Sport

Editorial Cornel Dinu. Rapid și CFR Cluj accelerează, Dinamo dă din coadă, FCSB cam „răcită”

Cornel Dinu analizează etapa 26, în care Rapid și CFR Cluj au recuperat două puncte din distanța față de FCSB, Dinamo a „legat” a doua victorie, iar echipele din Craiova au suferit.
20.02.2024 | 09:21
Editorial Cornel Dinu Rapid si CFR Cluj accelereaza Dinamo da din coada FCSB cam racita
Editorial Cornel Dinu. Rapid și CFR Cluj accelerează, Dinamo dă din coadă, FCSB cam „răcită”. Foto: colaj Fanatik & sportpictures.eu
ADVERTISEMENT

Etapa 26 ne-a mângâiat sau iritat, în funcție de culorile iubite, cu accelerația Rapidulețului, la maxim de puncte în 2024, ieșirea din muțenie a lui CFR Cluj, revenirea de la 0-2 a Craiovei Rotarului, resuscitarea lui Dinamo, care a topit Oțelul și pasul greșit, de doar un punct, al „răcitei” FCSB cu U Cluj.

Editorial Cornel Dinu. Rapid Maximum, a cincea victorie consecutivă și încă două puncte recuperate spre FCSB. La fel ca și CFR Cluj

Rapid a început meciul din flamboaiantul Giulești cu Hermannstadt ca un TGV în competiție cu un Regio. Un Regio din zona Sibiu, cu „vagoanele” grupate parcă numai pentru apărare. Cu 3 stâlpi de „electrificare” centrali și… centenari per total, Bejan (32 de ani) – Găman (34 de ani) – Stoica (36 de ani) și două dorite „motoare” în flancuri, Butean și Opruț. Deci o singură direcție de „deplasare” a jocului, spre poarta apărată de Căbuz.

ADVERTISEMENT

Se simte că signor Cristiano Bergodi nu are, încă, un „cervellone” la mijloc, percutantele „locomotive” ofensive Krasniqi, Rrahmani și Burmaz nefiind alimentate la capacitatea lor maximă cu mingii de încărcat goluri în „vagonul” de bagaje al adversarilor.

Astfel, oarecum firesc „nula na nula” la pauză, cu doar vreo 3 situații de a marca. Sigur că după pauză gerontolgicele „vagoane” din „remiza” sibiană nu puteau rezista la viteza Rapidului. „Nașul” n-a venit să le asigure mersul „personal”. Au marcat, în replică, „nașii” kosovari Krasniqi (54’, din centrarea lui Burmaz) și Rrahmani (66’, din centrarea lui Krasniqi – au făcut afacere de afacere „frânarii” din Gruia cedându-l „depoului” din Giulești…). Vânturând pe „line moartă” șvaițerul „bacilor” din orașul logoreicului nostru domnu’ președinte.

ADVERTISEMENT

După goluri, Rapid s-a retras în depou și garnitura de pe Cibin, invitată să atace, a avut două șuturi (mai) periculoase, prin Opruț (87’) și Murgia (foarfecă spectaculoasă și atât în al doilea minut al prelungirilor). Cam singurele doar „artificii” care n-au „ars” poarta lui Aioani (care, deocamdată, îl face uitat pe „atleticul” Moldovan).

Rapidulețul lasă impresia că se poate apropia de fecesebecaliuța ca manieră eficientă de joc, anunțând o bătălie epică unu la unu în ultima etapă a sezonului regular, sub presiunea de „cazan” în fierbere a Giuleștiului, a doua zi după ziua grea a bărbaților, 8 martie.

ADVERTISEMENT

Editorial Cornel Dinu. CFR-iștii lui Mutu n-au fost muți deloc în Bănie cu FCU Mititelu Craiova

Sâmbătă spre noapte, Adi Mutu a revenit în Bănie, ca antrenor al „chefereului” de Gruia, față în față cu Craiova adevărată, continuatoare cu opinteli, dar continuatoare prin eforturile admirabile ale lui Adrian Mititelu a „Științei”, de la maxima la minima.

Echipe formate jumătate plus din jucători străini, cu blocuri strânse în prima repriză. În care gazdele de pe europeanul, dar prea puțin populatul „Ion Oblemenco” (ambițiile astea oltenești ale unora sau altora nu fac decât rău echipei), au pasat mai mult, dar calitatea la mijloc și în atac a fost evidentă, ca realism și calitate a execuțiilor, de partea „frânarilor” din Cluj.

