Ce vedetă din Clanul i-a dat replica lui Steven Seagal: “A cerut să vorbească personal cu mine”

Sergiu Costache, actorul din serialul Clanul de la Pro Tv, ne povestește cum a ajuns sa ia un casting și sa joace alături de Steven Seagal. A fost la un pas sa nu reușeasca acest lucru dar marele actor l-a convins.

Ce îl stresează cel mai tare pe Sergiu Costache, vedeta din Clanul

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, actorul Sergiu Costache din serialul Clanul mărturisește că cel mai mare regret din viața lui e că s-a lăsat de fotbal. A devenit actor dintr-o întamplare și este de parere că meseria l-a ales pe el, nu invers. Aflăm de ce mama lui nu a venit niciodată să-l vadă jucând la teatru și câți ani au trecut până s-a căsătorit cu fata visurilor lui.

Sergiu Costache: “Cred că ne-a reușit”

Cum te simți în echipa Clanul? De cine ești cel mai apropiat?

-Mă simt foarte bine de fiecare dată când ajung pe platoul de filmare. Am petrecut doi ani împreună, suntem o echipă sudată, cu același scop. Vrem să facem lucrurile să funcționeze foarte bine, să scoatem un produs de calitate. Cred că ne-a reușit, având în vedere reacția și aprecierea publicului.

Îmi este foarte greu să-i departajez căci mă înțeleg bine cu toți membrii echipei. Dovada este că ne întâlnim și în afara setului, când avem timp și probabil vom păstra acest obicei și după terminarea filmărilor.

Digi24.ro

Un bărbat a fost găsit crucificat pe un gard, cu cuie bătute în mâini. Poliția a vorbit de un "un atac sinistru de tip paramilitar"

O întâmplare haioasă sau mai puțin haioasă de la filmări îți amintești?

-Sunt foarte multe întâmplări haioase petrecute în tot acest timp. De la celebrele bâlbe din timpul dublelor, până la glumele iscate între noi, în pauza dintre scene. Spiritul ludic nu ne-a părăsit, din fericire. Datorită acestui lucru s-a creat mereu o atmosferă relaxantă pe set, care ne-a ajutat să trecem mai ușor peste scenele grele din serial.

Cât despre cele mai puțin haioase, ne putem referi la scenele cu intensitate fizică crescută, iar eu am avut parte din plin de asemenea momente pe parcursul filmărilor. Cred, totuși, că pentru ceilalți era distractiv să mă vadă sleit de puteri încercând să duc la bun sfârșit asemenea scene, ceea ce mă bucură foarte tare. Îmi place să distrez oamenii indiferent de efortul depus.

Sergiu Costache recunoaște: ”Nu eram convins că-mi doresc acest lucru”

De ce teatru? Când ai decis că asta e calea pe care vreo s-o urmezi?

-În anul 2006, pe când aveam 16 ani, am avut șansa de a juca în scurtmetrajul Valuri, regizat de către Adrian Sitaru. Un scurtmetraj foarte apreciat în urma căruia am decis să merg mai departe pe acest drum, chiar dacă nu eram convins că-mi doresc acest lucru. Însă ultima probă pe care am avut-o de susținut la UNATC m-a făcut să cred că aceasta este meseria pe care vreau s-o fac și căreia să mă dedic necondiționat.

Emoțiile pe care le-am simțit atunci nu s-au comparat cu nimic altceva din ce simțisem până în acel moment, iar scena devenise cumva parte din mine. A fost o dependență despre care nu știam aproape nimic, dar fără de care nu mai puteam trăi.

Digisport.ro

FOTO Mădălina Ghenea a făcut anunțul, după ce a fost văzută de mai multe ori în compania aceluiași bărbat

”Mama nu înțelege unele lucruri și ia totul personal”

Ce au spus ai tai cand i-ai anuntat ca vrei sa devii actor?

-Nu au fost cei mai încântați. Ca orice părinte, își doreau o meserie care să-mi ofere o siguranță financiară, iar actoria nu se număra printre ele. Însă m-au susținut cât au putut și au făcut tot ce le-a stat în putință ca eu să-mi urmez visul și să devin actor.

Acum mă urmăresc cu interes și se bucură de fiecare apariție pe care o am, chiar dacă mama nu înțelege unele lucruri și ia totul personal.

Ce il stresează cel mai tare pe Sergiu Costache: ”Mi-a fost greu să accept și să înțeleg”

Știu că mama ta nu a venit niciodată să te vadă jucând, este prea emotivă și îi crește tensiunea. Este adevărat?

