Sport

Editorial Boanchiș: La frontiere, Armata Română a stat cu puștile orientate spre interior

Editorialistul Fanatik vorbește despre finanțarea CSA Steaua de către Armata Română și despre șansele lui David Popovici de a lua aurul olimpic.
01.08.2023 | 14:34
Editorial Boanchis La frontiere Armata Romana a stat cu pustile orientate spre interior
Răzvan Ioan Boanchiș scrie despre implicarea Armatei în fotbal și șansele lui David Popovici la aurul olimpic. foto: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

„Gigi Becali nu poate să joace unde vrea el, doar pentru că stadionul Steaua s-a construit din bani publici. E un stadion într-o unitate militară”, a spus Vasile Dîncu. Domnule Dîncu, haideți să o lămurim! De când am intrat în NATO, România nu mai are armată. Iar pe vremea comuniștilor, Armata română de la frontiere a stat cu puștile îndreptate spre interior, nu spre exterior. Brava oștire avea ordin să tragă în oamenii care voiau să fugă din Raiul comunist, nu în eventualii dușmanii din afara României.

Răzvan Ioan Boanchiș despre Armata Română: „Nu-i trebuie și echipă de trosbal”

Din 1945 până la Revoluție, Armata română are trei realizari. Uriașe, uriașe, uriașe realizări! I-a ajutat pe comuniști la cooperativizarea agriculturii (N. Ceaușescu a fost general de armată și se spune că, în anii ’50, ar fi impușcat niște „chiaburi” din Vrancea), a ajutat la inundațiile din 1970 (când au suferit doar militarii în termen, nu și apeviștii), iar în 1989 a încurcat marmitele și s-au împușcat soldații între ei. Au fost impușcați, din greșeală, și civili – atât de pregătiți erau generalii.

ADVERTISEMENT

Ofițerii Armatei au pensiile speciale. Nu-i trebuie Armatei și echipa de trosbal. CSA Steaua este un nou privilegiu apevist care parazitează acest popor.

Până de curând am avut și un prim-ministru cu grad de general. Eu cred că nu poți să conduci țara când primești izmene de la Stat.

ADVERTISEMENT

Răzvan Ioan Boanchiș și șansele lui David Popovici la aurul olimpic

Mă opresc aici cu Armata, pentru că există și oameni admirabili în țara asta. David Popovici, de pildă. Am scris de anul trecut că a explodat prea devreme și că mai e mult până la aurul olimpic. Cred că avem un singur mare sportiv care și-a revenit după un asemenea eșec.

O paranteză: eșec în raport cu talentul, cu precocitatea și cu valoarea lui Popovici, fiindcă el e sideral în comparație cu sportul autohton. Am închis paranteza.

ADVERTISEMENT

Acel sportiv care și-a revenit a fost Patzaichin după Olimpiada de la Montreal 1976, unde n-a prins podiumul. Dar avea deja două medalii olimpice de aur – Mexico 1968 și Munchen 1972. Dacă Popovici nu va lua titlul olimpic, va fi uitat peste 20 de ani.

Diana Mocanu l-a luat și nu o mai elogiază nimeni. Caiacistul Aurel Vernescu a fost de trei ori port-drapelul României la Jocurile Olimpice, el și Patazaichin au tot cam atâtea titluri de campioni mondiali și europeni, dar Vernescu n-a obținut aurul la Olimpiadă. Câtă lume își mai amintește de Vernescu?

ADVERTISEMENT

Popovici are o singură șansă să ia titlul olimpic. Și fiecare poate să înțeleagă ce vrea de aici. Acest tânăr uimitor (defrișează poteca fluidă de zici că are trei membre superioare – brațele lui plus vâsla lui Patzaichin) trebuie să se antreneze, până la Jocurile Olimpice, în America.

ADVERTISEMENT