ADVERTISEMENT

Ai lu Mutu’ n-au fost muți deloc, au avut 3 ocazii mari (Bîrligea 5’, Deac 16’ și 35’) și au deschis scorul prin El Kaddouri în minutul cu ghinion oltenesc și noroc ardelenesc 13, după o ieșirea bramburistică a portarului Guran. Nu prima ispravă de acest gen, o fi talentat și bun… de gură, dar prea nesigur pentru pretențiile echipei Mititeilor, trezită din visul la play-off de coșmarul barajului de menținere în Superligă.

Egalară oltenii, totuși, în minutul 40, la o fază care nu anunța nimic, detonată de voleul necruțător, la rădăcina barei din stânga întârziatului Sava, al flamandului flămând de gol Baeten.

Numai că, atunci când arbitrul Marian Barbu se pregătea să fluiere finalul prelungirilor primei reprize (90+3), Otele a trecut ca zaibărul în plin fiert prin flancul stâng al fragilei apărări craiovene, i-a centrat cala manual lui Bîrligea, care n-a mai avut ce face și a trimis simplu mingea în plasă, pentru liniștea meritată a lui Mutu & comp. la pauză.

Cam aceeași dinamică și în repriza a doua. Începută cu 3 schimbări ale craiovenilor! Și te întrebi, firesc în astfel de situații, când a greșit antrenorul cu nume de imens Papă și prenume de împărat luminat? Când a făcut echipa, desigur, pentru că altfel nu s-ar explica modificările după numai o repriză.

Superioritatea oaspeților s-a reconfirmat și în al doilea mitan. Loteria prin care fostul conductor de tren Giovanni Constantino conduce echipa Mititeilore clară. N-au avut nicio ocazie, iar din cele trei oportunități din ultimele 10 minute ale formației lui Varga mutu’, Muhar a prins un șut imparabil de pe linia de 16 m și cortina a căzut grea peste gazde cu 1-3 și pericolul clar al play-out-ului.

Editorial Cornel Dinu. Oltenii Rotarului egalară pe plăieșii boierului Iftime în minutul 90+5, după 0-2 la pauză

Bătălia de la Botoșani, unde au venit oltenii banului Rotaru să „îngroape” pe plăieșii boierului Iftime, mi-a amintit de celebra legendă „Sobieski și românii”…

Gazdele veneau după un singur eșec în cele 4 etape din 2024 cu noul antrenor Bogdan Andone pe banca suspinelor deloc tăcute, ba chiar vocale în majoritatea cazurilor. Oaspeții, cu o ciudățenie de antrenor bulgar, Ivailo Petev (nicidecum Ivaylov că nu scriem în engleză…), se prezentau cu o singură victorie în ultimele 7 etape.

Universitatea Rotarului a atacat și a avut posesia mai tot meciul. Obligând Botoșanii să se apere și cu 7 jucători într-un final incandescent. În care au cedat presiunii uriașe în minutul 5 al prelungirilor, egalarea venind din bocancul lui Koljic.

…După ce în minutul 41 spectatorii se frecau la ochi nevenindu-le să creadă că tabela de scor arăta 2-0 pentru „ai lor”, după „recidiva” argentinianului Kaprof, care deschisese  „balul” în minutul 17. Ambele goluri înlesnite de mari gafe în apărarea olteană (schimbată meci de meci de nea Ivailo!), cu portarul Lazar în… zadar.

Numai că, după așa rezultat de vis la pauză, „botșenii” au lăsat fotbalul în seama craiovenilor, n-au mai atacat și au suferit o presiune de… teasc izvorâtor de zaibăr și ocazii, transformate numai două, Mitriță (șut repetat, după o respingere, din 16 m, în minutul 53) și amintitul Koljic când se pregătea arbitrul să fluiere izbăvirea moldovenilor care n-a fost să fie.

Prea repede s-au retras „răzășii” boierului Iftime să apere „averea” obținută în prima repriză, lăsând oltenii să vină peste ei în speranța uni contraatac decisiv sau nefiind în stare, pur și simplu, să oprească atacurile încăpățânate ale oltenilor.