-Da. Este adevărat. Mi-a fost greu să accept și să înțeleg. La început îmi doaream să fie acolo pentru a mă susține, dar acum știu că nu o făcea din nepăsare sau indiferență. Pur și simplu s-ar fi consumat foarte tare dacă m-ar fi văzut pe scenă. E valabil și-n prezent.

Sper totuși că într-o zi să o am în sală și să joc pentru ea, dar cu o condiție: să știu că va fi bine din punct de vedere emoțional, deși nu știu cine îmi poate garanta acest lucru. Altfel va fi stresant și pentru mine.

Când ai simțit cea mai mare bucurie, profesional vorbind? Dar cea mai mare dezamăgire?

-Fiecare rol pe care-l primesc mă împlinește și-mi aduce satisfacție profesională. Este o dovadă a faptului că oamenii vor să lucreze cu mine și că au nevoie de ce pot oferi eu ca actor. Pentru mine este necesar să am continuitate, să fiu provocat și să primesc roluri cât mai diferite care să mă solicite din toate punctele de vedere.

În facultate ni se spunea că actoria este precum un mușchi, care dacă nu este lucrat își pierde din eficiență și strălucire. De aceea este important pentru noi, ca actori, să fim implicați mereu în proiecte. Indiferent de natura lor, atât timp cât și rezonăm cu ce ni se propune este foarte bine.

Probabil cea mai dezamăgitoare perioadă a fost cea din pandemie. Nu puteam lucra, oamenii erau speriați și chiar dacă într-un final ne-a fost permis să ne desfășurăm activitatea în aer liber, nu se înghesuiau să ocupe locurile. Acum lucrurile s-au reglat, oamenii sunt din nou însetați de teatru și sper să rămână așa mult timp.

Sergiu Costache, partenerul celebrului Steven Seagal: “A cerut să vorbească personal cu mine”

Ai jucat alături de Steven Seagal. Ce-ți mai amintești de la filmări?

-Sunt foarte multe de povestit despre ce s-a-ntâmplat atunci. A fost o experiență inedită. După ce i-am spus directorului de casting că nu pot veni la filmare din cauza faptului că am spectacol, asta după ce m-a anunțat că am fost ales în urma probei pe care am dat-o, Steven Segal a cerut să vorbească personal cu mine. Îți dai seama ce emoții aveam!

Am încercat împreună să găsim soluții pentru a putea ajunge la filmare, căci i-a plăcut foarte mult casting-ul meu. Doar cu ajutorul colegilor care au fost de acord să fiu înlocuit într-un timp extrem de scurt, am reușit să ajung la acea filmare. S-a comportat exemplar cu mine, atât pe set, cât și în afara lui.

Am discutat despre multe lucruri, mi-a prezentat familia și am avut din nou șansa să lucrez cu el la următoare vizită pe care a avut-o în România, dar doar atât. Nu am ajuns (încă) la Hollywood, deși cu toții am crezut asta, în urma acelui telefon primit.

Cu ce alți mari actori americani ai mai jucat, sau pe cine ai mai cunoscut?

-Se prea poate să mă fi întâlnit cu câțiva pe la festivalurile de film la care am participat, dar e mult spus căne-am cunoscut”. Nu e timpul pierdut, dar în niciun caz nu e scopul meu în viață.

Sergiu Costache ne dezvăluie pasiunile lui

Ai fost pastionat de fotbal, dar o accidentare te-a despărțit de sportul rege. Acum ce te pasionează?

-Bucătăria. Mai gătesc din când în când, chiar dacă nu sunt cel mai bun bucătar. Probabil cu timpul voi prinde mai multă experiență. Chiar aș vrea să mă duc la un curs de bucătarie, când voi avea mai mult timp liber.

Da, am fost pasionat de fotbal și încă sunt. Deși acum nu mai pun atât de mult suflet ca înainte. Sper din tot sufletul să ajungem la nivelul la care am fost cândva, atât la nivel de club, cât și la echipa națională!

Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?

-Nu eram nici timid, dar nici rebel. Am știut să mă fac plăcut indiferent de mediul în care am fost, deși nu mi-am impus niciodată acest lucru. Cum ar spune adolescenții din ziua de astăzi, am fost unul dintre cei populari.

Cu toate acestea, am reușit să păstrez un echilibru între distracție și învățat și am tratat cu seriozitate și respect profesorii și materiile pe care le predau. Chiar dacă pe unele dintre ele nu le-am înțeles niciodată.

Ai copiat vreodată la vreun examen?

