Cum arată sărăcia. Viața în cele mai triste cartiere din România

Unde se află cele mai sărace cartiere din România. Acestea sunt fostele cartiere construite pentru mineri, care acum au rămas o ruină.

Cele mai triste cartiere din România. Sărăcia e la ea acasă

Cele mai sărace cartiere de la noi din țară sunt pe Valea Jiului, mai precis zona Bosnia (Petrila), cartierul de blocuri turn „Dallas” din Vulcan, „Colonia” şi „Saşa” din Petroşani.

De asemenea, printre cele mai sărace cartiere din țara noastră se mai află şi cartierele învecinate exploatărilor miniere din Lupeni şi Vulcan.

Aceste cartiere muncitorești au fost înființate în secolul al XIX-lea în Transilvania.

Atunci, ideea era una perfectă pentru muncitorii care puteau să ajungă mai repede acasă de la munca în mină, doar că acum, mai bine de un secol mai târziu, acestea au devenit un pol al sărăciei și al marginlizării.

Digi24.ro

Un bărbat a fost găsit crucificat pe un gard, cu cuie bătute în mâini. Poliția a vorbit de un "un atac sinistru de tip paramilitar"

La acea vreme, locurile de muncă și industria minieră i-au făcut pe oameni să vină în Valea Jiului nu numai din toate colțurile țării, ci și din alte zone de peste graniță pentru a munci aici.

În Lupeni, Aninoasa şi Petroşani încă mai pot fi văzute ultimele clădiri din „coloniile miniere” de altădată, care se disting prin arhitectura lor cu cărămidă roșie.

Cu avântul industriei, bazinul minier din Valea Jiului a cunoscut o creștere enormă a populației, după Al Doilea Război Mondial.

Condițiile de trai, improprii. Abia se găsea carne și benzină deloc

Astfel, în următorii 30 de ani de la război, populația a crescut la de trei ori mai mult decât era în primii ani de comunism, în anul 1978.

Digisport.ro

FOTO Mădălina Ghenea a făcut anunțul, după ce a fost văzută de mai multe ori în compania aceluiași bărbat

Astfel, aici ajunseseră să locuiască 150.000 de oameni, iar nevoia a făcut ca blocurile muncitorești să fie extinse, scrie Adevărul.

Condițiile de trai erau unele sărăcăcioase și nu prea existau lucruri de cumpărat de la magazin: abia se găsea carne și benzină deloc

Carnea era rară și rațiile de pe vremea comunistă erau făcute altfel decât la București, iar în Valea Jiului oamenii aveau dreptul la mai puține alimente.

„Nu este nici benzină la staţiile de pompare din Petroşani. Cel mai apropiat loc unde poate fi găsit combustibil este oraşul Târgu-Jiu, din josul Văii Jiului, aflat la vreo 55 de kilometri.

Nu sunt nici pui de găină, nici vin, nici bere, e puţină pâine şi nu foarte multă carne în magazinele alimentare ale acestui oraş minier cu aproape 80.000 de locuitori.

De două săptămâni a fost raţionalizat zahărul la un kilogram pe lună pentru fiecare locuitor. Cota în Bucureşti era de 1,5 kilograme pe cetăţean”, scria David Binder, într-un reportaj publicat în „The New York Times”, din 28 august 1990.