Interviu cu Dinu Maxer despre Crăciun, pandemie și dramele familiei: “A venit Salvarea acasă și l-am dus de urgență la spital”

Cu puțin timp înainte de sărbătorile de iarnă, Dinu Maxer ne-a oferit un interviu în exclusivitate. Artistul s-a reîntors în timp și ne-a vorbit despre cel mai frumos Crăciun din perioada copilăriei, dar ne-a dezvăluit și că cel mai de pomină Revelion, pe care nu-l poate uita, l-a trăit pe vremea când făcea parte din trupa Axxa.

Pe lângă vechile povești, artistul ne-a mărturisit și cum arată acum sărbătorile în familia lui. Are acasă doi copii care-l așteaptă cu nerăbdare pe Moș Crăciun, dar și o soție care-l răsfață cu preparatele lui preferate de Crăciun. În schimb, el recunoaște că nu este pasionat și nici priceput când vine vorba de gătit, însă, chiar și așa, nu își lasă partenera singură în bucătărie.

Farmecul Crăciunului și bucuria de a petrece în familie îi sunt umbrite de problemele de sănătate ale tatălui său care se luptă de ani buni cu un diagnostic crunt: cancer.

Dinu Maxer, mândru de primul colind filmat cu familia

Se apropie cu pași repezi Crăciunul, cum vă pregătiți? Ați făcut bradul, ați decorat casa?

– La noi a fost un lucru inedit anul acesta. Soția mea este componenta echipei ”Mămici de pitici, cu lipici” și a trebuit să filmăm în cadrul reality-show-ului momentul pregătirii bradului și al venirii Moșului, în dimineața de Crăciun. Astfel încât am urmat și noi sistemul american în care pomul se împodobește la începutul lui decembrie și îl ținem toată luna. Copiii au fost foarte încântați, fetița mea a rămas fixată pe ideea că Moș Crăciun bate la ușă și vreo două sau trei zile după ne-a pus să deschidem ușa să vadă dacă vine iar Moș Crăciun. A venit un Moș Crăciun în cadrul emisiunii, apoi a venit și la grădiniță, apoi și la locul de joacă deschis de Brigitte Pastramă și deja nici nu știu ce mai înțelege ea. Acum ei se întâlnesc cu Moș Crăciun mai des decât ar fi firesc.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Fetița lui, ca argintul viu la filmări: “Am început să alergăm cu toții după ea prin studio”

Știu ca ați scos și un colind în familie. Cum a decurs totul, având în vedere că fetița este foarte mică?

– Este prima dată când am făcut un videoclip alături de familie, a fost o experiență grea, deși a părut a fi una drăguță. A lucra cu un copil de doi ani este dificil, chiar dacă ai tu deja tot felul de metode gândite. Psihologic am crezut că o să fie ok, dar a fost destul de greu. În sensul că fetița, după ce am cântat de trei ori piesa, s-a plictisit și nu a mai vrut să participe la videoclip și am început să alergăm cu toții după ea prin studio. Așa că, a fost drăguț, dar greu. Oricum, produsul a ieșit bine și când te uiți la imagini, uiți cât de greu a putut să fie.

Deea Maxer, o gospodină desăvârșită: ”Gătește foarte bine”

Cine se ocupă de prepararea mâncărurilor de sărbători? Există un fel de mâncare care nu vă lipsește în niciun an?

– Deea gătește, eu nu cunosc zona asta, doar dacă mă mai cheamă să curăț legumele, în rest nu știu să gătesc. Soția mea gătește foarte bine, chiar ieri mă întreba ce vrem să mâncăm de Crăciun, că te saturi de sarmale după atâtea vizite și, atunci când venim acasă, să putem mânca altceva. Eu sunt pentru salata boeuf, dar și sarmalele sunt în top.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

La desert avem o poveste frumoasă. Acum câțiva ani buni Deea a început să facă cozonaci, definiția desertului de Crăciun, și când îi faci pentru tine parcă ies altfel. Îi făcea cu de toate, ciocolată, nucă, cacao. Dar, de ceva timp, soția fratelui meu are o afacere la domiciliu cu preparate dulci și ne-am mutat în zona ei, nu mai face Deea acasă.

”Sărbătorim Crăciunul mult mai intens”

Cum veți petrece Crăciunul și Revelionul anul acesta, aveți în plan vreo vacanță?

– De Crăciun avem un circuit prestabilit. Pe 24 este ziua nepoțelului meu, băiatul fratelui meu, pe 25 este ziua bunicii soției, așa că avem zilele astea foarte ocupate. Lucrurile astea ne fac să sărbătorim Crăciunul mult mai intens, cuplăm evenimentele.

Noi ca artiști iubim să petrecem Revelionul pe scenă. Noi ne dorim foarte mult (n.r. să aibă eveniment de Revelion), sperăm să apară ceva. Ieri au fost niște discuții care mă fac să fiu optimist, s-ar putea să cântăm undeva în zona Bacăului. Nu ne luăm vacanțe de Anul Nou, ne dorim să fim pe scenă. Anul trecut a fost anul în care am stat acasă, după zeci de ani petrecuți pe scenă.

