Ce nu ne spune Marcel Ciolacu când vorbește despre concedii medicale. Care este situația în celelalte țări UE

Premierul Marcel Ciolacu s-a plâns că angajații români și-au luat peste 8 milioane de concedii medicale „la o populație lucrativă (sic!) de 6 milioane” pe tot parcursul anului trecut. Acesta a continuat prin a declara că „e evident că s-a abuzat de acest fenomen”, subliniind costurile de 1,2 miliarde de euro și că a cerut o analiză la CNAS pentru a descoperi dacă aceste concedii vin din mediul public sau privat. Ministrul sănătății, Alexandru Rafila, a arătat zilele trecute aceeași îngrijorare, vorbind despre „ținerea sub control a fenomenului”. Rafila a menționat totodată și că, după o creștere care a avut loc în perioada pandemiei, în 2022 am revenit la nivelul pre-pandemic.

Cu toate acestea, multe din aceste declarații ori titluri de știri care mizează pe senzaționalismul numerelor mari nu iau în considerare proporțiile și faptul că tendința este prezentă și în alte țări în perioada post-COVID-19. Deși „140 de ani de muncă pentru România” sau ”23.000 de ani de concediu medical” ne pot suna extravagant, ele nu țin loc de analize. La fel și Marea Britanie a avut 185 de milioane de zile de lucru pierdute în 2022 din cauza bolilor sau accidentelor. E mult, e puțin?  Un punct de pornire mai potrivit ar fi comparația cu anii trecuți, cu alte state europene și analizarea condițiilor de muncă locale.

Românii, de fapt, printre cei mai munciți europeni

Făcând câteva comparații cu restul Uniunii Europene, vedem că românii nu se încadrează în stereotipul angajaților fără chef de muncă creionat în dese ocazii. De pildă, datele Eurostat ne arată că România se află la coada clasamentului când vine vorba de absența de la locul de muncă. Tabelul de mai jos este defalcat pe trimestre și ne arată procentele angajaților care au lipsit de la locul de muncă – incluzând cauzele medicale, fără a se limita la acestea. România rămâne pe ultimul loc la absențe pe parcursul întregului an 2022.

Dacă mutăm discuția pe costuri, atunci România este în mod nesurprinzător tot în aceeași zonă a clasamentului. Tabelul de mai jos ne arată cheltuielile legate de concedii medicale pentru fiecare stat membru UE, raportat la PIB pentru anul 2020. România se află pe penultimul loc cu doar 0,3%, depășind doar Grecia (0,2%) și având un buget de 4 ori mai mic decât media Uniunii (1,3%)

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Marea Britanie și Franța, explozie de concedii medicale

Mai mult decât atât, mai multe țări europene sunt martore ale unor creșteri record a numărului de concedii medicale. Institutul național de statistică al guvernului britanic ne spune că în 2022 a existat o creștere a numărului de concedii medicale pe toate categoriile de vârstă. Încă din 2021, rata de absenteism din motive medicale ajunsese la un nivel mai mare decât cel pre-pandemic, iar anul trecut a ajuns la cel mai înalt nivel din 2024 încoace.

În Franța, aproape 1 salariat din 2 au avut un concediu medical în 2022. Surprinzător poate, tinerii cu vârste între 18-34 de ani sunt printre cei mai afectați. Deși COVID-19 și gripa sunt cauza cea mai comună, aproape 16% din concediile medicale sunt motivate de problemele de sănătate mintală și epuizarea de la locul de muncă. Sunt diverse teorii circulate pentru a explica acest fenomen, legate fie de expunerea post-pandemie și efectele medicale, fie de condițiile de muncă și problemele psihologice, dar niciuna care să explice pe deplin fenomenul.

Mai trebuie menționat și că angajații români sunt a doua țară din UE ca număr de ore muncite pe săptămână, în timp ce în fața noastră se plasează iarăși grecii. Trebuie ținut cont și că nedeclararea orelor suplimentare ori munca la gri sunt în continuare un fenomen răspândit la nivel național. Este deci posibil ca orele muncite să fie de fapt mai multe. Așadar, România este departe de a fi un caz nemaivăzut în Europa. Mai mult decât atât, conform unei analize realizate de o companie britanică, care compară sumele de bani și perioada maximă de concediu medical, România se clasează undeva la mijlocul clasamentului „generozității”.

Concedii medicale, boli reale

În spatele concediilor medicale se ascund de fapt niște cauze reale care cu timpul ne vor da motive și mai mari de alarmare. FANATIK a luat legătură cu Marin Florian, președintele Federației Sindicatelor Libere din România, pentru a înțelege mai bine situația și ce reprezintă acest număr de concedii medicale.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Conform acestuia, cauza principală se află în volumul și în condițiile de muncă pe care trebuie să le suporte angajații din unele domenii. „Într-una din cercetările noastre, am observat că în rapoartele de medicina muncii, mulți dintre angajații din domeniul construcțiilor navale erau declarați apți condiționat de muncă. Adică ei sunt apți de muncă, dar numai parțial sau sub anumite condiții pe care trebuie să le asigure angajatorul”, a declarat acesta pentru FANATIK. „Undeva la două treimi din toți angajații se aflau în acea situație, asta înseamnă că vorbim de o masă salarială bolnavă, care nu-și poate face norma de muncă. Am cunoscut un angajat de 65 de ani care obosea când mergea doar dintr-o parte a halei în cealaltă. Vă imaginați impactul muncii fizice asupra sănătății și corpului său”.

