Cum se scrie corect: Paști sau Paște? Explicațiile Academiei Române

Ca în fiecare an, odată cu apropierea celebrării Învierii lui Isus Hristos, pe lângă pregătirile tradiționale, apare și întrebarea cum scriem corect Paști sau Paște, mai ales dacă ne gândim la mesajele pe care le trimitem celor dragi.

Dacă ne raportăm la expertiza filologilor și lingviștilor, ambele forme sunt acceptate. Pe de altă parte, teologii susțin că numai forma Paști este cea corectă.

FANATIK vă prezintă în cele ce urmează argumentele pe care își bazează concluzia fiecare dintre cele două părți.

Cum se scrie corect: Paști sau Paște?

Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinilor ortodocşi, cel mai important eveniment care a avut loc în istoria umanităţii – „al praznicelor praznic şi sărbătoare a sărbătorilor”, așa cum îl numesc cântările Bisericii din noaptea de Înviere.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

În fiecare an, sărbătoarea Învierii Domnului aduce în actualitate și o dilemă mai veche de exprimare, referitoare la forma corectă a termenului prin care denumim această sărbătoare: Paște sau Paști?

Nu există o poziție oficială a Bisericii Ortodoxe Române asupra acestei dileme. Sărbătoarea figurează în calendarele ortodoxe ca „Învierea Domnului“ sau ca „Sfintele Paști”. Următoarele două zile, lunea și marțea, scrise tot cu roșu (deci tot de sărbătoare), sunt numite însă „a doua” și, respectiv, „a treia zi de Paști”. Astfel, Biserica pare a-și afirma preferința pentru numele de Paști.

Potrivit site-ului doxologia, Biserica recomandă utilizarea formei Paşti, așa cum se regăsește ea atât în Sfânta Scriptură, în Cartea de învăţătură a diaconului Coresi din 1581 („Acestea sunt Paştile de bucurie şi de veselie”), în Noul Testament din 1648 („sărbătoarea azimelor care să cheamă Paştile”), cât şi în Dicţionarul religios, publicat în 1994 de către Ion M. Stoian:

“Paști = cea mai mare sărbătoare religioasă, celebrată de creștini în amintirea Învierii lui Iisus Hristos; (reg.) păscuță; (la mozaici) sărbătoare pe care evreii o celebrează între 15 și 22 ale lunii Nisan (aprox. aprilie), în amintirea ieșirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise; sărbătoarea azimelor (pesach)”.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

De asemenea, pe site-ul crestinortodox.ro, protopopul Ioan Bude, face o argumentare vehementă în favoarea variantei Paști.

“Faptul că de câțiva ani, în vocabularul uzual al limbii române – la toate nivelurile și chiar și în mediul bisericesc – s-a inoculat, cu titlul de sindrom, o gravă eroare de exprimare în pronunțarea denumirii biblice a celui mai mare praznic al creștinismului: Sfintele Paști, sau Învierea Domnului, sub forma peiorativă și stranie de “Paște”, ne determină să luăm atitudine, semnalând pericolul iminent de degenerare în erezie a conotațiilor biblice și dogmatice, caracteristice acestui eveniment culminant al mântuirii noastre.

[…]

Dar de acum gata! S-a încheiat cu neștiința, cu bâjbâiala și cu incertitudinea, bineștiind că noi nu prăznuim “Paștele”, ci “Sfintele Paști” și că e incorect să ne felicităm cu “Paște fericit!” sau chiar cu “Paști fericite!”, pentru că atât Paștile cât și Crăciunul sau alte sărbători, sunt zile pline de sfințenie și de fericire prin însăși natura lor, așadar, dorința noastră trebuie să se refere la noi înșine și la faptul că noi, viața noastră și familia noastră trebuie să dorim a fi fericiți de Sfintele Paști, de Crăciun, de Anul Nou, sau de alte sărbători! Cine are urechi de auzit.”

Cu toate acestea, dacă analizăm cu atenție site-ul basilica.ro, al agenției de presă a Patriarhiei Române, putem constata că cele două denumiri ale sărbătorii Învierii Domnului sunt utilizate în aceeași măsură, inclusiv pentru a reda citate din mesajele Patriarhului Daniel.

Ce spun specialiștii în filologie și lingvistică?

“Ediţia cea mai recentă (a doua, din 2005) a ‘Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române’ spune că numele sărbătorii este substantiv propriu masculin, că are la singular forma ‘Paşte’, iar la plural, forma ‘Paşti’, şi pentru masculin, şi pentru feminin (spunem deopotrivă ‘Sfinţii Paşti’ sau ‘Sfintele Paşti’)”, scria filologul Alexandru Ciolan în 2015.

“Să notăm, în final, în pofida dorinţei de normare academică, aparenta preferinţă a limbii moderne şi contemporane pentru forma Paşte (atât pentru singular, cât şi pentru plural), clară, de exemplu, în folosirile ‘căzute’ ale cuvântului din imprecaţii: ‘paştele şi grijania cui te-a închinat’ (Gh. Brăescu); ‘Paştele mă-ti!’ (Marin Preda), ‘ce paştele mamei voastre’ (Eugen Barbu)”, conchidea acesta.

Asupra problemei s-a aplecat și regretatul George Pruteanu, potrivit căruia „amândouă formele sunt la fel de corecte, şi alte subtilităţi pe această temă nu au substanţă, e o falsă problemă”.

Filologul își motiva răspunsul pornind de la etimologia cuvântului, care provine din ebraicul ‘pesah’, adică pască. „Aşadar, Paşti e pluralul de la pască. Resimţit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, cînd era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, şi astfel a fost derivat singularul ‘Paşte’, spunîndu-se, firesc, fie ‘sărbătorile de Paşti’, fie ‘sărbătoarea Paştelui’, explica George Pruteanu.

„Spre a vă convinge suplimentar că aceste două forme sunt folosite aleatoriu, ori una ori alta, fără vreo deosebire de sens, am cules din Dicţionarul limbii române al Academiei (dicţionarul tezaur), câteva atestări ale cuvântului în limba veche, unde le găsim în mod egal pe amândouă. La Coresi aflăm ‘Paştile’ (‘Acestea sunt Paştile de bucurie şi de veselie’), ca şi la Varlaam (‘mieluşelul Paştilor’), dar în marea Biblie de la 1688 găsim ‘Paştele’ (‘Va face Paştele Domnului în luna a doua într-a patrasprăzecea zi’). Venind mai încoace, la Coşbuc găsim ‘Paşti’ (‘Era după Paşti şi era un timp bun’), dar la Negruzzi, Hasdeu sau Delavrancea, ‘Paştele’: iată un citat din Hasdeu: ‘Ţara mai întâi de toate; Paştele mai pe urmă!’). Şi la scriitorii moderni găsim ambele forme, aşa că, repet, sunt deopotrivă corecte, una fiind percepută ca singular, alta ca plural”, argumenta filologul.

Dicționarul Explicativ al Limbii Române menționează ambele forme: