Dezastrul din industria energetică. Cum și-a sabotat România producția de gaze naturale și a pierdut 2 miliarde de euro

România este al doilea cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, după Olanda. Totuși, scăderea constantă a investițiilor din sectorul energetic în ultimii 15 ani a dus la o scădere a producției interne astfel încât România a fost nevoită să crească importurile de gaze naturale, importuri efectuate la prețuri mai mari decât cel de export al gazelor naturale din producția internă.

România, fără o strategie energetică națională

Luna trecută, Curtea de Conturi a publicat raportul unui lung control de audit, desfășurat între anii 2017 și 2021 la Ministerul Energiei și ANRM (agenția pentru resurse minerale, al cărui șef a fost mutat recent la ANRE), privind strategiile și politicile publice din domeniul producției de gaze naturale. O parte din concluziile acestui raport arată și de ce, în anii 2021-2022, criza energetică a lovit România atât de puternic.

Una din primele concluzii ale auditorilor Curții de Conturi este că România nu are încă o Strategie energetică națională aprobată, adică un document strategic care să definească obiectivele sectorului gazelor naturale pe termen mediu şi lung şi modalităţile de realizare a acestora.

În prezent, România are o strategie națională în energie adoptată în urmă cu 16 ani – au mai existat încercări în anul 2016 de elaborare a unei noi strategii, însă proiectul nu a fost finalizat, deși Ministerul Energiei a alocat circa 2 milioane de lei – ce presupunea investiții în sectorul gazelor naturale de 1,5 miliarde euro, însă și acestea au fost realizate doar parțial. Raportul subliniază că începând cu 2015 toate Guvernele au recunoscut necesitatea elaborării unei noi astfel de strategii, rezultatul fiind unul în care până și Ministerul Energiei a ajuns să nu mai publice date relevante pentru industrie.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

„Autoritățile publice au identificat, încă din anul 2015, necesitatea revizuirii strategiei energetice naționale, moment la care s-a considerat că aceasta nu mai corespunde realității, astfel că toate guvernele care s-au succedat în această perioadă au avut ca obiectiv major al programelor de guvernare elaborarea, finalizarea şi aprobarea unei noi strategii energetice.

Cu toate acestea, România nu are aprobată la acest moment o Strategie energetică națională, care să definească obiectivele sectorului gazelor naturale pe termen mediu şi lung şi modalităţile de realizare a acestora, în condiţiile asigurării unei dezvoltări durabile a economiei naţionale.

În ceea ce privește urmărirea gradului de implementare a obiectivelor strategice, s-a remarcat faptul că Ministerul Energiei nu a colectat, sintetizat şi nici nu a publicat periodic date relevante privind îndeplinirea obiectivelor stabilite prin Strategia energetică a României, nerealizându-se astfel o monitorizare eficientă a stadiului implementării acestor obiective”, arată raportul Curții de Conturi, unde este subliniat faptul că în cei patru ani în care s-a desfășurat controlul de audit ministerul nu a elaborat nici măcar o politică energetică pe baza programelor de guvernare.

De la lipsa strategiei la lipsa investițiilor

Astfel, pe baza strategiei energetice din 2007, Guvernele ulterioare au atins țintele propuse cel puțin în primii ani – până în 2010. Raportul Curții de Conturi constată o scădere dramatică a investițiilor în cercetare geologică pentru descoperirea de noi zăcăminte după anul 2016.

Digisport.ro

Ce a spus Anamaria Prodan, după ce Laurențiu Reghecampf a fost pus sub urmărire penală și s-a numit ”victimă”

„Lipsa unor obiective stabilite pentru perioada 2011-2020 a creat premisele reducerii volumului lucrărilor de prospectare geologică, la nivelul principalilor doi producători de gaze naturale, fiind înregistrate reduceri semnificative în perioada 2017-2021, comparativ cu perioada anterioară.

Dacă în intervalul 2012-2016 au fost realizate prospecțiuni 2D pentru 2.880 km, acestea s-au redus de peste 13 ori în intervalul 2017-2021, fiind realizate lucrări pentru 220 km; dacă în intervalul 2012-2016 au fost realizate prospecțiuni 3D pentru 8.093 km2, acestea s-au redus de peste două ori în intervalul 2017-2021, fiind realizate lucrări pentru 3.916,3 km2; valoarea lucrărilor de prospectare geologică(seismică) s-a redus în intervalul 2017-2021 la valoarea de 359,84 milioane lei, de la valoarea de 876,19 milioane lei în intervalul 2012-2016”, arată raportul Curții de Conturi.

