Luna februarie este mai scurtă, având doar 28 de zile, în comparație cu celelalte luni din an, care au 30 sau 31 de zile. Cu siguranță, nu o singură dată ne-am întrebat care este explicația pentru care această lună are mai puține zile decât restul.
Luna februarie are doar 28 de zile. O dată la patru ani, atunci când este an bisect, are 29 de zile. Cu toate acestea, rămâne cea mai scurtă lună din an. Explicația pentru acest lucru ne întoarce cu mult timp în urmă, pe vremea romanilor.
Primul calendar folosit a fost cel roman. Începând cu mijlocul VIII, î.Hr., romanii au folosit un calendar care avea doar zece luni, prima dintre acestea fiind martie. Ultima lună era decembrie. Calendarul era alcătuit și calculat în funcție de fazele Lunii.
Ulterior, în secolul al VII-lea î.Hr., luna ianuarie și luna februarie au fost adăugate în calendar. Din anul 46 î.Hr., un grup de astronomi din Alexandria, alături de Sosigene, au pus bazele unui nou calendar.
Noul calendar se baza pe mișcarea Soarelui în decurs de un an. Astfel, anul a fost împărțit în 365 de zile. Într-un ciclu erau trei ani de câte 365 de zile, iar în cel de-al patrulea 366 de zile, acela fiind un an bisect.
Cu toate acestea, au fost și probleme cu acest calendar iulian. Anul iulian nu se mai sincroniza cu cel tropic. Acest lucru a făcut imposibilă corelarea sărbătorilor religioase, cum ar fi Paștele, cu echinocțiul de primăvară.
Următorul calendar utilizat a fost cel gregorian, apărut în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, atunci când Papa Grigore a instituit reforma calendarului iulian. La momentul respectiv, Papa a întrunit o comisie de astrologi, iar fiecare dintre aceștia a venit cu câte o propunere.
Luigi Lilo a propus un calendar solar, bazat pe 365 de zile, împărțite în 12 luni. Fiecare lună avea o lungime neregulată, de 30 sau 31 de zile, iar luna februarie 28 sau 29 de zile. Calendarul a primit denumirea de “gregorian” după Papa Grigore și a fost introdus cu timpul în mai multe țări catolice din toată lumea.
Luna februarie este denumită popular și Făurar. Numele provine de la “faur”, adică timpul în care se ascult unelte, sugerând astfel începutul pregătirilor pentru muncile agricole. Este luna în care iarna începe să moară, fiind înlocuită de primăvară. Oamenii de la sate pregătesc uneltele pentru noul sezon agricol.
Se spune că luna februarie este una nemiloasă și capricioasă, din cauza fluctuațiilor zilnice de temperatură. Noaptea îngheață totul, iar ziua se dezgheață, potrivit tradiției. Acest lucru ar proveni de la faptul că februarie are mai puține zile decât restul lunilor.
Totodată, luna februarie este cunoscută și ca luna iubirii. În afară de faptul că pe 14 februarie se sărbătorește Ziua Îndrăgostiților la nivel mondial, există și o variantă românească a acestei sărbători, care are loc pe 24 februarie. Este vorba de Dragobete.
De altfel, cele mai multe dintre superstițiile lunii februarie sunt legate de vreme. Astfel, dacă în această lună nu există îngheț, atunci va fi mană în timpul anului. Dacă se întâmplă ca apa curgătoare să fie caldă, atunci urmează un ger cumplit, potrivit traditii-superstitii.ro.
Potrivit tradiției, dacă în luna februarie nu apar ninsorile și viscolele, atunci acestea vor veni de Paște. Dacă tună în februarie, acest lucru înseamnă că la vară vor fi furtuni cu grindină.