Cum arată viitorul războiului. ”Ucraina ar putea fi ultimul purtat în lumea fizică”

Viitorul războiului ține de inteligența artificială. Echipa fondatoare a companiei Palantir a dorit să creeze o companie capabilă să folosească noile tehnologii de integrare și analiză a datelor, unele dintre ele dezvoltate pentru a lupta împotriva fraudei în domeniul plăților online, pentru a rezolva probleme de aplicare a legii, de securitate națională, de tactici militare și de război.

Palantir, viitorul războiului modelat de tehnologiile viitorului

Echipa condusă de condusă de investitorul Peter Thiel și de Alex Karp a numit compania Palantir, după numele pietrelor magice din Stăpânul inelelor. Palantir, fondată în 2003, și-a dezvoltat instrumentele în lupta împotriva terorismului după 11 septembrie 2001 și a lucrat mult pentru agenții guvernamentale și corporații, deși o mare parte din activitatea sa este secretă. A devenit companie publică în 2020.

De-a lungul celor 20 de ani de activitate, întrebarea a fost cât de capabile sunt sistemele sale și ce ar putea realiza într-un conflict pe scară largă. Poate oferi rezultate într-un război între armate mari și cu o putere de foc mai mare?

Palantir nu comentează detaliile operaționale, dar un comandant ucrainean a descris pentru TIME, un scenariu de funcționare pe timp de război. Pe măsură ce Ucraina lansează mai multe și potențial zeci de lovituri pe întreaga linie de front, Rusia trebuie să scoată din ascunzătoare forțele de rezervă, pe care Ucraina le poate urmări în timp real cu ajutorul imaginilor din satelit și al dronelor, precum și al algoritmilor de recunoaștere vizuală, și le poate ținti cu o viteză și o precizie fără precedent.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Înainte de începerea ofensivei actuale, și acum în primele sale etape, Ucraina a petrecut săptămâni întregi modelând câmpul de luptă prin distrugerea centrelor de comandă și control, a logisticii și a depozitelor de muniții aflate adânc în spatele liniilor inamice. În unele cazuri, a folosit rachetele cu rază lungă de acțiune Storm Shadow, recent disponibile.

Palantir are o rețea de mii de sateliți de pe orbita joasă a Pământului. Platforma MetaConstellation a companiei permite utilizatorului să programeze acești sateliți pentru a răspunde la o anumită întrebare. Imaginați-vă că doriți să știți ce se întâmplă într-o anumită locație și într-un anumit moment în Arctica. Faceți clic pe un buton și MetaConstellation va programa combinația potrivită de sateliți pentru a supraveghea zona desemnată.

În era algoritmică timpul se comprimă

În mod remarcabil, software-ul poate implementa algoritmi la sursă, astfel încât să fie descărcate doar acele imagini în care algoritmii găsesc informații valoroase, economisind timp. Este un joc de-a șoarecele și pisica: același software poate ajuta la găsirea unui interval orb atunci când niciun satelit nu acoperă o anumită zonă.

Sau poate că e capabil de a păcăli adversarul să creadă că a găsit un interval orb prin utilizarea tehnologiei ascunse a sateliților sau prin piratarea sistemelor sale. Din ce în ce mai mult, adevărata bătălie se va desfășura nu la sol și nici în spațiu, ci în interiorul codului informatic.

Digisport.ro

FOTO Milionarul român a ieșit din spital și nu a stat pe gânduri! Unde a fost surprins

Ciclul de coordonare în ceea ce privește o țintă este: găsirea, monitorizarea, țintirea și anihilarea. Pe măsură ce intrăm în era algoritmică, timpul este comprimat. Din momentul în care algoritmii se pun la treabă pentru a-și detecta țintele și până când aceste ținte sunt anihilate nu trec mai mult de două sau trei minute. În trecut, procesul putea dura șase ore.

Armatele din ziua de azi încă operează urmând doctrine militare care au fost testate și dezvoltate într-o lume în care ciclul era măsurat în ore. Echipamentele și mișcările lor sunt prea mari, prea vizibile, prea lente și, în cele din urmă, prea vulnerabile.

În cazul în care un anumit rezultat nu este satisfăcător, întregul proces este corectat și îmbunătățit automat, de la identificarea țintei până la asocierea efectorului, termen care se referă la selectarea sistemului de armament adecvat pentru o anumită țintă și un anumit câmp de luptă. În același timp, feedback-ul de la modelele desfășurate poate fi utilizat pentru a rafina, recalibra sau dezvolta noi modele care să le înlocuiască pe cele desfășurate anterior.

Platforma este capabilă să integreze date din surse multiple și disparate – sateliți, drone și informații din surse deschise – permițând în același timp un nou nivel de descentralizare a procesului decizional.

