News

Editorial dur în scandalul Șoșoacă – Gâdea: Fantoma lui Caligula târăște Calul Troian în Parlament și în studiourile TV

26.01.2021 | 16:12
Editorial dur in scandalul Sosoaca  Gadea Fantoma lui Caligula taraste Calul Troian in Parlament si in studiourile TV
ADVERTISEMENT

Editorialistul FANATIK, Andrei Dicu, analizează sub peniţa-i ascuţită incidentul de luni seară de la Antena3, când parlamentara AUR Diana Şoşoacă a intrat în contre dure cu realizatorul Sinteza Zilei, Mihai Gâdea, ce a dus la plecarea acesteia din studio

În perioada comunistă, circula o epigramă, marca Păstorel Teodoreanu: „Caligula imperator/ A făcut din cal senator!/ Petru Groza mai sinistru/ A făcut din bou – ministru!”. Sinistrul scandalului Diana Șoșoacă-Mihai Gâdea nu stă în epitete, și nici nu dorim să jignim pe nimeni, ci în caii troieni pe care îi vârâm singuri, cu nesaț, în instituții publice și în propriile noastre case, prin intermediul televiziunilor.

ADVERTISEMENT

Dacă pentru a ajunge în Parlament, o anumită persoană trebuie să primească girul multor votanți, ca să te bălăcești cu nesaț în ecranul televizorului îți trebuie doar invitația realizatorului. Săracul domn Gâdea a jucat, fără să vrea, rolul lui Caligula, chemând-o pe Diana Șoșoacă, neștiind că respectiva persoană este, de fapt, un jucător de rugby, deghizat în purtătoare de păreri, care i-a „placat” toată emisiunea.

Diana Șoșoacă, portdrapelul televiziunilor. Calul de dar care ne „troienește” democrația cu viciul „opiniei”

„Pentru o doamnă, e ușor neplăcut, și nu vă dau lecții publice, dar mă puneți în situația asta în momentul în care interveniți absolut peste oricine vorbește. Este o chestie de politețe și de ștaif”, i-a spus moderatorul, senatoarei AUR. Ce nu a înțeles doamna Șoșoacă este faptul că, deși dumneaei se străduia să stranguleze cursul unei discuții interesante cu ciocanul de bătut șnițele, precum un președinte de tribunal ilegitim și incoerent, Gâdea s-a comportat chiar mai elegant decât trebuia, deși cazul devenise unul simptomatic.

ADVERTISEMENT

Una dintre tragediile contemporane stă în faptul că mulți oameni nu mai au „păreri”, ci „opinii”. Acesta este și cazul Dianei Șoșoacă, citez din Mihai Gâdea, „o doamnă”. Dincolo de impresia de noblețe, de fapt un fel de trombon surd, „opinia” poate deveni un viciu social. Oare, de ce nu există stipulat în Constituție „dreptul la părere”, ci „dreptul la opinie”? Poate, altfel stând lucrurile, s-ar rezolva multe.

Dincolo de afirmațiile și de interpelările sale, mai puțin sau mai mult nocive (pentru că nu poți duce o campanie susținută împotriva vaccinării fără argumente concrete și bazată doar pe discuții purtate între gospodine pe culoarul blocului și care pot avea implicații triste la nivel național!), doamna Șoșoacă ar fi mai ușor de suportat dacă ar comenta pe marginea problemelor discutate și nu s-ar rezuma la comentarii despre… comentariile altora. Practic, la fiecare apariție, dumneaei comite atentate la libertățile indivizilor cu care intră în contact. Acesta este, din păcate, Calul Troian pe care posturile TV și-l introduc singure în bătătură, din foame de audiență…

ADVERTISEMENT

Televiziunile au făcut din Diana Șoșoacă (și nu numai!) un portdrapel. Cum deschizi televizorul, pe orice post ai nimeri, hop și Șoșoacă! Mai urmează s-o vedem la rubrica Meteo și la emisiunile gastronomice, că în rest ne-am procopsit. Ai zice că-i o conspirație, nu de alta, dar teoriile conspiraționiste fac parte din obsesiile „ideologilor” AUR, din valurile cărora doamna Șoșoacă iese precum Venus din spuma mării…

Andrei Dicu, dur în scandalul Șoșoacă-Gâdea Fantoma lui Caligula târăște Calul Troian în Parlament și în studiourile TV (sursa hepta.ro)
Andrei Dicu, dur în scandalul Șoșoacă-Gâdea Fantoma lui Caligula târăște Calul Troian în Parlament și în studiourile TV (sursa hepta.ro)

Stafia lui Vladimir Jirinovski, dincolo de ecranul Antenei 3

„Mă supun unui risc, pentru că nu trăiesc în pădure, nu trăiesc în munți, trăiesc în societate și eu nu accept să devin pericol social pentru oamenii care trăiesc în jurul meu”, a spus, în timpul emisiunii cu pricina, jurnalistul Mirel Curea. „Haideți, domnu’ Curea, de câte ori v-ați făcut vaccinul antigripal?”, a întrebat Șoșoacă. După ce Mirel Curea a răspuns la întrebare, nemulțumind-o pe interlocutoare, doamna senator a continuat: „Foarte bine! Și? Ceilalți care nu l-au făcut v-au îmbolnăvit pe dumneavoastră?”…

ADVERTISEMENT

În urma tiradelor dumneaei, Gâdea s-a văzut obligat să-i atragă atenția cu privire la modul dizgrațios în care se comporta cu colegii de platou. Moderatorul a avertizat-o pe Diana Șoșoacă și, până la urmă, i-a oprit microfonul, pe motiv că nu respectase părerile și intervențiile celorlalți invitați. Șoșoacă a dispărut din emisiune așa cum și intrase, adică în plină glorie…

Se înnoptase și unora dintre noi, aflați la kilometri distanță de studioul TV, ne-a fost greu să mai privim carnagiul când, întorcându-ne privirea deodată spre nori, am zărit, fluturând printre primele stele, fantoma lui Vladimir Jirinovski, zvârlindu-i între ochi păhărelul de vodcă unui partener de discuție televizată…

„Pamflete” reale și realiste, versus morala „goarnei” în spațiul public

Istoria cu Diana Șoșoacă șochează doar prin actualitatea sa. În rest, am asistat la zeci, poate la sute de derapaje în emisiunile TV. Unele regizate, altele, spontane. Nenorocirea este că la televiziuni sunt chemați oameni care nu știu să folosească televiziunea, așa cum în Parlament sunt adunați, prin vot democratic, oameni care nu știu să folosească Parlamentul.

Poate că lecția Împăratului Caligula, care s-a gândit să-și batjocorească senatorii târându-și mârțoaga în forul legislativ, trebuie să ne dea de gândit. Acela n-a fost un act nebunesc și nici măcar un „pamflet”. Săracul Caligula n-a avut de-a face nici cu Războiul Troian și nici cu Homer, dar lecția este cumva similară (istoricește) și totalmente actuală, în ce ne privește…

Istoria ne învață, dar noi nu pricepem. Uneori, simțim că trebuie să ne luăm viețile de la început. Un ceas greoi și butucănos, cu sonerie, bate familiar lângă un pat de azbest.

Morala poveștii stă, de fapt, într-o nouă întrebare retorică. Dreptul la opinie presupune, oare, și faptul că fiecare deține dreptul de a scoate „pe goarnă” absolut orice aberație, iar ceilalți sunt obligați să-l asculte? Iar dacă așa stau lucrurile, este acesta un viciu al democrației?

ADVERTISEMENT