”Șezlong” este unul dintre cele mai utilizate cuvinte pe timp de vară. Îl auzim des la plajă, la piscină, în curtea casei sau chiar și pe balcon. Cel mai mult la singular. Când vine vorba de forma de plural, unii români încep să aibă dificultăți de exprimare.
”Șezlong” este ca parte de vorbire un substantiv neutru și se poate număra. Nu este, ca în cazul altor cuvinte, defectiv de singular sau plural și, totodată, nu face parte dintr-o categorie greu de pronunțat sau de scris. Mai ales că este atât de comun.
Un șezlong, două… ”șezloange” ar spune unele persoane. Însă, fac o eroare majoră. Dacă vor vorbi astfel în public, într-un grup de prieteni sau la un eveniment cu diferiți oameni prestigioși, în mod cert vor stârni uimire și amuzament. Nu vor lipsi criticile.
Critica are și părțile ei bune. Te poate determina să nu mai repeți o greșeală, să memorezi pentru totdeauna cum să acționezi corect, să îți creezi un plan mai bun pentru viitor, să te înconjori de oamenii care te apreciază sau să-ți urmezi visurile care pentru ceilalți par imposibile, dificile și nu te susțin în a le atinge.
Dincolo de acestea, iată care este pluralul cuvântului ”șezlong”. Reluând sintagma anterioară, un șezlong…două ”șezlonguri”, de fapt. Aceasta este forma corectă și pe care o poți folosi fără nicio grijă în interacțiunile de zi cu zi și îi poți atenționa pe cei care nu pronunță/scriu bine.
Cum am ajuns să ne bucurăm de mare, plajă, nisipul fierbinte și soare, stând pe un șezlong? V-ați adresat, vreodată, o astfel de întrebare? Poate părea o curiozitate bizară, dar ca oricare multe lucruri, are la bază un istoric. Se consideră că egiptenii au fost primii care au folosit șezlongul.
Combinația de pat cu un scaun datează de pe timpul faraonilor, când primele modele au fost făcute din bețe de palmier, legate cu funii sau piei netăbăcite. La acestea s-au adăugat bucăți de lemn din fildeș sau abanos, care peste secole au fost descoperite în mormintele unor oameni din perioada 3100-2890 î.Hr.
Din Egipt, șezlongul s-a răspândit pe meleagurile elene. Dacă ai în plan să citești vechea artă grecească, vei da peste pasaje în care se face referire la zei, zeițe care se relaxau pe un astfel de scaun, în timp ce erau acompaniați de muzică.
Din Grecia, șezlongul ar fi devenit cunoscut apoi în Roma și în Turcia (Imperiul Otoman cu secole în urmă, n.r). Liderii, sultanii, în funcție de zonă, aveau obiceiul de a sta întinși pe un șezlong, în timp ce li se făcea aer cu frunze de palmier, savurau din bucate și băuturi delicioase și ascultau muzica favorită.
Sunt și cărți dedicate șezlongului. În romanul intitulat ”The Victorian Chaise-Longue”, scris de autoarea Marghanita Laski, și publicat în anul 1953, se vorbește despre alte tipuri de șezlonguri, specifice perioadei victoriene, și care astăzi sunt opere de artă în muzee, castele, palate sau alte obiective turistice.