Cât de mult susțin rușii războiul lui Putin în Ucraina? Ce nu spun majoritatea sondajelor

Și înainte de 24 februarie 2022, statisticile oficiale din Rusia ofereau imaginea unei populații unite în jurul președintelui Vladimir Putin, o coeziune care a fost întărită și mai mult de războiul pe care acesta l-a declanșat în Ucraina. Dar dovedesc aceste cifre că rușii justifică și acceptă acest război? Pentru a răspunde la această întrebare, spun cercetătorii, este necesar de înțeles funcționarea regimului autoritar instaurat de liderul de la Kremlin în ultimii 20 de ani.

Sondaje în mediu represiv

O invazie  – a Ucrainei – profund nepopulară și condamnabilă a fost impusă rușilor care nu aveau de ales, sau realitatea este mai complexă? Putem crede tot ceea ce ne spun sondajele de opinie din Rusia? Invazia Rusiei în Ucraina este un paradox. Pe de o parte, observatorii europeni insistă asupra faptului că acesta este războiul lui Putin, impus rușilor obișnuiți care nu au putut avea un cuvânt de spus în această situație.

Alții sugerează că războiul Rusiei început în țara vecină nu ar putea fi purtat fără un sprijin popular semnificativ, citând sondaje care indică un nivel ridicat de sprijin public, pe lângă absența clară a disidenței. Când a izbucnit războiul, sprijinul era ”foarte mare”, spune Elena Koneva, cercetător la compania rusă de sondaje de opinie ExtremeScan.

Potrivit unor sondaje, populația era împărțită în mod egal între cei care susțineau războiul și cei care se opuneau, în timp ce altele sugerează că până la două treimi din populație îl susținea.  Alte studii arată că coeziunea dintre elitele politice și generațiile mai în vârstă reprezintă baza sprijinului pentru război în societatea rusă.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

”Pot să înțeleg că oamenii îl pot susține pe Vladimir Putin sau pot accepta, fără să protesteze, nedreptatea sau cruzimea. Dar este foarte greu de înțeles cum pot susține acest război”, a declarat Koneva, calificând concluziile drept ”foarte dureroase”. Cu toate acestea, există deficiențe evidente în sondaje. În regimurile autoritare, în care oamenii sunt adesea incapabili să își exprime liber opiniile, este rar să se poată măsura cu adevărat opinia publică. Iar în Rusia sondajele se desfășoară într-un mediu represiv.

Ce înseamnă, de fapt, sprijinul?

Nu numai că majoritatea sondajelor din Rusia sunt realizate de institute de cercetare controlate de stat, ceea ce înseamnă că rezultatele pot fi manipulate, dar Kremlinul reprimă cu înverșunare disidența oricui împotriva războiului. Criticii ”operațiunii speciale”, așa cum este cunoscută în Rusia invazia în Ucraina, au fost supuși unor amenzi grele, arestări și violențe. Un tată rus a fost chiar arestat pentru desenele anti-război pe care fiica sa le-ar fi făcut la școală.

Chiar dacă rușii obișnuiți susțin invazia, Koneva spune că este îndoielnic ce înseamnă de fapt acest sprijin. Ea citează sondaje în care rușii spun că susțin invazia, dar când li se pun întrebări secundare, cum ar fi dacă s-ar înrola în armată sau ar dona pentru această cauză, răspunsul este un ”nu” evident. ”Deci, ce înseamnă atunci acest sprijin?”, întreabă ea.

Potrivit lui Oleg Zuravlev, cercetător la Laboratorul rus de Sociologie Publică, la mijloc sunt probleme mai profunde în societatea rusă, inclusiv ”indiferența politică”. Cu alte cuvinte, deși rușii susțin invazia, este vorba mai degrabă de o consimțire tăcută decât de un sprijin activ, scrie Euronews. Considerându-se ”prea incompetenți” și ”incapabili să înțeleagă politica”, el spune că oamenii obișnuiți speră că liderii lor, aparent mai luminați, au motive pentru a începe războiul, considerând că ”este imposibil să începi astfel de lucruri fără un anume motiv”.

