De ce se întorc tot mai mulți ucraineni într-o țară care este încă în război. „Acasă este acasă. Toată lumea te ajută, dar nu te simți ca acasă”

Potrivit Serviciului de Grăniceri de Stat al Ucrainei, 870.000 de persoane au călătorit înapoi, între 25.000 și 30.000 sosind acasă în fiecare zi.

De ce se întorc tot mai mulți ucraineni într-o țară care este încă în război

La granița de vest a Ucrainei cu Polonia, lângă orașul Mostiska, Olena și Maria se întorc în țara lor natală după mai bine de o lună în străinătate.

Cele două sunt din Sloviansk, în regiunea de est Donețk. Pe 10 martie, pe măsură ce invadatorii ruși se apropiau, soțul Olenei i-a spus să-și ia fiica și să părăsească țara.

Olena și Maria s-au îndreptat spre casa unui prieten din Szczecin, un oraș polonez la granița cu Germania. Dar au fost nevoite să doarmă pe podea, iar Olena spune că s-au chinuit să-și găsească de lucru acolo pentru că nu vorbesc limba.

Digi24.ro

Florin Piersic se află în stare gravă, anunță medicii de la Spitalul Foișor. Actorul are septicemie

Acum, se întorc înapoi în estul Ucrainei, în ciuda amenințării unui nou atac rusesc. Donețk rămâne o țintă cheie pentru forțele ruse.

Soțul Olenei este șofer de ambulanță și se află încă în Sloviansk, unde le așteaptă. Întrebate de BBC cum se simt când trec înapoi în țara lor natală, Olena izbucnește într-un zâmbet uriaș. “Super!”, spune ea. „Oricum, suntem foarte fericite să ne întoarcem în Ucraina.”

De la invazia Rusiei, se crede că peste 10 milioane de oameni și-au părăsit casele în Ucraina, iar dintre aceștia 4,3 milioane au părăsit țara.

Dar pe măsură ce linia frontului se stabilizează și țara învață să funcționeze în stare de război, unii ucraineni încep să facă călătoria înapoi acasă, chiar și în părți ale țării amenințate direct de forțele ruse.

Digisport.ro

Decizia luată de UEFA, după ce Real Madrid - Bayern s-a lăsat cu o controversă uriașă de arbitraj

Unii se întorc pentru a-și recupera copiii sau documente importante

Războiul este acum în a doua lună. Ucraina a oprit asaltul rusesc și temerile unei capitulări rapide. Au trecut peste 48 de zile de când analiștii militari din Occident au prezis că orașul Kiev mai are doar 48 de ore până la căderea în mâinile invadatorilor.

Oamenii cu care a vorbit BBC la granița cu Polonia au spus că s-au săturat de viața ca refugiați în străinătate. Alții erau disperați să se întoarcă din motive practice – pentru a recupera documente importante lăsate în urmă în confuzia de după invazie, pentru a-și proteja casele de jefuitori sau chiar pentru a-și recupera copiii care au rămas în urmă cu tații lor.

Pentru alții, atracția casei, prietenilor și familiei este pur și simplu prea puternică.

Sofia sfidează ordinele mamei sale, alegând să se întoarcă acasă după doar trei săptămâni în siguranța Poloniei. Războiul este război, dar Paștele este Paște – este nerăbdătoare să-i vadă pe cei dragi acasă în Liov în acest weekend.

Tânăra de 20 de ani a trecut prima dată granița în UE la sfârșitul lunii martie pentru a rămâne cu prietena nașei sale la Poznan, după ce rușii i-au bombardat orașul natal.

„Mama m-a forțat, a intrat în panică”, spune Sofia. Dar ea nu s-a simțit niciodată confortabil în străinătate, în ciuda ajutorului pentru refugiați pe care l-au organizat grupurile umanitare și guvernul polonez.

„Te simți străin”, spune ea. „Toată lumea te ajută, dar nu te simți ca acasă.” Ea speră să rămână în calmul relativ din Liov.

Crește zilnic numărul celor care trec înapoi în Ucraina

Cifrele oficiale sugerează că mai mulți oameni fac aceeași alegere. Autoritățile de frontieră poloneze spun că cei care pleacă în și dinspre Ucraina erau miercuri aproape la fel de mulți.

24.700 de persoane au intrat în Polonia din Ucraina, în timp ce 20.000 de persoane au făcut călătoria inversă. Este o inversare bruscă față de recordul de 142.000 de persoane care au trecut în Polonia pe 6 martie.

