Dan Negru se mândrește cu „Moș Pali”, unul dintre românii care au luptat în bătălia care a decis soarta celui de-al Doilea Război Mondial și care s-a întors traumatizat în România ocupată de sovietici.
Războiul anti-sovietic a fost denumit „Războiul Sfânt”, dar măcelul de la Stalingrad, cel care a decis, practic, ultima conflagrație mondială, n-a avut nimic „sfânt”. La Stalingrad, Volgogradul de astăzi, au luptat peste 2.700.000 de oameni, o cifră halucinantă pentru zilele noastre. Printre aceștia s-a aflat și infanteristul Pavel sau „Moș Pali”, bunicul lui Dan Negru, care a avut norocul să se întoarcă acasă și să repatrieze efectele personale ale celui mai bun prieten.
Prin amploarea sa, invazia din Ucraina amintește românilor de infernul de la Stalingrad, mai ales că țara noastră, ca membră a NATO, devine direct amenințată. Dan Negru și alții din tânăra generație recompun poveștile străbunilor veterani, ce au avut norocul să se întoarcă acasă. Unul dintre aceștia a fost bunicul lui Dan. „Eu îi spuneam ‘Moș Pali’. În Banat, așa li se zice bunicilor, ‘moș’. A trăit 92 de ani, pentru că Dumnezeu i-a dat viață”, și-a început povestea, în exclusivitate pentru FANATIK, vedeta Kanal D.
„La Stalingrad, rușii, ca și nemții, au fost nemiloși. Bunicul meu a tot povestit… Pe prietenul său cel mai bun îl chema tot Pavel, dar acesta nu s-a mai întors acasă. Moș Pali al meu a repatriat lucrurile (n.r efectele personale, în limbaj militar) acestuia, pe care i le-a dat mamei lui Pavel”, a continuat Dan Negru.
Partenerul nostru de dialog nu se plimbă cu șareta printr-un cimitir, ci, vizibil marcat, duce mai departe povestea aproape suprarealistă a străbunului său: „La Stalingrad s-a deschis poarta Iadului! A fost cel mai mare masacru și dezastru militar din istoria Armatei Române. Au pierit pe front în jur de 150.000 de ostași (n.r după unele surse, în jur de 120.000, iar alții au fost luați prizonieri), adică, metaforic vorbind, a murit un oraș mare”.
Pentru cititorii mai tineri, trebuie menționat faptul că, la Stalingrad, forțele „Axei”, din care făcea parte și România, alături de Germania, Italia, Ungaria și Croația, au fost zdrobite de trupele URSS. „Niciun pas înapoi”, a fost deviza sub care Stalin și-a obligat soldații să meargă la moarte și, nu mai puțin de 1.050.000 de militari sovietici (cărora li se adaugă în jur de 40.000 de civili) au pierit, plătind prețul celei mai sângeroase bătălii din istoria modernă.
Pierderile Axei au fost relativ proporționale, potrivit statisticilor 627.899 de ostași căzând la datorie. Forțele armate române au fost conduse de generalii Petre Dumitrescu și Constantin Constantinescu–Claps. Pentru România, bătălia a reprezentat un dezastru, la fel ca și confruntarea de la Cotul Donului, care, de fapt, a reprezentat pierderea războiului în fața „dușmanului istoric de la Răsărit”.
Revenind la povestea lui Dan Negru, acesta ne-a istorisit: „Bunicul meu mi-a povestit amintiri de pe frontul anti-sovietic, dar el a fost mai mult marcat de întoarcerea acasă. La revenirea de la Stalingrad a fost deportat de comuniști în Bărăgan. De fapt, el se întorcea într-o țară intrată sub ocupație rusă. Iar rușii s-au răzbunat pe noi! Dar, ca să fim preciși, hai să le spunem ‘sovietici’.”
Istoria este, uneori, cumplită. Bunicii multora dintre noi, eroi în tranșeele „Războiului sfânt”, s-au întors acasă în postura ingrată de traficanți de cruci.
„Moșul meu era originar din Banloc, o comună aflată la 30 – 40 de kilometri de Timișoara, pentru că familia mea este bănățeană de peste 100 de ani. Când s-a întors de pe front, a mers la mama lui Pavel. Țin minte că mi-a povestit că printre obiectele personale ale camaradului lui se găsea un brici pentru bărbierit. Nenorocirea a fost că mama lui Pavel nu știa că fiul ei nu mai este. A aflat de la bunicul meu. Acolo, pe front, s-au petrecut drame cu nemiluita…”, a povestit Dan Negru.