Situația este similară și în cazul sondelor de țiței, numărul acestora scăzând puternic în intervalul 2017-2021.

Lipsa investițiilor serioase avea să afecteze și capacitatea de stocare, a cărei importanță strategică a fost vizibilă anul trecut, atunci când statele UE au adoptat o politică comună de stocare a rezervelor de gaze naturale pentru iarna trecută.

„Deși la nivel național s-au efectuat lucrări de investiții în valoare de aproximativ 320 milioane Euro în depozitele de înmagazinare gaze naturale, peste valoarea prevăzută a fi alocată pentru creșterea capacității de înmagazinare (180 milioane Euro), nu a fost atins nivelul țintelor stabilite în Strategie pentru anul 2012 privind creşterea și dezvoltarea capacității de înmagazinare a gazelor naturale și a debitului de extracție din depozite.

La nivelul anului 2021, după 9 ani de la termenul de atingere a țintelor stabilite, capacitatea de înmagazinare a gazelor naturale reprezintă 70,39% din volumul de 3.935 milioane m3, iar debitul de extracție reprezintă 89,3% din volumul de 32,7 milioane m3/zi, prevăzute a fi realizate până în anul 2012”, se arată în raportul Curții de Conturi.

Aceeași situație se găsește și în cazul investițiilor în sistemul de transport al gazelor naturale. Raportul subliniază că în programele de guvernare din anii 2017-2021 au fost incluse 18 proiecte majore de investiții, cu o valoare totală de 4,1 miliarde euro. La finalul celor patru au fost realizat doar 5 proiecte, cu o valoare totală de 671 milioane euro.

Documentul citat remarcă faptul că în cei patru ani au fost realizate doar 10 noi descoperiri de zăcăminte comerciale, lipsa infrastructurii a făcut imposibilă introducerea acestor rezerve în sistemul de consum.

De la lipsa investițiilor la scăderea producției

Rezultatul direct a fost o scădere cu peste 10% a producției interne doar între anii 2017-2021. Astfel, doar în acești ani, producţia de gaze naturale realizată la nivel naţional a înregistrat un trend descendent, de la 10.874,34 milioane m.c., în anul 2017, la 9.046,72 milioane m.c., în anul 2021, acesta reprezentând cel mai redus nivel al producției înregistrat în ultimul deceniu.

Cel mai important declin al producției de gaze naturale a fost înregistrat în intervalul 2019-2020, perioadă în care producția a scăzut cu 10,42%, în termeni absoluți cu 1.071,3 milioane m.c.. „Fără implementarea de noi tehnologii care să conducă la creşterea gradului de recuperare în zăcăminte şi fără implementarea proiectelor pentru exploatarea din zonele offshore din platforma continentală a Mării Negre, producția de gaze naturale va înregistra scăderi în continuare.

Descoperirea de noi rezerve necesită investiţii în explorare geologică, iar exploatarea acestora necesită investiţii în noi foraje, operaţiuni în sonde, infrastructură, etc.”, arată raportul Curții de Conturi.

Scăderea producției de gaze naturale a afectat și zăcământul Caragele, cel mai important zăcământ al Romgaz. Aici, producția de gaze naturale realizată a cunoscut un declin accentuat în anul 2022 comparativ cu anul 2021, respectiv de la cantitatea de 375,96 milioane m3, în anul 2021, la cantitatea de 282,67 milioane m3, în anul 2022, fiind înregistrată o diminuare cu 33% a cantității extrase.

Pe partea de dezvoltare a noi perimetre de exploatare, raportul Curții de Conturi menționează că în anii 2017-2021 erau active 55 de perimetre pentru care se derulau acorduri de exploatare. În anul 2009 erau identificate alte 28 de perimetre, 6 offshore și 22 onshore însumând o suprafață totală de 25.644,704 km pătrați, ce urmau să fie concesionate până în anul 2019.

Raportul Curții notează că apelul public de ofertă pentru concesionarea operațiunilor petroliere, inițiat de ANRM în anul 2019, nu a avut nicio finalitate și nu a condus la atribuirea dreptului de concesiune petrolieră, entitatea auditată neprezentând cauzele care au condus la nefinalizarea acestui proces și nejustificând această decizie.

„Timp de 10 ani, în intervalul 2009-2019, ANRM nu a inițiat apeluri publice de ofertă pentru concesionarea operațiunilor petroliere în cadrul zonelor libere pentru concesionarea de operațiuni petroliere, deși au fost identificate 68 de perimetre în care nu se desfășoară operațiuni petroliere și au existat solicitări de inițiere a concesiunii petroliere din partea operatorilor economici.

