Aproximativ 216.000 de copii au fost victime ale abuzului de către membrii clerului catolic din Franța din 1950, spune Jean-Marc Sauvé, șeful grupului de investigatori.
El a precizat că numărul ar putea crește la 330.000, dacă vor fi incluse abuzurile comise de către membri laici ai Bisericii.
Scandalul din Franța este cel mai recent care a lovit Biserica Romano-Catolică, zguduită de scandalurile de abuz sexual din întreaga lume, implicând adesea copii.
Grupul de investigatori a petrecut mai bine de doi ani și jumătate pieptănând dosarele instanțelor, poliției și bisericii și vorbind cu victime și martori. Sauvé, un înalt funcționar public, a spus că până la începutul anilor 2000, Biserica Catolică „a arătat o indiferență profundă și chiar crudă față de victime”, relatează BBC.
Raportul, care are o lungime de aproape 2.500 de pagini, spune că „marea majoritate” a victimelor erau băieți pre-adolescenți dintr-o mare varietate de medii sociale.
„Biserica Catolică este, după cercul familiei și prietenilor, mediul cu cea mai mare prevalență a violenței sexuale”, se spune în raport.
Majoritatea cazurilor evaluate de comisie sunt considerate a fi prea vechi pentru a fi urmărite în temeiul legislației franceze.
Mii de pedofili au operat în cadrul Bisericii Catolice Franceze din 1950, spune Jean-Marc Sauvé a declarat presei franceze că comisia a găsit dovezi despre 2.900 până la 3.200 de agresori – dintr-un total de 115.000 de preoți și alți clerici.
“Aceasta este o estimare minimă”, a adăugat el.
Comisia a publicat marți raportul care se bazează pe arhive ale bisericii, instanțelor și poliției, precum și pe interviuri cu victimele. Ancheta a fost comandată de Biserica Catolică Franceză în 2018, în urma unor scandaluri din alte țări.
Jean-Marc Sauvé a declarat pentru ziarul francez Le Monde că grupul a predat procurorilor probe în 22 de cazuri în care ar putea fi lansate acțiuni penale. El a adăugat că episcopilor și altor oficiali înalți ai bisericii li s-a spus despre alte acuzații împotriva persoanelor care erau încă în viață.
Membrii Comisiei au inclus medici, istorici, sociologi și teologi. Peste 6.500 de victime și martori au fost contactați pe parcursul a doi ani și jumătate.
Christopher Lamb, din publicația romano-catolică The Tablet, a declarat pentru BBC că scandalurile de abuzuri au scufundat Biserica în „cea mai mare criză din ultimii 500 de ani”.
În vara acestui an, Papa Francisc a schimbat legile Bisericii Catolice pentru a criminaliza în mod explicit abuzurile sexuale, în cea mai mare revizuire a codului penal de aproape 40 de ani. Noile reguli fac abuzul sexual, pregătirea (grooming) minorilor pentru sex, posedarea de pornografie infantilă și acoperirea abuzului drept infracțiune în conformitate cu legea canonică.
Papa a spus că un obiectiv a fost „reducerea numărului de cazuri în care … pedeapsa a fost lăsată la latitudinea autorităților”.
Modificările aduse Codului de Drept Canonic au avut nevoie de 11 ani pentru a fi dezvoltate și au inclus contribuții ale experților în drept canonic și penal.
Biserica Catolică a fost zguduită în ultimii ani de mii de relatări despre abuzuri sexuale istorice comise de preoți și de tăinuiri ale faptelor de către clerici seniori din întreaga lume. Victimele și criticii se plângeau de zeci de ani că legile anterioare erau depășite, concepute pentru a proteja făptașii și erau deschise interpretării.
Noul cod înlocuiește ultimele modificări majore făcute de Papa Ioan Paul al II-lea în 1983. Este conceput pentru a avea un limbaj mai clar și mai specific și dictează că episcopii trebuie să ia măsuri atunci când se face o plângere.
Noile reguli intră în vigoare la 8 decembrie. De asemenea, interzic hirotonirea femeilor, înregistrarea mărturisirilor și comiterea fraudelor.
Legea Vaticanului recunoaște, de asemenea, că atât adulții, cât și copiii pot fi victimizați de preoții care abuzează de autoritatea lor. Anterior, Biserica credea că adulții ar putea da sau retrage consimțământul din cauza vârstei lor și nu a ținut cont de faptul că adulții ar putea fi și victime, mai ales dacă există un dezechilibru de putere.
Codul spune că un preot își poate pierde poziția dacă a folosit „forța, amenințările sau abuzul de autoritate” pentru a se implica în acte sexuale.
Pentru prima dată, laicii care lucrează în cadrul sistemului Bisericii, cum ar fi administratorii, pot fi, de asemenea, pedepsiți pentru abuzuri, cum ar fi pierderea locului de muncă, plata amenzilor sau eliminarea din comunitățile lor.
Noile reguli incriminează grooming-ul minorilor sau adulților vulnerabili pentru a-i presiona să ia parte la pornografie. Este pentru prima dată când Biserica recunoaște oficial grooming-ul drept o metodă utilizată de prădătorii sexuali pentru a exploata și abuza victimele.
Legea a luat, de asemenea, puterea discreționară care a permis anterior unor oficiali de rang înalt ai Bisericii să ignore sau să ascundă acuzațiile de abuz pentru a proteja preoții. Acum, oricine a fost găsit vinovat de acest lucru ar putea fi acuzat de neglijență în cazul în care nu a investigat și pedepsit în mod corespunzător prădătorii sexuali.
Monseniorul Filippo Iannone, care conduce departamentul Vaticanului care a supravegheat schimbările, a declarat că a existat „un climat de slăbiciune excesivă în interpretarea dreptului penal”, unde mila era uneori pusă în fața justiției.
Modificările intră sub noua rubrică „infracțiuni împotriva vieții, demnității și libertății umane”, care înlocuiește „infracțiunile împotriva obligațiilor speciale” vagi anterior. Noile legi nu explică infracțiunile sexuale împotriva minorilor, ci se referă în continuare la infracțiunile împotriva poruncii a șasea, care interzice adulterul.
Avocații au cerut de multă vreme Bisericii să înlăture referința la porunca a șasea și să definească abuzul ca o infracțiune împotriva copiilor în loc de o încălcare a celibatului preoțesc.
„Descrierea abuzului sexual asupra copiilor drept infracțiunea canonică a ‘adulterului’ este greșită și minimizează natura criminală a abuzului cauzat copiilor victime. O infracțiune canonică legată de abuzul sexual asupra copiilor ar trebui identificată în mod clar ca fiind o infracțiune împotriva copilului”, se spune într-un raport din 2020 privind abuzul sexual asupra copiilor, sponsorizat de guvernul britanic.
Papa Francisc a lucrat pentru a aborda acuzațiile de abuz sexual care implică preoți catolici de când a devenit pontif în 2013. El a condus un summit de referință privind abuzurile sexuale clericale în 2019 și a ridicat regula controversată a „secretului pontifical”, în încercarea de a îmbunătăți transparența.
Anterior, Biserica a acoperit în secret cazurile de abuz sexual, ceea ce a spus că este un efort de a proteja intimitatea victimelor și reputația acuzatului. Criticii au spus că unii oficiali ai Bisericii au abuzat de regulă pentru a evita cooperarea cu poliția în cazurile de abuz.