Dumitru Dragomir și-a pus din nou sufletul pe tavă la „MaxProfețiile lui Mitică”. Fostul președinte al LPF a trecut printr-o perioadă foarte dificilă și nu avea bani nici de mâncare când s-a căsătorită cu doamna Vica.
Dumitru Dragomir i-a dezvăluit lui Horia Ivanovici cum a cucerit-o pe Vica, soția sa: „E mult de spus. Eram un golănaș așa, cu părul mare. Și-acum crește dacă îl las. Am avut plete până la umăr. Și ce frumos eram mânca-v-aș gura.
Ea era la Institutul Pedagogic din Craiova. Tac-su era primar la Almăj lângă Craiova și deputat în Marea Adunare Națională, președinte de CAP. Avea de toate. Erau serele alea de la Ișalnița, iar eu eram la tineretul Universității Craiova. Îmbrăcat frumos, ață. Și șmecher de mic. De fiecare dată m-am îmbrăcat frumos. Eram frumușel așa, șmecherit, fotbalist.
Câștigam bine. Și de la Combinatul Chimic unde eram angajat și nu mă duceam deloc că fotbaliștii nu munceau. Câștigam vreo 673 de lei salariu și îndemnizație de efort de la tineret 800 de lei pe lună, plus primele de joc. Mamă, atuncea nu cheltuiai 300 de lei pe lună”.
Dumitru Dragomir era îndrăgostit lulea de cea care avea să îi devină soție, însă drumul a fost plin de obstacole, iar socrul său nu l-a acceptat niciodată: „La însurătoare am fost râsul lumii. Îi fac eu pe ai mei să mergem în pețit. Aveam 22 de ani, îți dai seama, un copil, dar eram matur. Nevastă-mea era de o frumusețe rară mânca-ți-aș gura ta! Și frumoasă și deșteaptă și cuminte și de familie bună.
Îi pregătesc eu pe ai mei: ‘Haideți, luați și voi o damingeană de vin, una de țuică, veniți acolo și spuneți: e băiatul nostru, vrem să…’. Nu mă duc eu la taică-su. Ai mei au avut nenorocul de au închiriat o mașină care căra sacii de la moară.
Totul era plin cu făină, iar de la Bălcești la Almăj sunt vreo 50 și ceva de kilometri. Făina aia s-a pus pe hainele lor și pe ei și erau albi de sus până jos. Când s-au dat jos în fața curții, eu eram deja acolo la masă cu neamurile, o masă mare.
Socră-miu zice: ‘Bă, au venit extratereștii, bă! Ce dracu e cu ăștia, mă?’. Când au început ai mei să bată în haine ieșea făina, iar eu să cad sub masă de rușine. Socră-miu m-a pus la punct: ‘Ce studii ai tu?’.
‘Păi știți că eu am terminat o școală profesională, am terminat și liceul acuma și mă duc la facultate’. ‘Oooo, foarte bine. Păi ia du-te tu la facultate, termin-o și dup-aia vii și o iei pe fata mea, când ajungi cu studiile la nivelul ei’.
Pețitul însă nu a avut deloc efectul scontat și „negocierile” s-au împotmolit definitiv: „Eu în gândul meu ce înjurături i-am tras, dar voiam să fug și de la masă. Ai mei plini de făină. Mi-era o rușine de moarte. I-a pus la masă. Am mai stat vreo oră, au mâncat ai mei și tot îi bruia.
Îl aud pe tata: ‘Ia, ia fă damingeana și hai să plecăm’. Nu voia să i-o lase. Și după aceea eu cu nevastă-mea am stabilit că asta ne e viața. Doi ani am stat până a terminat ea școala și i-a dat repartiție în învățământ în comuna ei. Avea taică-su pile”.
Dumitru Dragomir nu își aduce deloc aminte cu plăcere de acele vremuri: „Am trecut prin clipe foarte sărace și amărâte. N-aveam unde să mă duc cu ea. N-aveam 5 lei în buzunar când m-am însurat. Tata măcar un cearșaf, o batistă să-mi fi dat.
Găsește ea o mătușă de-a ei care stătea la ieșire către București, într-o casă de-asta nouă, cu pământ pe jos. Am stat 2-3 luni în asta, până mi-a dat Universitatea Craiova un apartament pe Severinului”.
Fostul președinte al LPF a vorbit și despre scurta carieră de fotbalist: „Jucam fundaș stânga și dreapta. Promovasem la prima echipă. N-aveam niciun talent, dar fugeam mai tare ca Lăcătuș. Făceam 11.3 pe suta de metri. În gard îi aruncam. Norocul meu că am reușit în viață e că n-am fost mare fotbalist. Altfel mă țineam de fotbal. Am făcut primul centru de copii și juniori din această țară la Brașov. Am toate categoriile de licențe de antrenor”.
Momentul „nunții” nu a fost de asemenea unul de care să își aducă aminte peste ani: „Ne-am căsătorit noi de capul nostru, fără verighetă, fără nimic. Ne-am luat două sârme de 6 lei. A fost o perioadă nenorocită în care n-aveam nici ce mânca. Nu m-au vrut niciodată. Soacră-mea s-a mai împăcat cu gândul când a mai văzut că reușesc. A trăit până la 92 de ani. Îmi pare rău că nu a trăit socră-miu totuși să vadă că am reușit.
Dumitru și Vica Dragomir au înfruntat împreună săracia lucie: „Eu am 56 de ani de căsătorie cu nevasta mea. Voi face peste 70 și prin ce necazuri am trecut. Bineînțeles că ne-am iubit. Eu nu știam la mine în comună de divorțuri și astea. Eu nu accept așa ceva. Este imposibil. N-o iei. Stai o săptămână, două, trei, o lună și îți dai seama de ea și de părinți. Ei erau serioși.
Ea m-a acceptat până la urmă. O femeie foarte bună. El a murit de tânăr. Om dur de la țară ca tată. Mi-amintesc că ne era foame la amândoi. Muream de foame și aveam un singur leu în buzunar.
Am cumpărat o eugenie care costa 75 de bani. Era mai mare așa și am împărțit-o în două. Seara i-am dat ei o bucată. N-am să uit niciodată. Tânăr când ești ai o foame de lup. De-asta mie în viață mi-a fost frică doar de sărăcie, nu că mor. Ca de diavol mi-e frică de sărăcie.
Dup-aia am venit bine pe turnantă așa. Mi-am programat viața de la 13 ani. Nu știu dacă au sărăcia și ambiția… Dacă le povestesc nepoților mei, nici băiatul meu nu înțelege cum un copil de 10 ani ținea o casă. Cu hrană la păsări, la animale, făceam mâncare, făceam mămăligă singur. Ai mei erau la Colectiv.
Copiii de azi nu pot înțelege, e imposibil. Erau alte vremuri. Și dacă n-au de toate. Și acum e sărăcie lucie. 90% din populație suferă, mai ales cei de la țară. Atâta munceam și vedeam că nu am nimic. Mi-am propus să termin șapte clase și să plec de acasă. Gândeam sigur că trebuie să fac ceva”.
„MAX Profețiile lui Mitică” este o emisiune care nu trebuie ratată! Horia Ivanovici, față în față cu Dumitru Dragomir, în fiecare luni de la ora 13:00.Emisiunea poate fi urmărită LIVE, în fiecare luni, de la ora 13:00, numai pe homepage-ul site-ului FANATIK.RO.