În perioada 1954-1989, au funcționat în România un număr de 29 de cămine-spital. Aici ajungeau internați, de regulă, copii cu diverse dizabilități psihice. Cele 2.207 decese documentate s-au produs în patru dintre aceste cămine.
“Istoricii de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) vorbesc despre ‘exterminarea în masă’ a unei comunități lipsită de ajutorare, adică a mii și mii de copii, pe baza unor dovezi de tip judiciar – acte, mărturii, posibilitatea unor deshumări. Parchetul General închide însă dosarele invocând lipsa de probe”, arată o investigație publicată de Europa Liberă România.
În perioada 1954-1989, au ajuns în orfelinate, case de copii sau cămine-spital 300.000 de copii români. Publicul român a aflat abia în 1990 despre instituțiile înființate de Guvernul Dej în 1954 și despre ororile care se întâmplau acolo.
Lumea întreagă a privit șocată imaginile cu copii malnutriți, legați de pat sau înghesuiți în subsoluri insalubre și reci. Nenorocirile petrecute în România, în numele creșterii natalității, mai ales după Decretul 770/1966, le păreau multora un scenariu de film.
În ultimii șapte ani, istoricii IICCMER au documentat activitatea din patru dintre căminele-spital comuniste. Bilanțul este cutremurător: 2.207 copii și-au pierdut viața în aceste instituții.
Specialiștii estimează că bilanțul final s-ar putea ridica la 15.000 de morți. Doar în căminele-spital. Copiii care ajungeau în aceste instituții sufereau de handicapuri fizice și psihice – unii recuperabili, alții parțial recuperabili, unii nerecuperabili.
”În căminele-spital au ajuns, de exemplu, și copii care aveau doar un defect de vedere și nimic altceva pentru că ‘aveau o boală cronică care nu putea fi tratată’”, a explicat pentru Europa Liberă Florin Soare, unul dintre cercetătorii care documentează ororile din aceste instituții.
”Legal, nicio persoană nu a răspuns pentru miile de morți. […] Dosarele cu numele responsabililor au ajuns pe masa procurorilor. Unul a fost deja închis, celelalte au soarta incertă.
Adevărul despre efectele pe care politica de creștere a natalității promovată de Decretul 770/1 octombrie 1966 al lui Nicolae Ceaușescu încă așteaptă să fie aflat”, mai precizează sursa citată.