Fostul judecător Gheorghe Bozgan, președinte al Asociației Erori Judiciare, a chemat în instanță: Administrația Prezidențială, Guvernul României, Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară, Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Secția Parchetelor Militare, într-un proces ce vizează executarea soților Ceaușescu, în decembrie 1989.
El a solicitat despăgubiri morale de 1 ban pentru fiecare zi de întârziere în soluționarea unei plângeri penale formulată de el, în urmă cu exact 30 de ani.
În anul 1993, Gheorghe Bozgan (la acea vreme judecător) a sesizat Direcția Parchetelor Militare cu o plângere penală în baza art.358 din CP din 1968, potrivit căruia: ”condamnarea sau execuția fără o condamnare prealabilă efectuată de un tribunal constituit în mod legal şi care sa fi judecat cu respectarea garanțiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege”.
Plângerea penală făcea referire la ”doi cetățeni români, soții Nicolae și Elena Ceaușescu”, însă aceasta a fost lăsată ”în nelucrare” de Direcția Parchetelor Militare.
La 24 de ani, distanță, adică în 2007, Bozgan face o nouă sesizare, vizând aceeași infracțiune, către Secția Parchetelor Militare. Acesta deschide un dosar penal, care se va soluționa cu o clasare, pe motiv că a intervenit prescripția faptelor penale.
Fostul judecător nu s-a descurajat și a contestat soluția de clasare. În 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție îi dă dreptate acestuia și dispune începerea urmăririi penale în cauză.
Secția Parchetelor Militare redeschide dosarul, însă îl pasează Secției de Investigații a Infracțiunilor din Justiție, pe motiv că unul din făptuitori, fostul procuror militar Dan Voinea, era magistrat la data comiterii faptelor.
SIIJ a ținut dosarul într-un sertar timp de trei ani, motivând că are prea multe cauze în lucru, după care instituția a fost desființată.
”Împrejurările de mai sus, care au dus la nesoluţionarea unor fapte penale grave (de omor, în fond) timp de 33 de ani, nu este cum ar părea rezultatul unei proaste funcționări a justiției, ci o premeditare a instituțiilor statului (penal înseamnă favorizarea făptuitorului) interesate ca trecerea timpului să ducă la moartea naturală a făptuitorilor ( mai ales a lui Ion Iliescu, azi de 92 ani, făptuitorul cheie in dosarul penal) si ștergerea urmelor (alterarea memoriei martorilor).
Acest lucru nu însemnă altceva decât caricaturizarea statului de drept chiar de către instituțiile menite a-l reprezenta, iar asta înseamnă o obstrucție din partea Statului (prin instituțiile lui), pentru care înțelege să-l tragă la răspundere civila”, se arată în dosarul consultat de FANATIK.
La data depunerii dosarului în instanță, Secția Parcherelor Militare nu soluționase în niciun fel dosarul deși trecuseră cinci ani de la decizia ÎCCJ.
”În cazul dosarului Ceauşeştilor s-a ajuns la neinstrumentarea lui nu pentru că procurorul a fost leneș, ori prim-procurorul nu făcut controale periodice la REUP, ci pentru ca s-a urmărit muşamalizarea faptelor de omor, prin împlinirea termenului de prescripție, însă un judecător curajos şi responsabil al ICCJ a declarat ca faptele sunt imprescriptibile şi cei vinovaţi trebuie cercetaţi penal. Acum, că treaba cu prescripția nu mai ține, se trage de timp pentru moartea făptuitorilor”, a mai arătat reclamantul, în instanță.
Pe fond, Judecătoria Arad a stabilit că instituțiile care ar fi trebuit să soluționeze într-un fel sau altul plângerea penală sunt: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Celelalte instituții au fost scoase din cauză, pe motiv că nu au legătură cu dosarul. De exemplu, Administrația Prezidențială a invocat faptul că, în decembrie 1989, nici măcar nu era legal înființată.
Argumentele l-au nemulțumit pe fostul judecător, care a arătat că acestea trebuie să vegheze la respectarea drepturilor constituționale și a statului de drept.
”Reclamanta a precizat că potrivit întâmpinărilor depuse la dosar patru instituţii susţin că ele nu au săvârşit vreun delict civil pe care sa trebuiască să-l repare.
După părerea lor fiind cat se poate de ok ca în statul de drept numit România să fie fapte penale pe care autorităţile penale competente, deși sesizate, sa nu le finalizeze printr-o soluție, oricare ar fi ea, în 32 de ani, iar in speță, în ultimii 5 ani, prin sfidarea unei hotărâri definitive a ICCJ, care ordona instrumentarea”, se mai arată în dosar.
Totuși, judecătorii au respins cererea lui Gheorghe Bozgan de acordare a unor despăgubiri morale, invocând faptul că acesta trebuie să se adreseze unei instanțe penale, și nu uneia civile. Atât Asociația Erori Judiciare cât și Parchetul de pe lângă ÎCCJ au făcut apel, dosarul fiind înaintat Tribunalului Arad, unde are pronunțare pe data de 16 martie.
În 22 decembrie 1989 Ion Iliescu a semnat un decret prin care a fost constituit Tribunalul Militar Excepțional. Trei zile mai târziu, această instanță i-a judecat și condamnat la moarte pe Nicolae și Elena Ceaușescu. Cei doi au fost executați la câteva minute după citirea sentinței. Procuror de caz a fost Dan Voinea, pe atunci maior la Direcția Procuraturii Militare.