1. Nu mai e o știre de presă. Dintotdeauna în ultimele patru decenii, Steaua/FCSB a rupt România în două. O jumătate, conform sondajelor de opinii, de suporteri, o jumătate de inamici. Primii confecționându-și materiale roș-albastre, ceilalți manufacturând pe de o parte ale lor, pe de alta, tot felul de combinații de culori ale celor de la AC Milan, Montpellier, Genoa, Middlesbrough, Stuttgart,, Nordsjealand sau Shakhtar Karagandy. Până și marele brand al eternului rival, DOAR DINAMO BUCUREȘTI, s-a născut la acel FCSB – Man City. Cert este un singur lucru: că e iubită, că e urâtă, trupa roș-albastră nu lasă pe nimeni indiferent.
2. Aseară, aș fi vrut să fiu și-n sufrageria lui Becali, dar și în birourile lui Varga, Șucu sau Rotaru. Primul, fălos, se așeza în jilț cu trufia celui care are 11 puncte în fața celorlalți. Iar ceilalți, plecați în urmărirea marelui vorbitor, cu degetele încrucișate pentru împiedicarea rivalului. Nimic diferit față de alte părți, nimic diferit față de tot ce se întâmplă în viață. Și nimic ieșit din comun. Acesta este spiritul de competiție adevărată pe care o dorim a se purta până la finalul acestei ediții de SuperLiga.
3. Ceea ce a surprins din start a fost însă altceva. Și, cu surpindere spun, am ajuns să o trăim și pe asta! La ora meciului dintre FCSB și Farul, adică o partidă care punea față în față, în mare, furnizorul de materie primă și beneficiarul care să finiseze produsul, am constatat că trupa mai experimentată e cea care, până mai deunăzi, se consacra drept echipa de puști a SuperLigii. Cu Larie (37 de ani) și Budescu (35) în primul ”11”, Gică Hagi a adus de ziua lui, pe Arena Națională, o echipă cu o medie de vârstă mai mare cu peste 3 ani decât a FCSB-ului!
4. Cu cifrele în față, e greu să mai spui că Farul duce lipsă de experiență. Din contra, trupa de la malul mării a fost aseară cea ”hârșâită”, cum ar spune microbiștii, iar acest element te ajută de multe ori să survolezi momentele dificile ale oricărui meci. Dar tot cu cifrele în față, dacă e să le judecăm pe cele oferite de transfermarkt, a fost clar că echipa mai valoroasă s-a îmbrăcat aseară în roșu și albastru. Chiar dacă mai tineri (sau poate de aceea, că site-ul de specialitate punctează mult și potențialul jucătorilor), băieții lui Charalambous au plecat din start cu avansul valorii individuale.
5. Și, atenție! FCSB n-a putut să-i alinieze aseară nici pe Olaru (suspendat), nici pe Coman (doar rezervă, din pricina unei răceli). Adică a lăsat în afara formulei de start doi jucători care împreună valorează 11,5 milioane de euro. Cam cât toată echipa!!! Băluță și Nedelcu, cei invocați de Hagi în contrapartidă, nu fac împreună decât 3,4 milioane de euro. Așa că declarația ușor iritată a ”Regelului” de la conferința de presă nu prea stă în picioare. Absențale FCSB-ului de aseară au fost mult mai importante decât cele ale Farului. Dincolo de valoarea exprimată în valută forte, există și cea reliefată de tabelele de marcaj ale acestui sezon. Olaru și Coman au împreună nu mai puțin de 24 de goluri și 10 assisturi. Mai mult de jumătate din totalul reușitelor liderului în acest campionat.
