În fiecare an, pomenirea morților este unul dintre cele mai importante obiceiuri dintr-o familie ortodoxă. Românii sunt oameni foarte apropiați de credință, dar trebuie să știe când nu se fac parastase, conform rânduielii bisericești.
După cum spune Biblia, sufletul fiecărui creștin își are locul său în Împărăția Cerurilor. Anual, creștinii se roagă pentru sufletele celor dragi și organizează pentru aceștia pomeni și părăstase.
Pomenirile nu pot fi făcute, însă, oricând, ci trebuie rânduite în funcție de calendarul ortodox și al sărbătorilor mari de peste an.
În primul rând, parastasele nu se fac niciodată duminica. Ultima zi a săptămânii amintește de Învierea Domnului și trebuie să rămână una rezervată bucuriei, nu suferinței.
Celelalte perioade în care nu se fac pomeniri sunt, în funcție de sărbătorile mari de anul acesta, organizate astfel:
Creștinii trebuie să acorde o atenție deosebită parastaselor din sâmbetele Postului Mare. Rudele celor decedați în anul precedent, după sărbătoarea Sfintei Învieri, trebuie să facă pomeniri pentru sufletele acestora, ducând la Biserică prescuri, colivă și vin.
Coliva este cea care, conform tradiției, înfăptuiește corpul celui decedat, dar în același timp, aceasta este și un simbol al învierii trupului. Asemenea bobului de grâu, care pentru a răsări și a da roade, trebuie plantat în pământ, la fel se întâmplă și cu oamenii, care mor și sunt îngropați, pentru a învia în viața de apoi.
Pe colivă se așază, întotdeauna, Sfânta Cruce și se ornează cât mai frumos, pentru a aminti faptele bune făcute de răposat pe lumea aceasta.
Este bine ca familia să dea preotului un pomelnic pentru 40 de zile, pentru ca acesta să amintească numele decedatului cât mai des, la Sfintele Liturghii.