Descoperire revoluționară în lupta contra obezității. Tratamentul care stimulează organismul să ”transpire” grăsimea

Tratarea șoarecilor obezi cu citokina cunoscută sub numele de TSLP a dus la scăderea semnificativă a grăsimii abdominale și la scăderea în greutate în comparație cu grupul de control, potrivit noilor cercetări publicate joi în revista Science de la cercetătorii de la Școala de Medicină Perelman de la Universitatea din Pennsylvania.

Descoperire revoluționară în lupta contra obezității. Tratamentul care stimulează organismul să ”transpire” grăsime

În mod neașteptat, pierderea de grăsime nu a fost asociată cu scăderea aportului de alimente sau metabolismul mai rapid. În schimb, cercetătorii au descoperit că TSLP a stimulat sistemul imunitar să elibereze lipide prin glandele sebacee ale pielii.

„Aceasta a fost o constatare complet neprevăzută, dar am demonstrat că pierderea de grăsime poate fi obținută prin secretarea caloriilor prin piele sub formă de sebum bogat în energie”, a declarat cercetătorul principal Dr. Taku Kambayashi, MD, profesor asociat de patologie și medicină de laborator la Penn, care a condus studiul împreună cu Ruth Choa, doctorand în anul IV medicină, relatează Medical Xpress. „Cred că suntem primul grup care arată o modalitate non-hormonală de a induce acest proces, evidențiind un rol neașteptat pentru sistemul imunitar al organismului.”

Rezultatele testului pe animale, a spus Kambayashi, susțin posibilitatea ca stimularea producției de sebum prin intermediul sistemului imunitar să fie o strategie pentru tratarea obezității la oameni.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Ipoteza

Limfopoietina timică stromală (TSLP) este o citokină – un tip de proteină a sistemului imunitar – implicată în astm și alte boli alergice. Grupul de cercetare condus de Kambayashi a investigat rolul extins al acestei citokine pentru a activa celulele imune de tip 2 și pentru a augmenta celulele T reglatoare.

Deoarece studiile anterioare au indicat că aceste celule pot regla metabolismul energetic, cercetătorii au prezis că tratarea șoarecilor supraponderali cu TSLP ar putea stimula un răspuns imun, care ar putea contracara ulterior unele dintre efectele nocive ale obezității.

“Inițial, nu credeam că TSLP va avea vreun efect asupra obezității în sine. Ceea ce am vrut să aflăm a fost dacă ar putea avea impact asupra rezistenței la insulină”, ​​a spus Kambayashi. “Am crezut că citokina ar putea corecta diabetul de tip 2, fără a determina efectiv șoarecii să slăbească.”

Experimentul

Pentru a testa efectul TSLP asupra diabetului de tip 2, cercetătorii au injectat șoareci obezi cu un vector viral care avea scopul de a crește nivelul TSLP al corpului lor. După patru săptămâni, echipa de cercetare a constatat că TSLP nu numai că le-a modificat riscul de diabet, dar anulat de fapt obezitatea la șoarecii, cărora li s-a administrat o dietă bogată în grăsimi.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

În timp ce grupul de control a continuat să câștige în greutate, greutatea șoarecilor tratați cu TSLP a trecut de la 45 de grame la 25 de grame, în medie, în doar 28 de zile.

Cel mai surprinzător, șoarecilor tratați cu TSLP li s-a redus, de asemenea, masa de grăsime viscerală. Grăsimea viscerală este grăsimea albă care este depozitată în abdomen în jurul organelor majore, care poate crește riscul de diabet, boli de inimă și riscul de accident vascular cerebral.

Acești șoareci au prezentat, de asemenea, niveluri îmbunătățite de glucoză din sânge și insulină a jeun, precum și un risc scăzut de boală a ficatului gras.

Având în vedere rezultatele impresionante, Kambayashi a presupus că TSLP îmbolnăvea șoarecii și le reducea apetitul. Cu toate acestea, după alte teste, grupul său a constatat că șoarecii tratați cu TSLP mănâncă de fapt cu 20 până la 30% mai mult și au avut cheltuieli energetice, rate metabolice de bază și niveluri de activitate similare, în comparație cu omologii lor netratați.

Descoperirile

Pentru a explica pierderea în greutate, Kambayashi și-a reamintit o mică observație pe care o ignorase anterior: „Când m-am uitat la blana șoarecilor tratați cu TSLP, am observat că străluceau în lumină. Știam întotdeauna exact ce șoareci fuseseră tratați, deoarece erau mult mai strălucitori decât ceilalți.”

