Berea este una dintre cele mai populare, vândute și consumate băuturi alcoolice preparate de oameni. Deși nu se știe când a fost făcută prima dată, se crede că la mijloc au fost un cumul de circumstanțe. Înainte de a ajunge să fie comercializată în întreaga lume, băutura are o istorie veche în spate.
Chiar dacă este greu de stabilit de când datează originile berii, se crede că această băutură a fost descoperită întâmplător, rezultând dintr-un proces natural. Dacă o cantitate mică de apă amestecată cu cereale este încălzită de soare, se produce reacția chimică ce transformă amestecul în bere.
Conform unora, prima bere a fost creată în urmă cu peste 6000 de ani, după ce o bucată de pâine udă a început procesul de fermentare. Există legende care spun apariția berii reprezintă și un pas important în dezvoltarea omenirii. Epopeea lui Ghilgameș, cea mai veche scriere a Sumerului, îl înfățișează pe Enkidu, o creatură sălbatică, în timp ce mânca din mâncăruri alese și se ospăta cu lichidul amărui.
De asemenea, luna de miere pe care mirii obișnuiesc să și-o ia după nuntă datează tot de pe vremea sumerienilor, care aveau obiceiul să le dea tinerilor căsătoriți bere îndulcită cu miere în cantități impresionante, care să le ajungă pentru o lună.
La începutul secolului XX, în timpul unor săpături arheologice efectuate de francezi în vestul Iranului, s-a descoperit modul în care berea se consuma cu aproximativ 3500 de ani în urmă. La subsolul unor case din Suza au fost găsite vase din lut de formă sferică.
Ele erau acoperite cu plăci de ceramică ce aveau o gaură în mijloc, pe unde era extrasă berea. Prin aceste orificii se introducea un pai special prin care se bea, deoarece se presupunea că pe fundul vasului ar fi existat depuneri mari de sedimente.
În acele timpuri, berea nu semăna deloc cu cea pe care o cunoaștem astăzi. Se pare că băutura era sub forma unei grăsimi groase, închisă la culoare și conținea o cantitate mai mică de alcool, care prin prisma gustului deosebit era un aliment de bază în dieta oamenilor.
În Evul Mediu, berea se număra printre cele mai faimoase băuturi. În nordul Europei, călugării și-au dat seama că poate fi consumate și în timpul postului și fiecare mănăstire și-a dezvoltat propria fabrică unde să producă bere cu diferite arome.
În Anglia, berea era catalogată după metoda de uscare a malțului, în timp ce galezii ar fi preferat berea puternic aromată, obținută din malț uscat cu turbă, englezii ar fi fost adepții celei din malț uscat la foc făcut cu lemn adus din Norvegia.
La sfârșitul secolului XVII lea, elevii unei școli din Anglia primeau zilnic două sticle, deoarece se credea că băutura este mult mai bună și mai sănătoasă decât apa. De altfel, consumul de bere la locul de muncă era considerat o obișnuință.
Producția de bere în România a început în secolul XIX, atunci când Johann de Gotha a deschis, în anul 1809, prima fabrică, la marginea Bucureștiului. Ulterior, au apărut din ce în ce mai multe, însă unele au avut o durată scurtă de funcționare. Rapid, berăriile au devenit punctul de întâlnire și de socializare al ziariștilor, politicienilor și chiar al artiștilor.