 “Pe vremea lui Ceaușescu era ceva senzațional să primești așa ceva”

Ne poți spune care a fost cel mai frumos Crăciun pentru tine?

– Pe vremea mea, când eram eu copil, părinții împodobeau pomul în Ajunul Crăciunului, eu mă trezeam cu pomul deja făcut, nici nu știam că există în casă, îl ascundeau bine încât să fie surpriză totală. În copilărie țin minte clar că am primit un biliard mic. Pe vremea lui Ceaușescu era ceva senzațional să primești așa ceva. Ani de zile, toți verișorii mei veneau și jucau biliard la mine. A contat foarte mult pentru mine ca și copil acel Crăciun. Și îmi aduc aminte că mergeam la colindat. Mergeam pregătiți, făceam un adevărat spectacol, aveam scenete întregi. Odată am mers cu o capră reinterpretată, era o scenetă scrisă de tatăl meu și acum mai am versurile.  Acum, copiii mei merg la colindat doar în familie, la bunici, la nași.

Acum că ne-am întors în timp, îți amintești care este petrecere de pomină din noaptea de Revelion pe care nu o vei uita vreodată?

– Eram în vogă cu trupa mea, la trecerea dintre milenii, aveam două cântări, una la Râmnicu Vâlcea și una în Piața Constituției. A nins atunci atât de tare, încât am făcut timp dublu din Vâlcea și nu am mai prins spectacolul din București. Când am ajuns la București, toată lumea strânsese și nu am mai avut cum să cântăm. La ora 00:00 eram într-o benzinărie din Pitești, cu o sticlă de șampanie. Am fost declarați atunci cea mai ghinionistă trupă. A fost un Revelion ciudat.

”Soția mea nu mai poate să aibă copii”

Ce planuri ai pentru anul 2022? V-ați gândit să vă măriți familia?

– Nu, nici nu se mai poate (n.r. să își mărească familia). Medical vorbind, soția mea nu mai poate să aibă copii, dar nici nu-mi mai doream. E suficient. Cu doi e greu, mă gândesc că e și mai greu cu trei. Nu mi-am imaginat niciodată (n.r. cum ar fi să aibă trei copii).

Nu am ceva țintit, dar îmi doresc ca Moșul să nu-mi aducă nimic, dar să ia toată tristețea, supărarea și pandemia din lume. Era o vorbă de pe internet care mi-a plăcut mult. Mi-aș dori să revenim la normal, să pot să îmbrățișz oamenii dragi fără să mă gândesc că poate ne contaminăm reciproc, să revină spectacolele și băile de mulțime pe care le făceam noi ca artiști, sunt foarte importante pentru moralul nostru.

“Ar trebui să îi mulțumesc pandemiei”

Pentru că tot ai adus în discuție perioada pandemică, pe voi ca familie cât de mult v-a afectat, emoțional și financiar vorbind?

– Cred că ar trebui să îi mulțumesc pandemiei. Am petrecut niște clipe senzaționale cu fetița mea. Nu regret momentele petrecute în pandemie, deci emoțional nu m-a afectat.

Din punct de vedere al meseriei, m-a afectat doar pe partea de spectacole. În rest, eu ca și compozitor am compus în continuare, am avut proiecte, am compus pentru alții, mi-am încărcat multe melodii pe platformele de specialitate.

Nu pot spune că ne-a afectat mult financiar, evident că veniturile au fost înjumătățite, dar nu astfel încât să mă declar în pragul colapsului sau să mă fi speriat vreun moment anume. Eu sunt un artist care nu câștigă doar din spectacole. Am activități multiple și era o vorbă: puțin cu puțin se face mai mult.

Tatăl lui Dinu Maxer, diagnosticat cu cancer de prostată

Știu că tu te confrunți și cu probleme în familie, tatăl tău este bolnav. Cum se simte în prezent?

– Poate părea un lucru delicat, dar nu este. Având în vedere că este bolnav de 14 ani poate părea o rană vindecată sufletește, ca să zic așa. Tatăl meu a fost depistat cu cancer de prostată în 2007, cu un an înainte să mă căsătoresc. Acum, după 14 ani, tatăl meu este vindecat de cancer, dar cu problemele vârstei, dar și cu cele din cauza terapiilor.

Radioterapia dă tot felul de complicații în timp, acum ne luptăm cu aceste complicații, cu infecții, cu hipertensiune, cu tot felul de dereglări electrolitice.

În momentul ăsta nu (n.r. tatăl nu este în stare critică), dar acum o săptămână și jumătate a venit salvarea acasă și l-am dus de urgență la spital. Acum e ok, e acasă, este stabil, dar trebuie să mai trecem prin niște încercări. Nu se mai poate vindeca, a bătut cancerul, dar chestiile celelalte le putem doar trata. Sunt probleme tratabile, dar nu vindecabile, este stabil, dar nu vindecat.