Totodată, ANRM nu a completat registrul privind cererile de concesiune a operaţiunilor petroliere, acest instrument de evidență nefiind întocmit la nivelul entității auditate. Lipsește o evidență clară a solicitărilor formulate de agenții economici în vederea inițierii concesiunilor petroliere. Efectul neacordării de noi concesiuni constă în diminuarea perspectivelor de a descoperi noi rezerve de gaze naturale”, arată auditorii Curții de Conturi.

De la scăderea producției la creșterea importurilor

Pe fondul scăderii producției interne, România a cunoscut o creștere importantă a importurilor de gaze naturale. Astfel, în perioada 2017-2021, România a importat o cantitate totală de 121.828,72 GWh gaze naturale, cu aproximativ 64% mai mult față de perioada 2012-2016, (74.287,109 GWh gaze naturale -echivalentul a 6.970.620 mii m.c.), fiind înregistrată o creștere semnificativă a acestei surse de aprovizionare pe fondul scăderii producției de gaze naturale, astfel că în anul 2021 cantitatea de gaze naturale achiziționată din import a înregistrat o creștere de cca. 3 ori comparativ cu cea importată în anul 2017.

Această creștere a importurilor de energie a fost cauzată de celebra OUG 19/2019, semnată de premierul Viorica Dăncilă, prin care au fost plafonate tarifele la gazele naturale din producția internă pentru consumatorii casnici, fapt ce a dus la creșterea prețului gazelor de producție internă pentru uz industrial. În aceste condiții, operatorii economici s-au orientat către piața externă, acolo unde prețurile la energie erau în scădere.

„România a importat în luna mai 2019 o cantitate de gaze de 1.235,29 GWh, de 368 de ori mai mult faţă de aceeaşi lună a anului precedent (mai 2018), când au fost realizate importuri în cantitate de 3.353 MWh.

În luna aprilie 2019, cantităţile de gaze din importau fost de 106 de ori mai mari decât cele din aprilie 2018. Totodată, preţul mediu al gazelor de import în luna mai 2019 a fost de 89,2lei/MWh, în timp ce pe prețul mediu de tranzacționare pe BRM a fost de 97,5 lei/MWh, cu aprox. 9% mai mare decât cel al gazelor de import”, se arată în raportul Curții de Conturi.

România a vândut gaze mai ieftin ca să importe mai scump

Ce arată în continuare raportul Curții de Conturi este că odată cu creșterea importurilor de gaze naturale au crescut și exporturile din producția internă. Asta pentru că, dată fiind creșterea prețului la gazele din producția internă după 2019, operatorii economici au preferat să cumpere de pe piețele externe. Excesul de gaze naturale al producției interne s-a dus la export, însă la un preț mai mic.

„În perioada 2018-2021, România a exportat o cantitate totală de gaze naturale de 10.976 GWh, fiind înregistrată o creștere semnificativă a acestor cantități, comparativ cu perioadele anterioare. Astfel, în situația în care în anul 2018 cantitatea de gaze naturale exportată a fost de 424,091 GWh, aceasta a ajuns în anul 2020 la 1.651,87 GWh, pentru ca în anul 2021 să ajungă la 8.779,57 GWh, de 5,3 ori mai mult față de volumul exportat în anul anterior”, arată raportul citat.

Din analiza comparativă a prețurilor medii ponderate de vânzare la export cu cele de achiziție din import, din perioada 2018-2021, se constată faptul că în perioada 2019-2020, importurile anuale de gaze naturale s-au realizat la prețuri medii ponderate superioare celor la care s-a realizat exportul. Diferența dintre prețul mediu ponderat la care s-a realizat importul de gaze naturale și cel la care s-a realizat exportul s-a situat între un minim de 4,24 lei/MWh, înregistrat în anul 2019, și un maxim de 7,84 lei/MWh, înregistrat în anul 2020.

Diferența dintre prețul mediu ponderat la care s-a realizat exportul de gaze naturale și cel la care s-a realizat importul a ajuns la 43,18 lei/MWh, în anul 2021. Acest lucru a însemnat un deficit de peste două miliarde de euro la balanța comercială a României.

„Chiar și în condițiile în care au existat intervale de timp în care prețurile medii de export au fost superioare celor la care s-a realizat importul de gaze naturale, datorită volumului mai mare de gaze naturale din import, la nivel național a fost înregistrat un deficit al soldului balanței comerciale de 2.056,3 milioane euro (import de 2.335,8 milioane euro -export de 279,5 milioane euro), în intervalul 2017-2021”, se mai arată în raportul Curții de Conturi.