Pe 17 noiembrie este sărbătorită Ziua Mondială a Prematurității, iar actrița Cristina Cioran a dezvăluit, în exclusivitate pentru FANATIK, care sunt sentimentele care au încercat-o în momentul în care a adus- pe lume pe Ema, cu două luni mai devreme decât ar fi trebuit. Acum liniștită, artista a vorbit, cu sinceritate, despre frământările pe care le-a avut, în fiecare secundă, până în momentul în care, la o lună și jumătate de la naștere, și-a putut lua copilașul acasă.
Cristina Cioran a vorbit, cu FANATIK, despre momentele pe care le-a trăit în momentul în care a ajuns la Spitalul Universitar din București și a fost nevoită să nască, la doar 7 luni. Fetița, preluată imediat de o echipă de medici de la SUUB a fost îngrijită exemplar și, din fericire, a supraviețuit.
Dar, povestește Cristina, momentele acelea au fost cumplite, iar faptul că, la o lună și jumătate din momentul nașterii, și-a putut ține în brațe fetița pe care o adoră, au făcut-o să plângă de fericire. Acum, actrița trage și un semnal de alarmă, cazul ei nefiind unul singular, numărul de nașteri premature fiind unul ridicat.
Ai trecut printr-o experiență îngrozitoare atunci când fiica ta s-a născut prematur. Cum ai rezistat atunci și o lună jumătate după, când ea a rămas în spital?
– În primul rând e o sperietură groaznică pentru că nu ști dacă va trăi copilul și nu ști dacă lucrurile vor merge bine, nimeni nu-ți poate garanta nimic, deontologia profesionala a medicilor spune că nu pot să îți dea speranțe false. Se pun pe tapet și ești anunțat de tot ce se poate întâmpla, și de bine și de rău, dar mai mult cele negative să te pregătească pentru ce-i mai rău, lucru care nu te face decât să stai cu inima în gât și să te rogi sa fie bine.
Evoluția copilului a fost una bună, din fericire, și a avut mare noroc cu echipa medicală de la Spitalul Universitar, din prima clipă au fost alături de ea, atât dna. doctor Cristina Chiriac cât și echipa medicală și echipa de la neonatologie, dna doctor Vasilescu.
După care, fiind spital COVID, eu a trebuit să plec acasă și Ema a rămas, mergeam o dată pe săptămâna câte 10 minute și asta după aprobarea directorului spitalului, cu test COVID făcut de fiecare dată. În rest, puteam să sun în fiecare zi, de 2 ori pe zi sunam, m-au rugat să sun doar o dată. La un moment dat, o doamna asistență a zis că dacă e ceva grav mă va sună ea, că să nu mai stau cu frică.
A fost groaznic, îmi spuneau dacă a mâncat, cât a mai luat în greutate, cum respiră. La una din vizite am reușit să o iau în brațe, așa plină de fire cum era. Aveam senzația că zâmbește în colțul gurii, îmi auzea vocea și se bucură. Au fost niște momente foarte grele pentru că nu ști nimic, nu ai niciun control.
Ce face Ema acum? Cât de repede a luat în greutate după naștere? Cu ce-i place să se joace, cum arată o zi din viață voastră?
– Ema este foarte bine, îi place să se joace cu orice, de la sticlă de plastic până la jucării. De multe ori, părinții au tendința să cumpere multe jucării și copilul ajunge să se joace cu o caserolă. A fost puțin bolnăvioară, dar acum se reface, a devenit foarte atașată de mine. Doarme ziua și seară nu mai vrea.
Noi am avut noroc pentru că Ema s-a dezvoltat normal, nu a avut nicio problemă. Am mers la kineto pentru că a stat prea mult la incubator și era risc să nu se dezvolte motric cum trebuie. Îi mulțumesc lui Mădălin Sârbu și îl recomand cu căldură. Am verificat-o la ochi, neurologic, facem tot felul de controale periodice să ne asigurăm că totul este bine.
Fata mea s-a dezvoltat normal, dar sunt copii care nu supraviețuiesc prematurității, nu reușesc să depășească anumite praguri. Ar trebui să statul să înțeleagă si să accepte că prematuritatea nu este o excepție, trebuie că statul să acorde fonduri suficiente pentru acești copii care merită o șansă. Acum un copil din 8 este prematur. Deja a devenit parte din normalitate. Noi că mame nu știm, nu suntem pregătite pentru nașterea prematură. Eu, de exemplu, nu m-am documentat de posibile scenarii de frică să nu atrag ceva și am greșit, trebuia să citesc, să întreb, să fiu pregătită.
Ce sfaturi ai pentru mamele care se confruntă și ele cu nașterea prematură?
– Nu pot să dau sfaturi, dar pe mine m-a ajută enorm echipa medicală de la Spitalul Universitar, asistente, moașe, toate încercau să-mi ridice moralul și-mi spuneau permanent să mă rog la Dumnezeu, că o să fie bine, mă încurajau să am credință că o să fie bine. Să-i transmit fetei stări bune.
