Dramele neştiute care au grăbit moartea unor mari scriitori români. Unul dintre ei poartă povara sinuciderii fiului, altul a îmbătrânit subit

Pierderea este o experiență universală. Fiecare om a suferit durerea de a pierde ceva prețios, pe cineva de la care nu erai pregătit să-ți iei rămas bun. Dar durerea pierderii unui copil este unică. Pentru mulți, este ceva ce nu vor experimenta niciodată, însă pentru cei care au parte de ea, le schimbă întreaga existenţă.

George Coşbuc nu şi-a revenit niciodată după moartea lui Alexandru

Scriitorii s-ar părea că reacţionează diferit de restul oamenilor la astfel de drame, de multe ori ei refugiindu-se în operele lor literare pentru a-şi plânge durerea.

Bogdan Petriceicu Haşdeu a ales şi o altă cale, el încercând până la sfârşitul vieţii să intre în legătură cu iubita sa fiică Iulia, moartă la doar 18 ani, pe 29 septembrie 1888.

Fata era genială. La nici 8 ani trecuse deja examenele cumulate ale celor patru clase primare, la 11 ani a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzică din București. A fost prima româncă ce a studiat la Sorbona, studiu început la 16 ani.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Acolo, în Franţa, au apărut primele semne ale bolii care avea să o macine, Iulia murind de tuberculoză câteva lui mai târziu, la Montreux, spre disperarea părinţiţilor şi mai ales a tatălui Bogdan, care s-a refugiat în spiritism.

Şedinţele de spiritism de după decesul Iuliei au avut loc în mai multe locuri: în casa lui Haşdeu din Bucureşti, în biroul său de la Arhivele Statului, unde era director, în casa din Câmpina a doctorului Constantin Istrati, la mormântul Iuliei sau în templul din Câmpina.

Comunicaţiile spiritelor au fost făcute în limbile arabă, rusă şi franceză, aşa cum arată majoritatea protocoalelor păstrate. Au fost invocate spiritele celor doua Iulii (fiica şi soţia, după decesul acesteia), ale fratelui Nicolae, ale tatălui Alexandru şi bunicului Tadeusz, precum şi ale unor “spirite asistente”.

Ulterior, după construirea templului spiritist de la Câmpina, şedinţele s-au desfăşurat cu regularitate numai acolo.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Un alt mare scriitor care şi-a pierdut prea devreme copilul a fost George Coşbuc. Alexandru Coşbuc a murit pe 26 august 1915, la doar 19 ani, într-un accident de automobil în judeţul Gorj. “Poetul ţărănimii” nu şi-a revenit niciodată din şoc, apropiaţii spun că a îmbătrânit subit, deşi avea doar 49 de ani, şi a trecut la cele veşnice doar trei ani mai târziu, la vârsta de 52 de ani.

Locul în care a avut loc accidentul de circulaţie din urmă cu aproape 100 de ani este cunoscut de toţi gorjenii ca Fântâna lui Coşbuc, asta pentru că poetul a ridicat aici o fântănă, în memoria fiului său.

Acum, în locul respectiv funcţionează un restaurant, iar patronul acestuia, Ion Vârţanu, a amplasat o placă comemorativă cu fotografia lui Alexandru Coşbuc.

“Alexandru Coşbuc se afla într-o maşină Mercedes Torpedo Benz, împreună cu Alexandru Stâlpeanu, un latifundiar din Teleorman, proprietarul maşinii, probabil şi singura care circula, în vremea respectivă, pe drumurile Gorjului.

Cei doi se întorceau de la vila din Tismana, unde George Coşbuc se retrăgea de multe ori ca să scrie poezii. Alexandru Coşbuc avea 19 ani şi era student. Acesta fusese chemat în armată şi urma să ajungă la Drobeta Turnu Severin.

Maşina a lovit un bolovan mai mare, după care a intrat într-o căruţă aflată în faţă. Alexandru Stâlpeanu a murit pe loc, iar Alexandru Coşbuc a fost rănit grav. A fost transportat cu o căruţă la spitalul din Târgu Jiu, dar a murit pe drum. George Coşbuc a fost foarte afectat de acest eveniment şi a ridicat o fântână în amintirea singurului său copil”, povestea Ion Vârţanu, pentru adevarul.ro.

Cezar Petrescu, responsabil moral de sinuciderea fiului

Un alt scriitor mare, Cezar Petrescu, a fost lovit crunt de soartă în puterea vieţii, la 48 de ani. Teodor Aurel, fiul său din prima căsătorie, student la Arhitectură, s-a sinucis după ce a ucis-o mai întâi pe iubita sa, Viorica. Se întâmpla în 1940, el avea 23 de ani, ea doar 19.

Teodor-Aurel şi-a împuşcat iubita, chiar în curtea casei fetei, apoi şi-a pus pistolul la tâmplă şi şi-a luat la rândul său viaţa.

Cezar Petrescu va păstra pentru tot restul vieţii povara acestei crime, el fiind cel care s-a împotrivit căsătoriei cel doi, marele scriitor, personalitate influentă în Bucureştiul acelor vremuri, neconcepând ca fiul său să se însoare cu o fată de la ţară.

Cezar Petrescu nu a fost prezent la funeralii şi, la cererea sa, această dramă nu a fost consemnată în presa vremii.

“Nu l-am văzut Pe Cezar Petrescu niciodată atât de destrămat şi atât de gârbovit ca sub plumbul acestui imprevizibil epilog”, avea să spună însă ziarisul Leon Kalustian, cel însărcinat de scriitor să se ocupe de înmormântare.