Dimitrie Bolintineanu, poetul genial al românilor, umilit chiar și după moarte: se stinge într-un ospiciu, singur și sărac, rămășițele lui ajung în podul unei biserici

Dimitrie Bolintinenau este una dintre marile figuri ale României de la mijlocul secolului al XIX-lea. Revoluţionar diplomat şi poet, acesta a lăsat în urmă o nepreţuită operă de inspiraţie istorică, dar pe cât de efervescentă i-a fost activitatea din anii tinereţii pe atât de trist i-a fost sfârşitul.

Tragediile din viaţa lui Dimitrie Bolintinenau

“Daniil Sihastru” este una dintre poeziile faimoase ale lui Dimitrie Bolintinenau, însă parcă este una premonitorie dacă ne uităm la sfârşitul marelui poet, în singurătate şi sărăcie. Şi totuşi, nimic din entuziasmul şi voioşia marelui om nu prevestea o asemenea trecere la veşnice.

Pe numele său adevărat Dimitrie Cosmad, el s-a născut în 1819 la Bolintin Vale, localitate după care şi-a luat ulterior pseudonimul.

La doar 12 ani, Dimittri Bolintineanu avea să rămână orfan de ambii părinţi, astfel că a fost nevoit să se întreţină singur, în ciuda faptului ca a fost luat în grijă de o mătuşă.

Prima slujbă mai importantă a obţinut-o la 22 de ani, când a fost angajat copist la Secretariatul Statului. Tot atunci avea să aibăla această vârstă şi-a făcut şi debutul literar, însă contextul a fost unul tragic, refugierea în poezie având loc din cauza unei tragedii care avea să-l bântuie toată viaţa. La 22 de ani Dimitri Bolintineanu şi-a pierdut marea iubire, o tânără de care se îndrăgostise nebuneşte şi care a murit bolnavă, sub ochii lui, la doar 19 ani,

Cu inima sfârşiată, Bolintineanu şi-a aşternut gândurile pe hârtie şi a scris elegia “O tânără pe patul morţii”.

Digi24.ro

VIDEO Cum a fost prins Cătălin Cherecheș: „Nu au fost piste false. Polițiștii au știut exact traseul său”

Exilul la Paris

Doi ani mai târziu este ales membru al “Asociatiei Literare a Romaniei” şi, apreciat de familia Golescu, va fi trimis cu o bursă la studii la Paris, unde viața sa va cunoaște etapa luptei revoluționare.

“Înalt şi subţiratec ca statură, cu părul şi faţa brune, c-o frunte largă şi meditativă ce da înfăţişării sale un caracter bărbătesc şi poetic în acelaşi timp, cu surâsu-i rar pornit dintr-o bunătate sufletească adâncă ce îndulcea expresia lui tristă de obicei, Bolintineanu era un tânăr interesant şi simpatic”, îl descrie Nicolae Petraşcu în cartea „Dimitrie Bolintineanu”, citată de historia.ro.

Digisport.ro

”Dopata și pro-Rusia”. Simona Halep, atacată după ce i s-a propus să joace la un turneu deși e suspendată

Revenit în ţară când a izbucnit Revoluţia de la 1848, Bolintineanu a fost arestat după înăbuşirea revoltei, dar a reuşit să evadeze. Preţul a fost că a trebuit să plece în exil, la Paris, unde dorul de casă i-a măcinat sănătatea fizică şi mentală.

În 1857, după decretarea amnistiei generale, Dimitrie Bolintineanu a revenit în ţară şi a intrat în politică. Avea 39 de ani, dar era extrem de deprimat, după cum aflăm din biografia scrisă de Nicolae Petraşcu: “Trăia într-o singură cameră din casa Bosel în faţa teatrului. Neavând aproape pe nimeni pe lângă el, plictisit şi  amărât tot mai mult de ceea ce se petrecea în jurul lui. Temperamentul lui de om meditativ, de om de cărţi nu răspundea carierei politice”.

Pe când avea doar 50 de ani, Dimitrie Bolintineanu îşi ducea traiul dintr-o pensie de mizerie, iar sărăcia sărăcia l-a îmbolnăvit şi l-a adus în pragul nebuniei.

În aprilie 1871 a fost internat la Ospiciul Patelimon, unde în registrul de intrare al bolnavilor a fost scris: “Dimitrie Bolintineanu, fost ministru al Cultelor,  intrat fără haine”. În plus la toate acestea. din cauza datoriilor poetul a fost executat silit, iar bunurile i-au fost vândute la licitaţie.

Dimitrie Bolintineanu a decedat pe 20 august 1872, la 52 de ani, dar trupul său a avut parte de mizerie şi umilinţe chiar şi după moarte. Osemintele i-au fost scoase pentru a fi aşezate sub un bust ce avea să-i fie ridicat, însă până la realizarea acestuia ele au zăcut în podul unei biserici, printre şoareci.