Dar cea mai mare încurajare a venit de la public, copii născuți prematuri care acum erau adulți și încercau să mă liniștească, am primit mii de mesaje spunând despre situația mea. Atunci am înțeles că prematuritatea nu este o excepție, când primești asemenea mesaje îți dai seama că nu ești singură. Din fericire, cei de la Spitalul Universitar au îngrijit-o excelent pe Ema și nu doar pe ea. În salon cu ea mai era un copil născut prematur care fusese abandonat. Sunt situații când mamele, care stau în tot felul de medii și nu nu-și doresc copilul, să-l părăsească. Și iată că, pe lângă prematuritate apare și abandonul. La Universitar rată de supravieturile a prematuriloe este foarte mare.
Pe 17 noiembrie este sărbătorită Ziua Mondială a Prematurității. La Spitalului Universitar de Urgență București, de la începutul anului și până în prezent au fost aduși pe lume 1.620 de nou-născuți, dintre care 187 au fost prematuri.
Cel mai mic copil adus pe lume în clinica de Obstetrică- Ginecologie a S.U.U.B. este o fetiță care a fost născută înainte de 6 luni și a cântărit sub 500 de grame. Din fericire, viața copilului a fost salvată, iar Ioana împlinește, mâine, 18 noiembrie 2022, 7 luni de viață, fiind o bucurie pentru întreaga ei familie.
“Pacienta este la a doua naștere. O pacientă care a urmat corect investigațiile recomandate în timpul sarcinii, dar care, din păcate, a avut o complicație la morfologia de trimestrul II, s-a decelat o incompetență cervico-istmică. (…) am reușit să evităm un avort, să ajungem la o limită a viabilității și, cu ajutorul echipei de neonatologi, am reușit să ducem la bun sfârșit această sarcină”, explică Dr. Octavian Munteanu, medic primar OG, medicul curat al mamei.
“De-a lungul perioadei de spitalizare am trecut prin mai multe emoții, de la tristețe la fericire și de la fericire la frică. Ioana ne-a arătat, de fiecare dată, că e o luptătoare, un prematur puternic și a trecut cu bine peste toate încercările. Vreau să mulțumesc echipei medicale care au avut atâta grijă de ea și au făcut posibilă venirea ei acasă. Acum Ioana e acasă și e o fetiță sănătoasă și frumoasă”, spune Georgiana, mămica Ioanei transmite și un mesaj altor mămici de prematuri.
Doamna Prof. Univ. Dr. Monica Cîrstoiu, șef Clinica Obstetrică- Ginecologie la Spitalul Universitar a explicat și o parte dintre motivele care pot duce la apariția nașterilor premature.
”Există numeroși factori de risc, pe de o parte vârstele extreme, vorbim de 7.400 de mame adolescente care au născut și 5.800 de mame care au născut peste 40 de ani. 4 din 10 mame nu își monitorizează sarcina și aici intervine factorul de risc care duce la nașterea prematură. În momentul în care pacienta nu se investighează pe parcursul sarcinii are riscul de a naște mai devreme de 37 de săptămâni și în acest fel apar riscuri atât pentru ea cât și pentru copil.
În ceea ce privește investigațiile pe care trebuie să le facă o tânără mămică: pe de o parte sunt investigațiile uzuale efectuate prin medicul de familie, pe de altă parte investigații complexe în rândul femeilor care au mai multe avorturi sau mai multe nașteri premature. (…)
De asemenea, se pot face investigații suplimentare legate de statusul de coagulare, modificările trombofilice și de sindrom antifosfolipidic, care prin tulburări de coagulare duc la oprirea în evoluție a sarcinilor sau la o naștere prematură.
Nu trebuie să uităm investigațiile legate de germenii situați la nivelul tractului vaginal și cervical, care duc la ruperea prematură de membrane, care este urmată de o naștere a unui produs de concepție mai mic și infectat. Pe de o parte apare riscul de prematuritate, pe de altă parte riscul de infecții”, spune ea.
Dr. Adriana Dan, șef secție Neonatologie de la Spitalul Universitar din București a explicat cum se definește, de fapt, un copil născut prematur. Mai mult, precizează medicul, majoritatea copiilor se recuperează în urma nașterilor premature.
“Născuți înainte de 7 luni și având greutăți de sub 1.000 de grame, copiii născuți prematur sunt total dependenți de îngrijirile medicale din secțiile de Terapie Intensivă Neonatală unde suferă intervenții complexe și complicate.
Din păcate, în ciuda tuturor eforturilor noastre, o parte dintre pacienți nu reușesc să supraviețuiască sau supraviețuiesc cu sechele ce le vor umbri copilăria. Însă, majoritatea acestor copii reușesc să se adapteze, răspund la tratament, cresc și se dezvoltă, astfel că, după săptămâni sau luni de luptă cu boala, se externează la domiciliu. Pentru noi este o mare bucurie să vedem că un prematur, ajuns în stare gravă în maternitatea noastră, pleacă acasă cu o stare bună de sănătate”, spune medicul de la Universitar.