Digisport.ro

Una dintre cele mai frumoase femei din România, spectacol în Giulești după Rapid - Universitatea Craiova: ”Siuuuu”

Reîntoarcerea lui „homo sovieticus”

Se știe că mulți ruși au suferit crunt în vremea URSS. Milioane de oameni au pierit în epurările lui Stalin din anii 1930, iar societatea a rămas puternic controlată după aceea, libertatea de exprimare și disidența fiind aspru pedepsite. Războiul din Ucraina a reînviat o maladie a societății rusești, care dispăruse în ultimii 30 de ani după căderea Uniunii Sovietice. Aceasta a afectat generațiile născute în anii 1960-70, care au trăit o tinerețe relativ liniștită în timpul perioadei de stagnare sub Leonid Brejnev, dar și copiii acestor oameni, generația născută în anii 1980-90.

Această maladie face din persoană un ”homo sovieticus”, o identitate pe care fiecare individ trebuia să o dobândească pentru a supraviețui în epoca URSS. Revenirea lui homo sovieticus este foarte clară în rândul persoanelor în vârstă din Rusia și, într-o măsură mai mică, în rândul indivizilor cu vârste cuprinse între 35-55 de ani.

Disprețul pentru libertate

În Uniunea Sovietică, libertatea nu era o valoare nici pentru stat, nici pentru societate. Proiectul sovietic viza construirea unei societăți comuniste care să distrugă și să suplinească capitalismul. Toate mijloacele erau bune pentru a atinge acest obiectiv, atâta timp cât erau eficiente. Prin urmare, interesele individului, inclusiv libertățile individuale și dreptul la o viață decentă, nu erau o prioritate a guvernului sovietic.

Proiectul comunist conceput ca un proiect de eliberare a individului s-a dovedit a fi inuman. Cetățenii sovietici au adoptat acest concept totalitar și au dezvoltat un modus vivendi lipsit de libertate. Mașina de propagandă sovietică i-a convins chiar că acest regim era mai drept decât cel al Occidentului capitalist.

Disprețul față de libertate este prezent și astăzi în societatea rusă: sănătatea, familia, securitatea sunt cele mai importante valori citate de ruși în sondaje, orice, mai puțin libertatea. Empatia față de activiștii politici care își apără libertatea este foarte scăzută în Rusia. Legile liberticide adoptate după războiul din Ucraina de către Kremlin, care restricționează dreptul de a manifesta, au trecut neobservate de către populația rusă.

Venerarea statului

În URSS, statul era alfa și omega vieții publice și private a cetățenilor sovietici. Statul deținea totul, iar individul nimic. Statul avea toate drepturile, iar individul niciunul. După o scurtă perioadă de libertate în urma prăbușirii URSS în anii 1990, predominanța statului a revenit în centrul vieții rusești. A lucra pentru o mare companie de stat sau a găsi un loc de muncă în serviciul public a devenit visul oricărui rus obișnuit. Aceste locuri de muncă garantează un salariu stabil și un statut social ridicat. Neîncrederea în profesia de întreprinzător este din nou foarte puternică în societatea rusă. Populația a reluat obiceiul – sovietic – de a nu da niciodată vina pe stat pentru o problemă sau o criză, ci de a găsi întotdeauna vinovații în rândul micilor întreprinderi sau al cetățenilor obișnuiți.

Respingerea Occidentului

Respingerea Occidentului este o trăsătură specifică și relevantă a lui homo sovieticus, a fost impusă de sovietici, mai întâi ca parte a ideologiei revoluției anti-imperialiste și apoi s-a răspândit în timpul Războiului Rece. Rusia pre-sovietică nu era caracterizată de ruptură sau confruntare cu Europa: familia Romanov era una dintre marile familii regale ale Europei, elita și intelectualitatea rusă (inclusiv slavofilii) erau complet occidentalizate. Mai mult, întreaga cultură rusă a fost construită în urma consultării cu artiști și savanți europeni.

Liderii sovietici proveniți din medii muncitorești au plasat ruptura cu Occidentul capitalist în centrul regimului lor. Mașina de propagandă sovietică a impus populației o viziune a Occidentului ca fiind un dușman dintotdeauna al poporului sovietic. Această lipsă de relații cu restul lumii a fost agravată și mai mult în 2012, când Kremlinul a făcut din Occident și din democrație o amenințare pentru Rusia.