Kambayashi a luat atunci în considerare o idee neconvențională: blana lor grasă era un semn că șoarecii „transpirau” grăsimea prin piele?

Pentru a testa teoria, cercetătorii au ras șoarecii tratați cu TSLP și pe cei din grupul de control și apoi au extras uleiuri din blana lor. Au descoperit că ipoteza lui Kambayashi era corectă: blana strălucitoare conținea lipide specifice sebumului.

Sebumul este o substanță densă din punct de vedere caloric produsă de sebocite (celule epiteliale foarte specializate) din glandele sebacee și ajută la formarea barierei cutanate. Acest lucru a confirmat că eliberarea de ulei prin piele a fost responsabilă pentru pierderea de grăsime indusă de TSLP.

Concluziile

Pentru a examina dacă TSLP ar putea juca un rol în controlul secreției de sebum la om, cercetătorii au examinat apoi TSLP și un grup de 18 gene asociate glandei sebacee într-un set de date disponibil public. Acest lucru a dezvăluit că expresia TSLP este corelată semnificativ și pozitiv cu expresia genei glandei sebacee la pielea umană sănătoasă.

Autorii studiului scriu că, la om, trecerea eliberării de sebum în „treapta de viteză înaltă” ar putea duce în mod fezabil la „transpirația grăsimilor” și la scăderea în greutate. Grupul lui Kambayashi intenționează să studieze în continuare pentru a testa această ipoteză.

“Nu cred că ne controlăm în mod natural greutatea prin reglarea producției de sebum, dar s-ar putea să reușim să depășim procesul și să creștem producția de sebum pentru a provoca pierderea de grăsime. Acest lucru ar putea duce la noi intervenții terapeutice care inversează obezitatea și tulburările lipidice”, a mai spus Kambayashi.

Renunțarea la 250 de calorii zilnic și exercițiile fizice pot îmbunătăți sănătatea inimii la persoanele în vârstă cu obezitate

Renunțarea la doar 250 de calorii pe zi, combinat cu exerciții fizice moderate, a dat rezultate mai importante decât numai exercițiile fizice în cazul adulților mai în vârstă și obezi. Combinarea exercițiilor aerobice cu o reducere moderată a numărului de calorii zilnice a dus la îmbunătățiri mai mari ale rigidității aortice (o măsură a sănătății vasculare, care afectează bolile cardiovasculare), comparativ cu exercițiile fizice sau cu exercițiile fizice plus o dietă mai restrictivă, conform la noile cercetări publicate în jurnalul emblematic al American Heart Association Circulation.

Factorii modificabili ai stilului de viață, cum ar fi o dietă sănătoasă și o activitate fizică regulată, pot ajuta la compensarea creșterilor rigidității aortice legate de vârstă. Deși exercițiile aerobice au, în general, efecte favorabile asupra structurii și funcției aortice, studiile anterioare au arătat că exercițiile fizice singure pot să nu fie suficiente pentru a îmbunătăți rigiditatea aortică la adulții vârstnici cu obezitate.

„Acesta este primul studiu care evaluează efectele antrenamentelor de exerciții aerobice cu și fără reducerea caloriilor asupra rigidității aortice, care a fost măsurată prin imagistica prin rezonanță magnetică cardiovasculară (CMR) pentru a obține imagini detaliate ale aortei”, a spus Dr. Tina E. Brinkley, autor principal al studiului și profesor asociat de gerontologie și medicină geriatrică la Centrul Sticht pentru Îmbătrânirea Sănătoasă și Prevenirea Alzheimerului de la Școala de Medicină Wake Forest din Winston-Salem, Carolina de Nord.

”Am cautat sa stabilim daca adaugarea restrictiilor calorice pentru pierderea in greutate ar duce la imbunatatiri mai mari in sanatatea vasculara, comparativ cu exercitiul aerob singur la adulti in varsta cu obezitate”, a mai spus ea potrivit Medical Xpress.

Acest studiu controlat randomizat a inclus 160 de adulți sedentari, cu vârste cuprinse între 65 și 79 de ani cu obezitate (IMC = 30-45 kg/m2). Vârsta medie a participanților a fost de 69 de ani; 74% erau femei; iar 73% erau albi.

Participanții au fost repartizați aleatoriu la unul dintre cele trei grupuri de intervenție timp de 20 de săptămâni: 1) exerciții fizice numai cu dieta lor obișnuită; 2) exercițiu plus restricție moderată de calorii (reducere de aproximativ 250 de calorii/zi) sau 3) exerciții fizice plus o restricție calorică mai intensă (reducere de aproximativ 600 de calorii/zi).