Măreața întunecime a războiului nu se sprijină doar pe sângele care cutreieră tranșeele, ci mai ales pe consistența morții, ce bântuie dincolo de fiecare glonț sau obuz.
Vedeta Kanal D a continuat: „Moș Pali mi-a povestit amănunte legate de foametea din acele zile de bătălie și despre întoarcerea acasă, care a fost groaznică. Când plecaseră la război, toți soldații români erau încrezători, iar când s-au întors, au venit dărâmați. La Stalingrad a fost o ruletă rusească. Bunicul meu a plecat la luptă însoțit de prietenul său, iar la întoarcere a venit singur”.
După Revoluție, luptătorii de pe frontul de est au fost onorați în fel și chip de autoritățile post-comuniste. Rănile au rămas, însă, deschise. În paranteză fie spus, nu e neapărată nevoie să plângem, ci să deplângem istoria.
„Săracu’ bunicul meu a primit pensie de veteran de război și medalii, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea foștilor luptători în războiul anti-sovietic. Altceva mi se pare, însă, fascinant la bunicul meu și la bunicii noștri, cei care au luptat în Al Doilea Război Mondial. Moșul meu a avut o viață îngrozitoare: războiul, înfrângerea, întoarcerea acasă și confiscarea tuturor averilor de către comuniști”, a subliniat Dan Negru.
Și pentru că sângele apă nu se face, „Regele audiențelor” poartă în suflet „briciul” unei nedreptăți: „Mie, personal, comunismul mi-a distrus întreaga familie. Port un dispreț major față de tot ceea ce înseamnă comunism, Securitate și turnători. Părinții și bunicii din ambele părți ale familiei au fost deportați în Bărăgan, după ce li se confiscaseră averile. Interesant este că toți au avut viață lungă. Bunicul meu care a luptat pe front a murit la vârsta de 92 de ani…”
Când discută pe marginea acestui subiect, Dan Negru este de neoprit. Comparația dintre vremurile în care bunicul lui se războia cu rușii, în fine, cu sovieticii, și perioada zilelor noastre este cât de poate de nimerită.
„Acei oameni au trăit pe pielea lor ororile războiului. În zilele noastre, cunosc persoane care merg la psiholog de patru ori pe săptămână, iar eu nu o spun depreciativ. Dar mulți se duc acolo pentru că sunt stresați în trafic ori pentru alte mărunțișuri. Bunicul meu nu avea această noțiune. Nu cred că există vreo dramă mai puternică decât implicarea într-un război. Dar Moșul meu avea cel mai bun psiholog, și anume credința în Dumnezeu!”, a precizat vedeta TV.
Imediat, Dan Negru a detaliat: „El credea că deasupra lui este Dumnezeu, îngerul său păzitor care îl ocrotește. Acum, într-o societate în care, totuși, trăim cele mai bune vremuri posibile, oamenii capătă traume psihice din pricina unor mărunțișuri. Abia acum, războiul ne amintește că nu e foarte ușor, și viața ne mai scutură un pic”.
Evident, interlocutorul nostru s-a referit, comparativ cu cele afirmate anterior, la războiul de pe frontul ucrainean. Pericolul este de lungă durată, pentru că sângele lumii nu încape într-o seringă care vrea să-l ducă la analize. Și totuși…
„Privind, însă, conflictul din zilele noastre, care probabil că nu va căpăta valențele unui Stalingrad, pot spune că războiul are o singură parte bună, și anume sfârșitul său. Până la urmă, o să treacă și asta”, este convins Dan Negru.
De altfel, realizatorul TV a găsit și puterea de a zâmbi amar: „Îmi aduc aminte că Einstein a fost întrebat cum crede că va fi Al Treilea Război Mondial. Și el a răspuns: „Al treilea nu știu cum va fi, dar al patrulea sigur se va desfășura cu arcuri și cu săgeți”. Adică, lumea o va lua de la zero…”
În final, intervievatul nostru nu s-a putut abține să arunce o… „grenadă” în curtea colegilor din mass-media. Este adevărat, până în momentul în care am purtat această discuție, niciun post TV din România nu transmitea „live”, prin mijloace proprii, evenimentele sângeroase de pe… noul „front de est”.
„Toate televiziunile transmit din Ucraina, dar toate fac playback. La ora la care vorbim, niciun canal TV nu are corespondenți în teatrul de operațiuni. Probabil, în orele următoare își vor trimite oamenii, dar respectivele televiziuni comentaseră de ceva vreme posibilitatea unei invazii rusești. Păi, acele posturi nu s-au pregătit, nu și-au făcut iarna, car, și vara, sanie?”, a încheiat, pe un ton retoric, Dan Negru.