Cât de mult l-a marcat Revoluția din 1989 pe Constantin Enceanu: „Am stat până noaptea târziu”

Constantin Enceanu a rememorat Revoluția din decembrie 1989, una pe care și-o amintește cu groază, pentru că în toată România domnea incertitudinea și haosul la acea vreme.

Constantin Enceanu, amintiri din perioada Revoluției

Interpretul de muzică folclorică lucra la Transformatoare, căci din 1985 artistul răspundea de ziarele angajaților. Solistul nu va uita niciodată nici spaima pe care au trăit-o atunci părinții soției sale, socrul fiind nevoit să plece fix la Timișoara, iar soacra lui regreta că nu au mai apucat să taie porcul pentru Crăciun.

Ziua de 22 decembrie 1989 l-a prins pe Enceanu la muncă. Acestuia nu i s-a dat voie să plece de la serviciu înainte de miezul nopții, după cum povestește muzicianul.

„La Revoluție lucram la Transformatoare. Din 1984 eu am fost angajat la Transformatoare Filiaș și din 1985 răspundeam de ziarele angajaților.

Digi24.ro

Cum va plăti Bashar al-Assad pentru azilul primit de la Vladimir Putin

Partidul, la vremea respectivă, te obliga să fii abonat la Scânteia, iar eu aduceam ziarele din oraș la Transformatoare.

Aveam stația de radioamplificare în primire și mă ocupam și de abonamentele CFR ale celor care făceau naveta. Revoluția m-a prins când eram acolo în sală. Îmi aduc aminte că cei de la partid mi-au spus să stau acolo, să nu plec acasă că va trebui să anunțăm dacă e nevoie de ceva să informăm muncitorii din fabrică”, a declarat Enceanu pentru wowbiz.ro.

„Soacra mea era panicată că nu reușisem să tăiem porcul”

Până când a început Revoluția, la stația Radio Amplificare, cântărețul dădea dedicații în pauzele de masă sau atunci când era ziua unui coleg.

Nu a fost lăsat să plece acasă de la muncă pentru că dacă se dădea un anunț, având în vedere evenimentele din stradă, el era însărcinat să îl dea ca să afle toată lumea ce se petrece.

Digisport.ro

Gestul făcut de Postecoglou când l-a întâlnit pe Drăgușin, imediat după fluierul final. Un jucător, luat cu mâinile de cap

„Îmi aduc aminte că am stat până noaptea târziu. Asta se întâmpla între 22 spre 23 decembrie. Socrul meu lucra la o altă fabrică în Filiaș și toți muncitorii plecaseră la Timișoara. Două trei zile nu am știut nimic de el, doar zvonul acesta că plecaseră la Timișoara cu trenul. Într-adevăr a fost la Timișoara. Soacra mea era foarte panicată că noi nu reușisem să tăiem porcul”, a completat Constantin Enceanu.