-Da! Am câteva povești haioase despre acest lucru, dar nu aș vrea să detaliez. Nu e timp. Cu siguranță aș fi putut trece examenele fără probleme, chiar dacă nu aș fi copiat, dar o notă mai mare nu ar fi stricat. Mai ales pentru mama. Avea cu ce să se laude printre vecini.

În vremurile mele, era mai ușor să copiezi. Acum, din câte am înțeles, sunt supravegheate video toate examenele și practic este imposibil să faci acest lucru. Ceea ce ajută, deoarece mă gândesc că adolescenții sunt mult mai conștiincioși și acordă o mai mare atenție examenelor, nemaiavând relaxarea faptului că pot copia.

Vedeta din Clanul își aduce aminte de prima iubire

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-Cred că prin clasa a treia. Era fata care scria cel mai frumos din clasă. Eram fascinat de scrisul ei. Și datorită acestui lucru m-am îndrăgostit, de fapt. Sau cel puțin asta simțeam, credeam. Nu aveam de unde știi că, de fapt, era doar o joacă și că adevărata iubire o vom simți puțin mai târziu. Când vom știi mai multe despre acest lucru. Sau nu.

Privind înapoi, îmi dau seama că eram tare drăguți în infantilitatea noastra. Ceream  prieteniafetelor, ne trimiteam bilețele, încercam să le impresionăm cu tot ce aveam la îndemână (fotbalul era arma mea) și ne comportam ca cei mari.

Ieșeam la plimbare în pauze, pe coridor, iar eu mă simțeam ca și când eram la plimbare pe vreun mare bulevard al Bucureștiului. Ne țineam de mână când nu era nimeni prin preajmă, credeam că suntem adulți în toată regula. Dacă primeam și un pupic pe obraz… eram în al nouălea cer.

Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?

-Cred că banii pe care i-am primit în urma prestației din Valuri. Pentru mine a fost o sumă destul de mare, câștigasem în patru zile de filmare cât un salariu al unui om de rând. Imediat după ce am primit banii am plecat la mare împreună cu sora mea și câțiva prieteni.

Mi-a și rămas o parte, nu foarte mare, pe care aminvestit-o” în haine, căci urma să înceapă școala și voiam să fiu în pas cu băieții care se îmbrăcau bine. Era doar o iluzie. Nu mă puteam compara cu ei. Era o diferență mare de buget.

Sergiu Costache își aduce aminte de prima întâlnire cu soția lui: “Totul se terminase”

Îți mai aduci aminte când ai cunoscut-o pe soția ta? Cine pe cine a cucerit, până la urmă?

-Prin clasa a zecea, în urma unei excursii la munte la care a participat și ea, chiar dacă nu eram din același liceu. Îmi aduc aminte că primul meu gând a fost “Wow! Cât de frumoasă este această fată!”, însă avea prieten și pentru mine totul se terminase acolo.

Timpul a trecut și după aproximativ opt ani a venit să mă vadă la teatru, unde jucam în piesa Livada de vișini, la Teatrul foarte Mic. Avea bilet pe rândul opt, scaunul cu numărul opt. upă terminarea spectacolului mi-a scris, spunându-mi că este mândră de evoluția pe care am avut-o și de drumul pe care l-am ales.

Am început să vorbim mai mult, să ieșim, să devenim un cuplu, iar după opt luni am cerut-o în căsătorie, nunta fiind în anul următor, într-o dată de opt, evident. Probabil dacă nu mi-ar fi scris, nu am fi ajuns până aici, deoarece eu nu aș fi îndrăznit să-i scriu vreodată.

Cum este tăticul Sergiu? Relaxat, mai panicat? Îi faci toate poftele fetiței tale sau reușești să te mai și impui câteodată?

-Am fost dintotdeauna mai relaxat, comparativ cu soția mea, care este foarte grijulie. Fiind și primul copil am acordat o atenție mai mare nevoilor fetiței, însă nu am exagerat în nicio privință. În ultima perioadă am reușit să-mi impun punctul de vedere, dat fiind faptul că acum este mai mare și ne putem înțelege altfel cu ea.

Recunosc că sentimentul de vinovăție nu mă părăsește atunci când o văd supărată din cauza faptului că nu si-a atins scopul. Simțind că este slăbiciunea noastră, ne-a manipulat cât a putut de tare în toată această perioadă. Acum însă câstigăm teren chiar dacă, repet, nu ne simțim confortabil atunci când avem discuții contradictorii.

Sergiu Costache este un soț modest: ”Nu cred că merit vreo medalie sau statuie”

Cum e soțul Sergiu? Speli, gătești, dai cu aspiratorul?

