De ce Leonard Miron și iubitul lui au renunțat să adopte un copil! Exclusiv

În cei 22 de ani de relație pe care i-au sărbătorit în luna septembrie, Leonard Miron și Miguel au luat în calcul varianta să devină părinți. Găsiseră chiar și o mamă surogat. Aflăm motivul pentru care au renunțat la această idee.

Leonard Miron vorbește în exclusivitate despre viața personală

Leonard Miron, cunoscutul fost prezentator tv, are o viață demnă de un roman. A plecat din România, s-a angajat la Discovery, apoi a plecat în Marea Britanie ca însoțitor de zbor. Acum este director de croaziere și, lunar, se întoarce acasă.

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Leonard Miron ne spune secretul relației lui cu Miguel și mărturisește că îi este dor să apară pe sticlă. El ne-a dezvăluit și adevăratul motiv pentru care a decis să plece din România.

Leonard Miron: “Nu m-am considerat niciodată celebru”

Erai celebru în România, te știa toată lumea, dar ai ales să pleci.

– Întotdeauna m-a amuzat întrebarea legată de faptul că am fost o celebritate sau o persoană publică. Eu am considerat întotdeauna că celebritatea este un lucru extrem de relativ. Imaginează-ți că Angelina Jolie sau Justin Bieber s-ar duce în mijlocul Africii și s-ar întâlni cu un trib local, care nu are acces la nicio informație. Celebritatea aia, pentru ei, nu reprezintă nimic. Ești celebru atunci când ești în casa ta, în bula ta sau în curtea ta, în țara ta, dacă vrei.

Digi24.ro

Primele rezultate în cazul fetiței de 4 ani care a murit după ce a mâncat macrou congelat. Ce s-a descoperit la analize

Eu nu m-am considerat niciodată celebru sau o personalitate publică. Cât am lucrat în televiziune, din 1991 până în 2014, când mi-am dat demisia din TVR, m-am considerat norocos că pot face ceva care să spună celor care mă ascultau și priveau că încerc să fiu pe aceeași lungime de undă.

“Nu este o dramă să o iei de la zero”

Care a fost adevăratul motiv?

– Motivul adevărat nu a fost doar unul, cred că au fost mai multe, și le-aș numi șanse, oportunități. Când l-am cunoscut pe Miguel am învățat extrem de repede că nu este o dramă să o iei de la zero, să începi ceva pentru a nu știu câta oară. A fost extrem ușor pentru mine pentru că am avut sprijinul lui moral. Avându-l pe el alături de mine am decis să-mi fac bagajele, se plec și să o iau de la zero.

Am început în Egipt, în Cairo, unde am lucrat 2 ani pentru Discovery și unde  a trebuit să demonstrez că, deși sunt celebru în România, pentru ei eram doar un coordonator de proiect. De acolo am mers în Marea Britanie să-mi dau doctoratul și am început să lucrez ca însoțitor de bord. Iar a trebuit să o iau de la zero și să demonstrez că sunt bun în ceea ce fac. Asta s-a întâmplat și când m-am mutat și am început să lucrez într-o bancă și apoi ca director de croazieră. Să o iei de la zero este o provocare, doar atunci poți să demonstrezi ceva.

“Devenisem confortabil cu sexualitatea mea și chestia asta deranja”

Înțeleg că a mai fost un motiv foarte important.

– Da, al doilea motiv pentru care am plecat a fost faptul că, în perioada aceea, devenisem confortabil cu sexualitatea mea. Puteam să povestesc fără să am nicio problem, despre fericirea pe care o trăiesc, despre mulțumirea sufletească, bucuria de a împărți cu cineva care este de același sex bucuriile și realizările, iar chestia asta deranja. Întotdeauna erau sprîncene care se încruntau, în față sau în spate.

Digisport.ro

Are 38 de ani și a iscat multe discuții după ce s-a aflat ce dietă ține. ”N-ar trebui să te lauzi cu asta”

Trebuie să recunosc că Televiziunea Română era destul de homofobă. Și faptul că nu aveam nicio problemă să mă afisez cu Miguel în public și să vorbesc despre asta a deranjat pe mulți. Când tensiunea interioară au atins un anume prag am spus că nu o să sacrific niciodată fericirea personală, viața personală pentru niște reguli stabilite aleatoriu prea mult din 1990.

A trebuit să înghit și să mă conformez unor reguli care nu erau neapărat lucruri pe care eu să le accept și să le înțeleg. Dacă voi nu mă vreți divorțăm amiabil, mi-am luat jucăriile și am plecat din curtea TVR. Nu pot să spun că nu regret, că nu-mi lipsește televiziunea. Îmi lipsește clar meseria pe care o făceam în TVR, o făceam cu dragoste și respect pentru colegii mei cu care am lucrat. Dar ajungi într-un punct în viață când trebuie să iei o decizie. Niciodată nu se știe când se va mai deschide o ferestră.

“Ne-am gândit foate serios să adoptăm un copil”

V-ați gândit vreodată, în acești 22 de ani, să adoptați un copil?

– Da, evident. Ne-am gândit foate serios să adoptăm un copil. O foarte bună prietenă a venit cu ideea de a fi o mamă surogat. Când ne-am așezat însă și am discutat serios am ajuns la aceeași concluzie: oricât ne-am dori și ne-am dedica unui copil, cred că în viața lui trebuie să existe o mamă. Punctul meu de vedere o să supere pe mulți, chiar dacă am cunoștințe de același sex care au adoptat copii și sunt niște părinți extraordinar. Mi-ar plăcea să fim și noi așa.