În ultimul deceniu, televiziunea rusă a devenit din ce în ce mai mult asemănătoare cu televiziunea sovietică: minciunile au devenit un lucru obișnuit, în special în ceea ce privește viața și evenimentele din Europa și SUA. Guvernul a făcut totul pentru a reduce schimburile cu Occidentul. Kremlinul a reușit să impună ideea poporului rus profund, pentru care libertățile occidentale erau străine și inacceptabile.

Retorica pentru invazie

Natura sovietică a puterii ruse a devenit absolut clară în 2022, când Rusia a invadat Ucraina. Retorica aleasă pentru a justifica această invazie este aproape cuvânt cu cuvânt cea a propagandei imperiului sovietic. Pentru a trezi sentimentele patriotice ale rușilor, au fost adăugate referiri la Marele Război pentru Apărarea Patriei ca fiind un război sacru, care a fost folosit pentru a-i uni pe ruși în ultimele decenii.

Acesta este motivul pentru care astăzi se pot auzi următorii termeni despre războiul din Ucraina: ”eliberare de teritorii” (ca în timpul Marelui Război Patriotic, dar și în timpul ocupației Poloniei în 1939, în urma Pactului germano-sovietic); ”reatașare de teritorii” (ca în timpul ocupației sovietice a statelor baltice în 1940, termenul de ocupație nu este folosit nici până în ziua de azi în Rusia pentru această invazie); ”operațiune militară specială” (ca în timpul invaziei Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia în 1968). Armata rusă a arborat deseori steaguri roșii cu secera și ciocanul atunci când a cucerit orașe ucrainene.

Justificarea răului

În același timp, Oleg Zuravlev susține că există o ”sensibilitate morală” față de violență care îi poate face pe oameni să se simtă inconfortabil. ”Ei nu pot susține cu entuziasm războiul pentru că este imoral”, explică el. ”Dar nici nu pot deveni adversari fervenți, pentru că problema este prea politizată. De aceea, ei dezvoltă adesea argumentul că acest război a fost inevitabil. Ei îl văd ca pe un dezastru natural”.

Kremlinul a afirmat în repetate rânduri că, dacă Rusia nu lovea Ucraina, Kievul sau Occidentul vor lovi primii Rusia – o replică pe care, potrivit lui Zuravlev, rușii obișnuiți o repetă mereu. “Ceea ce fac ei este să găsească foarte activ argumente și justificări pentru această situație inevitabilă”, spune el.

Deși luptele grele continuă să provoace suferințe de nedescris atât în Rusia, cât și în Ucraina, sprijinul pentru război în sondajele de opinie din Rusia a rămas stabil. Elena Koneva atribuie acest lucru modului în care este prezentat războiul în interiorul țării. ”Sunt foarte impresionată de propagandiștii ruși”, a spus ea, explicând că aceștia au reușit să creeze o ”percepție distorsionată” care ”ucide faptele obiective”.

Ei au făcut acest lucru prezentând fiecare eveniment negativ – fie că este vorba de un deces sau de o retragere – ca fiind o încercare de a proteja poporul rus. Deși sprijinul depinde încă în mare măsură de succesul militar, acest lucru a creat o dinamică în care ”cu cât suferă mai multe pierderi, cu atât se consolidează mai mult susținerea sub steagul lui Putin”, spune ea.

Prețul plătit și nevoia de victorie

În zonele de frontieră, sprijinul pentru invazie este mai mare, deoarece oamenii din aceste regiuni simt că țara este mai mult în pericol decât cei care se află mai departe de zona de conflict. Însă lucrurile nu sunt bătute în cuie. ”Oamenii își pot schimba atitudinea și pot deveni mai radicali sau mai moderați”, spune Oleg Zuravlev, avertizând asupra încercărilor de a forța o schimbare de opinie.

”Chiar dacă pierzi un copil sau un soț, și acest lucru te poate face să fii și mai furios pe cei de la putere, dar în același timp poți trage concluzia: dacă plătim acest preț, avem nevoie de o victorie pentru a-l justifica. Altfel, cum ne putem trăi viețile (…) Nu veți ști niciodată ce impact va avea asupra minții oamenilor”.