De ce a întârziat Germania cursa înarmării Ucrainei. “Scholz nu este un lider”

Nimeni printre oficialii ucraineni nu dă vina pe Occident pentru lentoare cu care s-a mișcat în a oferi susținere militară Ucrainei, în condițiile în care mulți oficiali de la Kiev, mulți din cadrul armatei, nu credeau că Rusia va porni un război.

Polonia a avertizat că războiul va începe

Cu doar o lună înainte de începerea războiului, Polonia era una dintre puținele țări europene care avertiza în cercurile diplomatice că Vladimir Putin va invada Ucraina. Președintele Andrzej Duda primise asigurări chiar de la Zelenski că ucrainenii vor rezista armatei ruse, însă nu toate capitalele occidentale erau convinse de acest lucru.

Citând mai multe surse, publicația estonă susține că președintele Duda a încercat, de asemenea, să-i convingă pe cancelarul german Olaf Scholz și pe președintele francez Emmanuel Macron la o întâlnire la începutul lunii februarie, dar fără succes. Aceștia au cerut ca Ucraina să adere la acordurile de la Minsk, despre care Duda a spus că nu este decât un instrument folosit de Putin pentru a exercita presiuni asupra Ucrainei.

De două ori, polonezii s-au adresat consilierului american pentru securitate națională, Jake Sullivan, pentru a cere creșterea ajutorului militar pentru Kiev. Alți membri ai administrației au crezut că rușii ar putea ajunge la Kiev în trei ore, deși li s-a explicat că o astfel de performanță ar fi imposibilă chiar și în timp de pace, în afara orelor de vârf. Presupunerea capitulării rapide a Kievului era atât de înrădăcinată încât, după ce colegii lui au decis să evacueze Kievul, diplomatul unei țări mari din UE a propus să rămână pe loc și să-i aștepte pe ruși, apoi să ceară un pasaj sigur spre Europa liberă.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Cu toate acestea, pe măsură ce americanii au analizat în timp real victoriile de luptă ale Ucrainei, transporturile de arme au fost accelerate și, potrivit unor surse, întâlnirile pentru coordonarea ajutorului militar au devenit din ce în ce mai decisive. Potrivit publicației estone opinia unanimă în rândul oficialilor și experților cu privire la rezultatul războiului este că acesta depinde în primul rând de SUA. Asta pentru că cele două țări care conturează politica externă a UE – Germania și Franța – au tras de timp atunci și o fac și acum.

Prețul de care a fost nevoie pentru a convinge fiecare aliat occidental, un preț care se plătește până în prezent, este unul foarte mare pentru Ucraina: vieți omenești. “Soldații noștri au trebuit să moară pentru a le dovedi celorlalți că merităm să fim susținuți”, spune Illia Ponomarenko, renumitul jurnalist ucrainean.

Succesele de pe front au accelerat sprijinul militar

Jurnalistul estonian povestește cum la începutul lunii octombrie a ajuns într-un adăpost antiaerian împreună cu ministrul de externe ucrainean, Dmitro Kuleba, după ce cu câteva ore înainte un atac aerian cu drone asupra Kievului ucisese o familie. Acesta l-a întrebat dacă tânăra familie și copilul lor de câțiva ani nu ar fi trăit acum dacă Ucraina ar fi primit sisteme anti-aeriene de la începutul războiului.

“Cu siguranță”, răspunde Kuleba fără să stea pe gânduri. “Le-am cerut încă din prima zi a războiului.” De ce nu au fost livrate? “Presupun că au sperat că situația se va schimba și nu va mai fi nevoie să furnizeze nimic”, oftează Kuleba. “Sigur, ne-a costat sângele oamenilor noștri, dar cred că așa funcționează omenirea”, scrie Eesti Ekspres.

Digisport.ro

”V-ați propus să mă luați la mișto?”. A aflat că FCSB a luat titlul și nu s-a abținut: ”Ca un cuțit în inimă”

Însă lucrurile s-au schimbat foarte mult în ultimele luni de război. “Nu pot vorbi în numele tuturor, dar dinamica este mult mai bună decât înainte”, spune un oficial ucrainean. Surse germane confirmă: Occidentalii se plictisiseră când în vară nu se întâmpla nimic “interesant” pe front, dar contraatacul de la Harkov a schimbat toate acestea, din fericire. „Ceea ce este bine, desigur. Totuși, înseamnă că Europa nu a început să ajute Ucraina doar pentru că face parte din Europa – o regiune care a fost cândva bastionul umanismului și al solidarității. Europa a trebuit să fie convinsă. Cu sânge”, notează publicația estoniană.

„Kuleba nu dramatizează prea mult. El rămâne calm și crede că nu este nimic surprinzător în faptul că aliații nu sunt dispuși să furnizeze arme unei tabere care era posibil să se confrunte cu o înfrângere iminentă”, scrie jurnalistul estonian.

Acesta subliniază că Berlinul a fost capitala care s-a urnit cel mai greu în a furniza ajutor militar Kievului, iritarea ucrainenilor ducând chiar la un incident diplomatic care a rănit multe orgolii germane.