-Fac toate lucrurile menționate mai sus, plus multe altele. Nu vreau să par lipsit de modestie, dar ziua pentru mine începe în funcție de nevoile fetelor. Împreună cu soția mea ne împărțim treburile casnice, iar uneori în funcție de programul avut preluăm și sarcinile celuilalt.

De fiecare dată când găsesc timp liber, le propun fetelor să ieșim în oraș, sau din oraș. Când se poate organizăm mici vacanțe, excursii, pe care fetița mea le adoră. Nu cred că merit vreo medalie sau statuie, pur și simplu așa consider că ar trebui să se comporte un soț și un tată. Cu siguranță nu sunt singurul care face toate aceste lucruri.

Care crezi că este cel mai mare defect al tau?

-Cred că sunt foarte empatic. Sunt genul de persoană care poate ajuta necondiționat și care oferă înzecit dacă vreodată primește ajutor. Uneori bunătatea poate fi confundată cu slăbiciunea de aceea, la un moment dat, cu ceva ani în urmă, îmi propusesem să schimb acest lucru.

Mă gândeam că ar trebui să fiu mai indiferent și să nu mă mai las atins de nevoile celorlalți. Am ajuns însă la concluzia că nu poți lupta împotriva firii tale, că ar trebui să ne comportăm exact așa cum am fost creați.

Cel mai greu moment: ”Îmi plăcea să cred că voi deveni eroul țării”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, cum ai reușit să mergi mai departe?

-Probabil acela în care a trebuit să renunț la cariera de fotbalist. A fost cel mai mare vis pe care l-am avut. Mă antrenam și singur, eram foarte determinat să-mi ating scopul. Încă de pe atunci aveam o imaginație foarte bogată, care mai târziu m-a ajutat în construcția personajelor pe care le-am interpretat.

Ce visai atunci?

-Îmi plăcea să cred despre mine că voi fi eroul țării. Că depășeam performanțele Generației de Aur printr-un gol marcat în prelungirile partidei la un Campionat Mondial. Îmi imaginam cum un stadion întreg mă ovaționează, iar românii ies din nou la Universitate pentru a sărbători performanța și pentru a mă aclama.

Visam frumos. Ca orice copil de vârsta mea, probabil. Am reușit totuși și cu ajutorul părinților, care nu m-au susținut în încercarea mea de a ajunge fotbalist, să mă regrupez destul de repede și să dau uitării toate aceste lucruri. Nu regret nimic. Sunt mulțumit de ce am realizat până acum și de meseria pe care am ales-o. Sau cred că ea m-a ales mine.

Ce nu știe lumea despre tine?

-Nu știu dacă ar mai fi ceva de zis referitor la pasiunile și activitățile mele. Am tot povestit despre ele iar oamenii cu siguranță stiu despre toate aceste lucruri. Promit să vă anunț dacă în viața mea vor interveni schimbări care pot fi de interes!

”Karma te poate pedepsi”

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?

-Niciodată. Am rămas întotdeauna cu picioarele pe pământ indiferent de succesul pe care l-au avut proiectele în care am jucat sau în urma admirației primite din partea oamenilor. Faima poate dispărea într-o secundă, când te aștepți mai puțin și te consideri intangibil.

Karma te poate pedepsi dacă nu tratezi cu respect lucrurile frumoase pe care le-ai primit în viață. M-a ajutat mult și educația pe care am primit-o de la părinți. Ne-au învățat să fim modești și smeriți, însă nu obedienți. Au insitat că personalitatea nu ar trebui confundată cu ingâmfarea sau trufia.

Daca ar fi s-o iei de la început, profesional vorbind, ce greșeală nu ai mai repeta?

-Nu știu dacă am făcut greșeli din punct de vedere profesional. Am avut libertatea să aleg proiectele în care joc, am avut șansa să fac parte din producții de succes. Am reușit să păstrez o relație bună cu majoritatea oamenilor alături de care am colaborat, de la producători până la regizori și actori.

Nu regret absolut nimic din deciziile pe care le-am luat și, cum am mai spus, sunt foarte mulțumit de ce mi s-a întâmplat până acum și de cariera pe care o am.

Unde te pot vedea oamenii in perioda următoare?

-În vară se pare că vom pregăti un proiect cinematografic interesant despre care nu pot vorbi. În toamnă voi avea trei premiere de teatru care sper că vor fi la fel de apreciate precum cele în care joc deja și că vor umple sălile de teatru.

Până atunci, ne vedem în București sau prin orașele din țară unde avem programate spectacole de teatru!