Dănuț Lupu a fost unul dintre jucătorii de bază ai echipei Dinamo, acel Dinamo construit de Mircea Lucescu spre sfârșitul anilor 80, începutul anilor 90 ai secolului trecut.
Mijlocașul cu dribling unic în prima divizie, avantaj al anilor petrecuți și pe patinoarul din Galați, cu crosa în mână, spune că la trei ani de la victoria de la Sevilla Steaua devenise o echipă de bătut.
Că nu s-a întâmplat multă vreme acest lucru, roș-albaștrii din Ghencea ajungând la un incredibil record de 104 meciuri fără eșec pe plan intern, a fost posibil și pentru că în situații dificile arbitrii au intervenit și au prelungit meciurile cât a fost nevoie, uneori chiar și până la minutul 100, cum a fost la Oradea.
Dănuț Lupu nu neagă nici un moment valoarea echipei pe care a condus-o Emerich Jenei până în 1986 și apoi Anghel Iordănescu, între 1986-90, însă consideră că peste acei jucători trecuseră deja trei ani în plus și începuseră să îmbătrânească.
La Digi Sport Dănuț Lupu a declarat că la acel moment, adică trei ani după Sevilla, Dinamo avea o echipă mult mai bună, care îi putea bate oricând pe rivalii din Ghencea.
”Aveau o echipă foarte bună, dar să nu se supere pe mine. În 1989-1990 dacă ne trezeau la 3 dimineața îi băteam.
Aveau un lot foarte bun, dar in doi-trei ani au îmbătrânit. Să nu se supere pe mine. Și Milan a avut o perioadă de cinci sau șase ani în care nu îi bătea nimeni”
Dinamo a reușit să spargă hegemonia Stelei în sezonul 1988-89, când a câștigat Cupa României, iar un an mai târziu reușea să își adjudece și titlul, la ambele evenimente Lupu fiind pe teren.
Pe 6 septembrie 1989 Dinamo executa Steaua chiar în Ghencea cu scorul de 3-0, goluri Mateuț, Timofte I și Cezar Zamfir, provocând o reacție de furie lui Valentin Ceaușescu. Dinamo era o echipă foarte bine construită, Steaua trăia un moment mai puțin obișnuit, după ce cu puțin timp în urmă jucase o altă finală de Cupa Campionilor Europeni, la Barcelona, pierdută cu 4-0 în fața marelui Milan.