După ce guvernul a adoptat o serie de măsuri restrictive, care au intrat în vigoare începând cu data de luni, 25 octombrie, reporterii FANATIK au mers să vadă cum se desfășoară lucrurile în Dragonul Roșu, celebrul complex de magazine de la periferia Bucureștiului. Iar rezultatele sunt mai mult decât concludente: chiriașii chinezi nu au avut ”curiozitatea” să se pună la punct cu legislația românească.
”Accesul în centrele comerciale, unitățile de cazare, restaurante, cafenelelor sau alte unități de alimentație publică în care se pot consuma produse alimentare sau băuturi alcoolice sau nealcoolice comercializate va fi permis doar persoanelor vaccinate sau trecute prin boală și care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi și a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2”, prevede HG 1130/2021 cu privire la prelungirea stării de alertă.
Cu toate acestea, la prima oră a dimineții zilei de 27 octombrie 2021, în Dragonul Roșu era o forfotă ca în vremurile bune, afacerile cu mărfuri provenite din China fiind mai înfloritoare ca niciodată. Parcarea complexului, uriașă în sine, era neîncăpătoare pentru mașinile poposite acolo, clienții vânând câte un loc în care să își lase mașina cu zecile de minute.
Ușile halelor care adăpostesc sute de magazine erau deschise larg, iar la intrare niciun paznic nu te întreba, la propriu, de sănătate. Sau de certificat verde, că doar e obligatoriu… Și nici nu erau afișate anunțuri care să interzică accesul celor care nu au respectivul document, singurele recomandări fiind cele de anul trecut: dezinfectarea mâinilor și purtatul măștii. Scrise cu caractere mici, că pot dăuna afacerilor.
Evident, în interiorul spațiilor comerciale, agitația era la cote maxime. Cumpărătorii se fâțâiau printre magazine, vânzătorii te îmbiau cu reduceri, toată lumea spera să câștige ceva la afacere, iar mărfurile plecau de pe rafturi cu o viteză egalată doar de cea a hamalilor care aduceau altele care să le înlocuiască.
Din loc în loc, câte un patron de magazin, alături de o femeie, probabil soția, mâncau în viteză, mânuind cu îndemânare bețișoarele de mâncare într-un bol, printre tăițeii acoperiți de sosuri, și aruncau ocheade celor din preajmă, pregătiți în orice moment să parafeze o vânzare.
Cumpărătorii, la fel de agitați ca și vânzătorii, încurcați probabil în alergarea lor după marfă de măștile pe care le țineau pe sub nas, nu erau deloc deranjați de faptul că nimeni nu îi întreba de certificatul verde, cel, teoretic, obligatoriu pentru accesul în zona.
E adevărat, fără certificat verde, cumpărătorii erau mai relaxați. Spunem fără documente afișate pentru că, statistic, la rata de vaccinare din România, ar fi o naivitate să credem ca toți clienții și toți vânzătorii să fi fost în posesia certificatului verde.
De altfel, când, cu jumătate de gură am întrebat un client de certificat verde, privirea și mormăiala tăioasă a respectivului – care deja părea să ne creadă polițiști în civil puși pe amendat – a fost mai grăitoare decât orice altceva. Evident, nu am insistat pe tema certificatului verde, nu voiam să vedem dacă e vreun Bruce Lee mai nervos prin preajmă.
La clădirea principală, mall-ul în stil chinezesc din centrul complexului comercial, intrările din preajma scărilor rulante nu aveau nici ele vreun cerber care să ceară certificatul verde. E adevărat, erau pe acolo cititoare de temperatură, dar nu mai erau în priză – curentul e și așa scump.
Și, la ce forfotă era pe acolo, nimeni nu ar fi avut timp să poposească să vadă dacă, cumva, are temperatură. Și, la o adică, chiar dacă avea, cine să-l oprească, că doar nu începea să țipe în gura mare că are simptome…
În ciuda frigului de dimineață, terasa de la unul dintre restaurantele care vindeau mâncare chinezească în zona Dragonului Roșu era plină. Iar acolo, printre munții de tăiței, supe condimentate (toate foarte gustoase, de altfel), cești de cafea și sucuri cu denumiri exotice, clienții se înghesuiau ca în zilele în care virusul din Wuhan nu exista.
Evident, nici la terasă nu te întreba nimeni de certificatul verde, dar, probabil, mirosul de ustoroi și tăițeii condimentați ar fi alungat orice COVID din preajmă.
Pe de altă parte, existau totuși măsuri de protecție: cafeaua se servea, exclusiv, în pahare de unică folosință, mâncarea era pusă în farfurii de plastic, iar bețișoarele sau tacâmurile nu erau refolosibile.
Dacă la Dragonul Roșu certificatul verde îl ai ca să te poți lăuda prietenilor cu el, la Bucur Obor lucrurile sunt complet diferite. La intrare, un paznic care părea într-un vizibil disconfort îi ruga, încurcat, pe toți clienții să se oprească și să-i arate documentul care atestă că sunt vaccinați sau au trecut prin boală în ultimele luni.
Oameni în vârstă, vizibil deranjați, se scotoceau de acte și, fie pe telefon, fie cu o hârtie în mâna tremurândă, se supuneau, iar paznicul, amabil, le permitea accesul.
Lângă centrul comercial de la Obor, la un magazin de electrocasnice, lucrurile păreau și mai stricte. O angajată cu priviri războinice, postată de șefi la un birou fix în dreptul ușii de acces, cerea pe un ton imperativ certificatul verde. Îl primea, intra în magazin, îl valida la scanerul de pe birou, apoi abia intra și clientul. Care, timp de câteva secunde, stătea, parcă stingher, în fața magazinului.