6. Se practică vindicativul în fotbal, iar de multe ori dorința de revanșă, de a arăta că, vorba parafrazată a lui Robert Niță, ”sunt bun, dar nu mă vede nea Gigi”, reușește. Aseară însă Cristi n-a putut să demonstreze contrariul dictatului de la Palat. Nimic pe faza ofensivă, sensibilități defensive și un moment, în minutul 37, când lentoarea pasului său la ofsaid i-a prilejuit lui Baba Alhassan infiltrartea, șutul și cea mai bună acțiune de gol a roș-albaștrilor din prima parte. Un fel de avanpremieră al (auto)golului din minutul 55. Iar aidoma lui Cristi Ganea, nici Budescu, nici Vână, nici Larie, cu toții foști ”slujitori” în trecut ai ”stăpânului” Becali, n-au reușit să demonstreze că domnul din Pipera s-ar fi înșelat când, de grabă, i-a înlăturat.
7. Eram însă curios dacă, de partea cealaltă, Charalambous și Pintilii îl vor putea convinge pe ”Ferguson” să nu-l folosească din start pe Coman. Chinuit de o răceală care l-a ținut departe de terenul de antrenament câteva zile, Florinel nu ar fi putut să joace din start decât dacă se instaura ”pohta ce-a pohtit”, fără a ține cont de puterea științei și limitele naturii umane. Când ai febră mare înseamnă că fizicul tău are treburi mai importante decât un meci de fotbal. Corpul duce o altă bătălie, pentru a ucide virușii, nu marinarii. Iar atunci trebuie să-l lași în pace. Interesant e că domnul a înțeles. Iată încă un semn că FCSB poate câștiga în sfârșit campionatul.
8. Coman a rămas pe bancă în prima repriză. Judecata a fost corectă. În ritmul impus de FCSB îi era greu să reziste oricui ar fi ratat mai multe antrenamente. În acea primă parte de teren, mijlocul gazdelor, cu Șut, Lixandru și Baba Alhassan, a dat tonul agresivității și intensității. Un iureș căruia Farul nu i-a putut face față decât sacrificând faza ofensivă. Fără a avea mari ocazii de gol, liderul a stat numai în terenul advers și a ajuns la finalizare cu destulă ușurință, prin presing, presiune, recuperare înaltă și/sau atac pozițional. Buzbuchi a fost remarcatul primei părți, iar absenții principali s-au numit Budescu și Rivaldinho.
9. Hagi a simțit deranjul și a mutat la pauză. A schimbat din 4-3-1-2 în 4-3-2-1, aducând încă un om în centrul terenului. O măsură logică, de antrenor conștient de slăbiciunea propriei echipe. A urmat o echilibrare a jocului în câmp și un duel mai rațional în mijloc. Dar nici Gigi n-a albit degeaba în fotbal. A schimbat ce trebuia, Luis Pheplipe, alt jucător cu lipsă la un antrenament în această săptămână, cu un Coman proaspăt. Un Coman care și-a etalat calitatea în cel puțin 3 momente. Prima dată în minutul 55, când a oferit centrarea pentru golul lui Baba Alhassan (sau autogolul lui Ganea). A doua oară când, la 1-0, i-a dat pas de gol lui Radaslavescu (min. 88) și a treia oară când a centrat perfect din corner pentrui marea ratare a lui Dawa din ultimul minut al prelungirilor. Hai că după tot ce a făcut chiar merită să discute în privat cu patronul și să-și mai zică și el oful
10. Când raportul total al ocaziilor este 10-3 e greu să afirmi că rezultatul final, 1-1, e unul corect. FCSB a avut totul în acest meci: posesia, raportul duelurilor, al șuturilor la și spre poartă, al cornerelor. Și era normal să aibă dacă ne referim la acea valoare reliefată de cota de piață a jucătorilor. De ce nu a avut și tabela la final de partea sa? Poate că e vorba despre acel plus de maturitate sportivă al celor de la Farul, echipa paradoxal mai bătrână din acest derby.
11. E luni seară și România e ruptă în două. O parte suspină, alta deschide șampaniile. Campionatul se joacă în continuare și ceea ce e bine pentru fotbal e ca el să se joace până când calculul matematic va decide echipa câștigătoare. Ăsta e fotbalul pe care ni-l dorim și ăsta e fotbalul, concurențial, singurul care ne poate duce spre progres. România e divizată, dar asta înseamnă Hai România!