Dar noi doi am ajuns la concluzia că trebuie să ne focalizăm această dorință de a avea copii asupra nepoților noștri. Sora lui Miguel are doi copii și sunt ca și ai noștri. Nu vreau să ofensez pe nimeni, susțin că doi oameni de același sex să adopte, dar treaba trebuie privită dintr-un unghi adaptat la fiecare cuplu. Pentru noi am considerat că nu este potrivit să adoptăm un copil.

După 22 de ani, lui Leonard Miron îi este dor de România

Îți este vreodată dor de țara asta?

– Evident că da și, din fericire, am șansa să vin destul de des. Când mama trăia, mereu spuneam că mă duc acasă, trimit bani acasă. Din momentul în care mama a murit, am zis sun în România, mă duc în România. Noțiunea de casă s-a mutat din România în Marea Britanie. Îmi lipsesc prietenii, la Pitești am prieteni care îmi sunt foarte aproape. La fel și cu cei din București, prietenii adevărați nu au nevoie de un contact permanent.

Îmi lipsesc mâncarea, muzica, atmosfera din România. Când vin încerc să mă încarc cât mai mult cu viața de acasă. Vin o dată pe luna aici, director de croazieră fiind. Mereu vin în februarie pentru că pe 15 este ziua mamei și îmi petrec câteva ore bune în cavoul familiei, stăm de vorbă, vedem ce s-a mai întâmplat. De câte ori am ocazia îmi aduc prietenii din Anglia în România. În rest viața mea este împărțită între Marea Britanie, Comitatul Kent și Spania, între apartamentul micuț din Madrid și domeniul lui Miguel din Avila.

“În prima vacanță ne-am certat zilnic”

Îți mai aduci aminte ce ai gândit prima dată când l-ai văzut pe Miguel?

– Nu cred că o să uit niciodată. El a fost și este un mare fan al Eurovisionului. Acasă are casete audio din anii ’60, ’70. Când a venit în România a văzut o selecție prezentată de mine. Mi-a trimis câteva mailuri, mesaje. Eu terminasem o relație de 5 ani de zile într-un mod foarte urât și atunci nu eram pregătit să am pe cineva. Am cedat insistențelor lui după câteva luni. Ziua aleasă să ne vedem nu a fost foarte fericită, promovam o nouă emisiune, Vitrina lui Leo. Nu cred că am fost cel mai drăguț și  cel mai politicos. Nu a fost dragoste la prima vedere, dar am decis să ne mai vedem.

Am plecat în prima vacanță împreună în decembrie, o vacanță în care ne-am certat zilnic, dar cred că divergențele ne-au demonstrat că suntem făcuți unul pentru altul. După 22 de ani nu s-a schimbat nimic din sentimentele de atunci.

Leonard Miron și Miguel au împlinit 22 de ani de relație

Care este secretul unei relații de 22 de ani? Ce trebuie să se întâmple și ce nu ca să dureze?

– Sunt două opinii în legătură cu relațiile de lungă durată. Prima este că, după o perioadă, flăcările și atracția sexuală se topesc și dispar, devine obișnuință. Cealaltă opinie este că o relație de iubire adevărată poate să fie, după 22 de ani, la fel că în prima zi. Nu sunt de acord cu nicio variantă, cred că adevărul este la mijloc. O relație este exact ca un copac, pui sămânța și relația crește, devine din ce în ce mai puternică. Frunzele mai cad, dar mai crește și o ramură nouă. Secretul este să știi mereu să faci compromisuri, să înțelegi că, din când în când, trebuie să faci un pas în spate. Să-ți bazezi relația pe respect. Și ce am învățat de la Miguel că una din regulile importante este să fim de acord că nu suntem de acord.

Apoi să încerci să nu ignori momentele alea care pare că n-au importanță dar nu este așa. Când sunt la muncă, 3, 4 săptămâni pe vapor, dorm și visez urât, și încerc să-l găsesc pe Miguel în pat. Am învățat să mă gândesc ce frumos ar fi să fie lângă mine, chiar să ne și certăm. Să conștientizezi, când lipsește omul de lângă tine, și să sărbătorești momentele când ești cu el. În septembrie am sărbătorit 22 de ani de relație și Miguel a avut ideea să recreem prima vacanță pe care mi-a făcut-o el când ne-am cunoscut. Am fost în Gran Canaria, într-un hotel de 3 stele, unde am mâncat ce luam de la supermarket. Am avut o săptămână senzațională de data asta, ne-am dus în același hotel, am mers la același supermarket ca acum 22 de ani.

“Este o relație mega explozivă”

Când vă mai certați, cine cedează primul și lasă de la el?

-Evident că ne și certăm, avem opinii diferite, și asta se întâmplă foarte des. Eu sunt Berbec cu ascendent în Rac și el este Rac cu ascendent în Berbec. Este o relație mega explozivă. Încercăm să transformăm divergențele în ceva constructiv. E important să înțelegem că nu ne înțeleg uneori. Nu există doi oameni care sunt la fel. Când nu ajugem la un compromis sau cearta ajunge un nivel mai serios, celălalt știe să facă un pas în spate. Iar lucrurile astea nu le planificăm. După ce stai 22 de ani cu același om începi să ști, să înveți când este momentul să cedezi. Miguel este mult mai bun în a detensiona o situație decât sunt eu, este mult mai diplomat decât mine. Eu sunt mai temperamental dar disputele astea sunt din ce în ce mai rare și mai neimportante. Acum am ajuns să gândim la fel.