Gara Liov-Holovnii este un nod de tranzit cheie în vestul Ucrainei. Trenurile aduc zilnic mii de oameni din regiunile devastate de război: afară, organizațiile caritabile le oferă alimente, haine și carduri SIM, în timp ce autocarele se aliniază pentru a duce călătorii în zonele rurale sau la graniță.

Deși majoritatea oamenilor vin aici din est, un flux constant de oameni încep să facă călătoria în direcția opusă – o alegere potențial letală.

Irina, fiica ei Katerina, mama Lina și soacra Yevgenia sunt din Krîvîi Rih, un oraș din centrul Ucrainei, aproape de primele linii. Ele au plecat inițial din țară pentru a rămâne la rude în Moldova, dar acum au decis să se întoarcă.

Au fost nevoite să cumpere bilete pentru călătorie – în schimb, călătoriile spre vest, departe de lupte, sunt gratuite.

Irina spune că ar fi venit mai devreme, dar a trebuit să aștepte ca fiica ei în vârstă de opt ani să-și revină după o boală. „Acasă este acasă”, răspunde ea, când e întrebată de ce au decis să se întoarcă.

Ea recunoaște că este îngrijorată pentru siguranța fiicei sale. Când au plecat, atacurile rusești erau departe, dar acum sunt tot mai aproape.

Unii avertizează împotriva întoarcerii spre est

Voluntarii de la o clinică din cadrul gării principale oferă sprijin medical și psihologic noilor sosiți. Irena Bous este una dintre ele.

Înainte de război, a fost judecător la Organizația Internațională de Dans și președinte a mai multor competiții de dans din Ucraina. „Toate stilurile – hip hop, jazz, break dance”, spune ea.

O prietenă de-a ei din biroul guvernatorului din Liov știa că are un talent pentru organizare și, așadar, i-a cerut să ajute atunci când rușii i-au invadat.

Irena a întâlnit mai multe persoane care se întorc în zone devastate de violență. „Este o idee proastă [să te întorci în est]”, spune Irena. „Încercăm să le salvăm viețile și să-i ținem în Liov”.

Ea le povestește jurnaliștilor despre o femeie care a venit la Liov din casa ei de lângă Bucea, o suburbie bogată a Kievului, unde trupele ruse au împușcat zeci de civili și au lăsat cadavre în stradă.

După nouă zile, ea a decis să se întoarcă – împotriva sfaturilor Irenei. „I-am spus, vă rog să așteptați, nu există ruși, dar sunt multe lucruri acolo – bombe, mine – așteptați până sunt dezactivate”, spune Irena. Femeia a călătorit înapoi indiferent, spunând că prietenii ei i-au găsit un loc unde să stea.

O altă femeie cu care a vorbit Irena, care are peste 60 de ani, a fugit în Polonia chiar înainte de începerea războiului, dar s-a întors în Ucraina și s-a urcat într-un tren spre est săptămâna trecută. „Nu știu cât voi trăi, dar voi muri în casa mea”, i-a spus ea Irenei.

Există și persoane care s-au răzgândit și nu au mai părăsit Ucraina

Unele persoane nu au putut să părăsească Ucraina în primul rând. La Arena Liov – un stadion construit pentru turneul de fotbal Euro 2012, dar care acum găzduiește refugiați – jurnaliștii britanici i-au întâlnit pe Roma, un tânăr de 19 ani din Mikolaiv, pe coasta ucraineană a Mării Negre, și pe noua sa prietenă Irina, o bunica din Severodonețk în regiunea de est Lugansk.

Cei doi nu se cunoscuseră până în acea zi, dar acum au decis să rămână împreună. Irina a călătorit prin Ucraina până la granița cu Polonia în zilele de după invazie, intenționând să fugă.

După ce a stat ore întregi la coadă, a ajuns în fruntea rândului, doar ca să se răzgândească în ultimul moment. Fiul ei este militar în Ucraina și a auzit că orașul ei natal a fost recucerit de forțele ucrainene, deschizând perspectiva de a se întoarce acasă.

„Nu m-am putut decide să părăsesc [țara]”, spune ea. Dar de atunci, ea s-a mutat în vestul țării, dormind o vreme la o creșă din Liov înainte de a ajunge la stadion împreună cu Roma.

Un autobuz destinat mediului rural mai are un loc la bord, dar în ciuda ofertelor repetate, Irina refuză locul, alegând în schimb să rămână cu noul ei prieten.

Acum ea și Roma – la fel ca milioane de alții – se confruntă cu un viitor incert ca persoane strămutate în țară.

Având posibilitatea de a alege statutul de refugiat în străinătate sau dezrădăcinarea în interiorul Ucrainei, poate nu este surprinzător că unii riscă totul pentru a se întoarce la casele lor.