Algoritmii de învățare, foarte greu de înșelat

După cum a explicat unul dintre inginerii Palantir din Marea Britanie, acesta “nu este un domeniu relevant în care să existe un om”. Se referea în primul rând la corelația dintre informațiile colectate prin interceptarea semnalelor (signals intelligence n.r.) și imaginile din satelit.

Primele se pricep foarte bine să vă spună ce este ceva, iar cele din urmă vă pot spune unde se află. Scopul este de a le corela pe cele două, dar nicio ființă umană nu ar fi capabilă să compare mii de imagini cu mii de ore de comunicații interceptate. Software-ul face acest lucru mai mult sau mai puțin instantaneu.

Unele etape ale procesului de direcționare pot fi automatizate în mod considerabil. La fel cum un algoritm de învățare profundă știe să recunoască o fotografie a unui câine după câteva ore de învățare supravegheată, algoritmii Palantir pot deveni extraordinar de pricepuți în identificarea unui centru de comandă și control inamic. Se presupune că există sute sau mii de indicatori pentru o astfel de țintă, care pot fi clasificați în funcție de relevanță.

Algoritmii de învățare automată sunt deosebit de potriviți pentru război, deoarece numărul foarte mare de variabile, majoritatea invizibile pentru ochiul uman, îi fac foarte greu de înșelat sau de eludat. Cu toate acestea, ideea că întregul ciclu poate fi automatizat este destul de extremă și este încă foarte departe de stadiul în care se află tehnologia sau doctrina de astăzi. Strategii de la Palantir au negat orice interes în transformarea software-ului lor dintr-un instrument într-un agent autonom.

Următorul pas: ținta. Aici, Ucraina a făcut câteva progrese remarcabile pe cont propriu: software-ul Kropiva permite comandanților să introducă coordonatele țintei pe o tabletă, iar apoi direcția de tragere și distanța până la țintă sunt calculate automat. Kropiva a fost creat în 2014, după prima invazie rusă. Software-ul amintește de Uber prin faptul că atribuie țintele celei mai apropiate baterii de artilerie sau lansator de rachete.

Platforma Palantir va lua în considerare întreaga gamă de arme cu capacități și rază de acțiune adecvate pentru a ataca ținta. Aceasta va sugera cea mai bună opțiune disponibilă, sugestie care trebuie confirmată de către utilizator. Ultimul pas este, bineînțeles, evaluarea pagubelor de luptă, sau estimarea rezultatului, ale cărei rezultate sunt transmise înapoi algoritmului. Aici are loc autoînvățarea.

Inteligența artificială, nucleul viitoarei revoluții în domeniul militar

Alex Karp, directorul executiv al Palantir, a susținut că “puterea sistemelor avansate de război algoritmic este acum atât de mare încât echivalează cu a avea arme nucleare tactice împotriva unui adversar care dispune doar de arme convenționale”. Palantir nu ar fi investit miliarde de dolari în dezvoltarea sistemului său dacă nu ar fi crezut în puterea sa de transformare. Karp a fost primul executiv al unei mari companii occidentale care a vizitat Kievul și s-a întâlnit cu Zelenski după invazia rusă.

Războiul se poate desfășura din ce în ce mai mult ca o simulare complexă în cadrul sistemelor algoritmice, spun specialiștii companiei. Procesul ar putea avea o anumită putere de descurajare: doi adversari ar putea ajunge la aceeași concluzie cu privire la rezultat, evitând astfel necesitatea de a declanșa un conflict în lumea fizică. Este probabil un scenariu utopic.

Scenariul cel mai probabil este o cursă a înarmărilor algoritmice care se desfășoară cu o viteză supraomenească. Odată ce doi sau mai mulți actori dobândesc capacități de război de precizie, câmpul de luptă este din nou contestat, iar noile tehnologii ar putea să nu mai favorizeze ofensiva. Bazele înaintate sau activele folosite pentru a cerceta și lovi pozițiile inamice devin ele însele vulnerabile la atacuri pe distanțe mari. Strategii chinezi văd din ce în ce mai mult conflictul militar ca pe un “război algoritmic”.

În acest context, avantajele vitezei și persistenței ar putea fi accesibile doar sistemelor complet autonome, inteligența artificială constituind nucleul viitoarei revoluții în domeniul militar. ”Ucraina ar putea fi ultimul mare război purtat în principal în lumea fizică”, este de părere Bruno Maçães, fost Secretar de Stat al Portugaliei pentru Afaceri Europene. Războiul virtual nu este un război între soldați, tancuri sau avioane, ci o confruntare între algoritmi.