Editorial Cornel Dinu. Dinamo a „mușcat” Oțelul de 3 ori și „câinii” dau din coadă cu speranțe de resuscitare

O dispută ca aceea dintre Dinamo și Oțelul nu cred că are nevoie de date, de statistică. Ci doar de concluzii. Clare! În sensul că Dinamo a reușit, cred eu, cea mai bună partidă din ultimii doi ani. Indiferent de scaunele trântite și birourile răvășite după ultimele conflicte din interiorul clubului… adică sediul clubului, ca să nu se facă oarece confuzii…

Cert este că antrenorul ăsta fără zâmbet, măcinat tot timpul de grija zilei de mâine, Zeljko Kopic, a reușit, după două luni de muncă grea, dar realistă, frustrată de rezultatele din primele 3 etape ale anului, dar „încăpățânată” în „se poate”, să aducă forța fizică, siguranța unei prestații în care se combină repede, la firul ierbii, eficient, pe posesie.

…Care apoi se transformă în verticalizări antrenate spre poarta adversă, nu „lungă și pe-a doua” la „fie ce-o fi”. Iar de aici ocazii și goluri de care are atâta nevoie Dinamo pentru a reuși o serie mai mare decât cele două victorii legate de trei ori până acum în acest campionat.

Sunt pretențios și nu mă pronunț niciodată repede în privința capacității unor jucători. Dar Gnahore, Pavicic și Milanov aduc a transferuri inspirate. „Măcar de-ar ține”, cum spunea „Madame Mère” Letizia Bonaparte, mama teribilului Napoleon, după fiecare bătălie câștigată de fiul său.

Comportamentul deloc… nemțesc al lui Dorinel Munteanu, complet nefast, nervi și schimbări pripite, prea rapide, aiurea, proteste la …tu-i mama mă-sii, urări „de dulce, colivă și morminte” pentru arbitri, dovedește că și dacă ai stat ani buni în Germania, când vii acasă instinctele comportamentale de Balcania ot Dâmbovița renasc și la… Dunăre ca din propria cenușă a iataganelor și comploturilor Fanarului. În care te tai și cazi tu înaintea celor pe care nu reușești măcar să-i rănești…

Editorial Cornel Dinu. Cu absenți și răciți pe teren, FCSB a luat un punct la U Cluj și datorită lui Nistor, din cauza căruia „șepcile roșii” n-au dat gol nici din penalty

Ultima partidă a etapei, U Cluj – FCSB, a fost, datorită tradiției și din cauza poziției de lider a „fecesebecaliuței”, cea mai așteptată ciocnire. A debutat de ambele părți cu o dinamică deschisă, pe atac. „Bercenarii”, cu destule absențe (Băluță, Dawa, Pantea, Haruț), au fost cam… răciți, și la propriu (Coman, Tavi Popescu, Șut, Olaru), și la figurat.

Dar au avut aceeași cunoscută mobilitate în atac, deși Olaru nu s-a simțit bine ca vârf împins, poziție forțată de absențe, și au chinuit defensiva ades lentă a „șepcilor roșii” în alb și negru.

„Haide U!” a avut un penalty, clar, în minutul 15, ratat, însă, de „ceapa” Nistor, și de la punctul cu var, și din 6 m, pe respingerea inspiratului de „feeling” (așa a spus chiar el!) Târnovanu.

Și „Moțul” Sabău, și „moțatul” Gigișor au făcut câte două schimbări la în primele minute ale reprizei a doua, dar nou intrații (atât de lăudatul și așteptatul Antwi și atât de dezamăgitorul last minute Phelipe) n-au adus claritate liderului.

Gazdele au închis blocul funcțional al defensivei, „emanând” precauție, pentru a bloca inspirația de moment a pătrunderilor prin driblinguri ale lui Tavi Popescu, Olaru și, mai ales, Coman. Care n-au fost în ghetele lor niciunul…

Și așa am consemnat cu greu doar un 2-1 la ocazii și un 0-0 tern ca deșertul Sahara. Oarecum anticipat de formula oarecum chinuită de echipă a „fecesebecaliuței”. Și reușit cu concursul larg de a nu risca punctul din primul minut de joc al niciuneia dintre cele două oarecum combatante.

Astfel, etapa 26 a „murit” trăiască etapa 27! Cuexamenul dur al resuscitării „câinilor” mei cu CFR Cluj în Gruia Clujului, cu Rapidulețul hotărât să fie grozav și cu echipa lui Grozavu, în Copou, cu FCSB relaxată pe Arena Națională cu „lanterna” Botoșani și Universitatea Craiova cu ambâț oltenesc de a lăsa orfani de victorie pe „marinarii” din Voluntari a opta etapă consecutiv.

ADVERTISEMENT