Zelenski a fost indignat de lentoarea Germaniei la începutul războiului și, fiind o persoană impulsivă, nu a făcut niciun efort pentru a o ascunde. Iritarea sa a culminat cu refuzul de a-l primi pe președintele german Frank Steinmeier, ceea ce o sursă diplomatică la nivel înalt de la Kiev a numit “un super-eșec politic”. Nivelurile superioare ale societății germane s-au simțit jignite și se pare că au fost cele care au transmis informația către mass-media.

“Ucrainenii joacă chiar pe muchie de cuțit cu germanii”, spune un oficial de nivel înalt dintr-o țară NATO. Cu toate acestea, oficialii germani spun că incidentul a fost mai mult sau mai puțin uitat: Steinmeier a stat într-un buncăr ucrainean, iar Zelenski este acum mai echilibrat, deoarece a ajuns să înțeleagă birocrația germană care se mișcă încet. Alții spun că pur și simplu și-a diminuat speranțele. Chiar recent, ucrainenii i-au spus unui diplomat că nu mai au prea multă încredere în promisiunile germane și că tot ce pot conta este ceea ce trece realist frontiera.

“Tot ceea ce primesc ucrainenii de la germani și francezi este un pur bonus”, confirmă un diplomat european. “Ei nu mai negociază pe această bază”.

Ponomarenko nu este de acord, spunând că germanii fac de fapt mult mai mult decât se vorbește cu voce tare. Este adevărat, au existat probleme cu înarmarea țării, dar miliardele de euro au ajutat la menținerea economiei ucrainene pe linia de plutire. Ponomarenko a văzut o listă mai mult sau mai puțin completă a armelor pe care Germania le-a furnizat și a menționat în mod repetat că este “foarte impresionantă”. După atacurile asupra Kievului, au fost furnizate rapid sisteme de apărare antiaeriană, ucrainenilor li s-a oferit pregătire militară germană, există o mare asistență în tratarea soldaților răniți de pe front, etc.

“Nu uitați că doar Germania a furnizat tancuri de fabricație occidentală, nimeni altcineva”, spune Anton Hofreiter, politician german din Partidul Verde.

“Germania este singurul aliat care împărtășește 100% gândurile noastre privind consolidarea flancului estic al NATO”, spune cancelarul estonian al apărării, Kusti Salm. “Au preluat conducerea peste noapte”.

Germanii au atât voința, cât și know-how-ul pentru a oferi asistență.

“Pur și simplu nu știu cum să comunice”, consideră Ponomarenko. Având în vedere că cererea de ajutor german este atât de mare, nici măcar o schimbare bruscă nu ar schimba prea multe – nu se merge cu pași mari înaintea așteptărilor, ci se merge cu greu în urma lor.

“Nu dorim să fim lideri și, prin urmare, nu vorbim prea mult”, recunoaște cu regret un oficial german de nivel înalt. „Este ca și cum ai produce BMW-uri care au doar locuri în spate”, a mai spus acesta.

Birocrația germană sufocă luarea rapidă a deciziilor. Potrivit unui oficial local, există un număr impresionant de 17 niveluri de rezolvare între un anumit ministru și actorul final.

Potrivit unor surse aflate în contact strâns cu ministerul german al apărării, există un consens absolut în ceea ce privește ajutorul acordat Ucrainei, dar problemele apar continuu din locuri neașteptate ori de câte ori se încearcă să se încheie un acord. Din cauza deceniilor de nemișcare, armele sunt puține, cele disponibile sunt în stare proastă, software-ul nu a fost actualizat, iar toate acestea au dus la o stare de rușine publică. Mai mult, armele sunt necesare în primul rând pentru Bundeswehr, care tocmai a început recent să se reînarmeze cu o viteză fără precedent.

“Credeam că cunoaștem Rusia mai bine decât serviciile de informații americane”, spune un ofițer de informații german. Drept urmare, directorul șef al serviciilor de informații germane se afla în vizită la Kiev pe 24 februarie, deoarece nimeni nu credea cu adevărat că ar putea izbucni un război.

Dubii există în rândul liderilor germani și cu privire la noul cancelar german, Olaf Scholz. Publicația estoniană citează mai multe surse care au susținut că acesta pur și simplu nu a fost pregătit pentru o astfel de criză internațională.

“El este o nenorocire istorică”, îmi spune un lider german cu o franchețe foarte germană. “Scholz este un fost primar”, îmi spune un oficial la nivel înalt. “Îi lipsește orice fel de experiență în politica externă sau, presupun, chiar și un interes pentru aceasta”, scrie publicația citată.

„Potrivit unor persoane care au participat la întâlniri ale șefilor de stat europeni, Scholz este pasionat să discute nu despre afaceri externe, ci să se lăuda cu succesele sale locale din Hamburg. Țevi așezate în toate locurile potrivite, jawohl. Cu doar câțiva ani în urmă, Scholz a încercat să elimine sancțiunile împotriva Rusiei și susține în continuare vânzarea portului Hamburg către China. Din păcate, nici măcar cei mai vocali critici ai guvernului german nu cred că în spatele ezitărilor și întârzierilor s-ar putea ascunde corupția”, scrie Essti Ekspress.

Jurnalistul estonian scrie că toate sursele sale confirmă faptul că Scholz nu este cu siguranță un prieten al Rusiei, însă problema sa stă în a înțelege magnitudinea problemelor la nivel internațional.

“Scholz nu este un lider”, îmi șoptește în privat un oficial ucrainean de nivel înalt, clătinând încet din cap. “Scholz nu este un lider”.