Rapoartele mai sus menționate se fac după parcurgerea procedurii periodice și obligatorii de medicina muncii pentru fiecare angajat. În mod normal, dacă un angajat este declarat apt condiționat de muncă, compania ar trebui să ia acțiuni specifice pentru acomodarea angajatului. În fapt, însă, angajatorul vede medicina muncii ca pe un simplu act birocratic de care ia act, dar pe care-l ignoră, conform spuselor sindicalistului.

Din acest motiv, sindicatul din care face parte a susținut o lege prin care condițiile de muncă din construcția navelor erau declarate condiții speciale. Astfel, prin intermediul legii se recunoaște  că din cauza condițiilor atât de grele, salariații își pierd mai repede capacitatea de muncă decât în condiții normale. Marin Florian, spune că rata concediilor medicale e mereu mai mare în anumite sectoare ce presupun un volum intensiv de muncă. „De obicei vorbim de sectoarele unde costurile cu forța de muncă depășesc 50%  sau chiar mai mult din costuri – cum ar fi în industria textilă, subcomponente auto sau în construcții navale. Aici rata concediilor medicale se duce spre 10%, un procent uriaș și o dovadă că aici ne aduc condițiile grele de muncă. Nu spun că nu ar exista și fraude, dar e imposibil să explice un fenomen atât de mare”, a mai declarat liderul de sindicat pentru FANATIK. „Inclusiv în privința siguranței și sănătății la locul de muncă sunt probleme mari despre care prea puțini vorbesc. Există niște reguli foarte clare la locul de muncă pe care angajatorul de multe ori nu le respectă. De la asigurarea apei potabile pe timp de vară până la nepornirea aerului condiționat sau căldurii. Toate acestea contribuie în timp la îmbolnăviri și reducerea capacității de muncă mai devreme în viață”. Totodată, acuză că niciun guvern până în prezent nu a tratat în mod serios problema bolilor profesionale și condițiilor speciale de muncă, politicienii preferând să meargă pe mâna soluțiilor superficiale de tipul proiectului de lege prin care se voia verificarea celor aflați în concediu medical cu ajutorul poliției.

De altfel, o corelație între concediile medicale și bolile profesionale este evidențiată și de Dan Năstase , consilier juridic specializat în relații de muncă, într-o analiză pe avocatnet.ro: „Oricare ar fi reperul, cifrele indică o realitate pe care cu toții ar trebui să luăm în serios, faptul că avem lucrători din ce în ce mai puțini, mai prost plătiți și care se confruntă cu probleme de sănătate, fără a exclude și situațiile în care, probabil, se face abuz de cadrul legislativ impredictibil și deloc eficient” 

„Ei transferă costurile cu bolile profesionale de la sfera privată la cea publică”

„Mulți din angajații români se îmbolnăvesc mai repede din cauza condițiilor de muncă, orelor suplimentare în exces și lipsei de interes pentru sănătatea și siguranța din partea angajatorilor. Însă angajatorul nu suportă deloc costurile. Când salariul minim a crescut în ultimii ani, angajatorii au crescut norma de muncă și ritmul de muncă. Teoretic, legea îi obligă să se consulte cu sindicatul pentru modificarea normei, dar ei fac oricum ce vor”, continuă acesta. „Deși angajatorul e de multe ori responsabil de degradarea sănătății, refuză să acționeze pentru că oricum la final costurile de sănătate sunt suportate din fondurile CNAS. Ce fac ei este să transfere costurile cu bolile profesionale din sfera privată în sfera publică”.

Totodată, Marin Florian spune că mulți din angajatori au planuri ambițioase de creștere și extindere pe următorii ani, dar nu văd că nu se corelează cu forța de muncă îmbătrânită și tot mai bolnavă. „Aceștia își vor pierde treptat capacitatea de muncă, iar în multe sectoare cu condiții speciale de muncă tinerii sunt foarte puțini. Milioanele de români care au plecat în străinătate erau forța de muncă tânără și sănătoasă, de acolo vine acest gol, care nu poate fi acoperit cum cred unii cu forță de muncă din alte țări. Ne așteaptă un deficit de forță de muncă foarte mare pe viitor”, completează aceasta.

Sindicalistul oferă și câteva exemple de măsuri pe care ar trebui să le ia statul român pentru protecția angajaților. În primul rând, statul ar trebui să facă declararea unei boli profesionale mai ușoară, în momentul actual procesul fiind unul extrem de greoi. În al doilea rând, ar trebui ca rapoartele de medicina muncii să fie luate în serios, nu să fie văzute ca un simplu act birocratic. Angajatorii ar trebui să adapteze condițiile de muncă în funcție de nevoile muncitorilor, iar instituțiile de control să verifice în mod real acest lucru. Nu în ultimul rând, avem nevoia de o lege care să reglementeze norma de muncă – atât limitele, cât și procedura în care este decisă, momentan sindicatele și angajații neavând pârghiile necesare.