EDITORIAL HORIA IVANOVICI: Mircea, tata lui Răzvan Lucescu!

Vara lui 2017… Terasa unui restaurant din Herăstrău era poleită cu mii de diamante jucăușe. Un soare puternic bătea în apele lacului transformând peisajul – până și o banală cârciumă –  într-un basm urban… Vorbeam de vreo două ore cu Răzvan Lucescu. Era puțin dezamăgit, dar venise la întâlnire la fel de elegant ca de obicei. Și la fel de atent era și la ce mânca?

Editorial Horia Ivanovici după victoria din Liga Campionilor Asiei: Mircea, tata lui Răzvan Lucescu!

L-am simțit cam amărât, puțin frustrat! Se despărțise de Xanthi, care dintr-o echipă-șoricel devenise o adevărată sperietoare pentru elefanții Greciei. Răzvan tocmai ratase Olympiacos… În ultimul moment, șefii lui Oly aleseseră pe altcineva în locul românului. Și asta după ce, practic, bătuseră palma. Dar ăștia-s grecii, nu-i dă afară caracterul din casă! Răzvan întorcea situația pe toate fețele…

Nu-i convenea, iar cel mai mult îi apăsa sufletul proiecția că s-ar putea să stea departe de iarbă până în iarnă, când se făceau iarăși cărțile… L-am încurajat: ”Stai liniștit, în două luni ești pe cai” . Nici măcar eu nu bănuiam cât de mari aveau să ajungă caii ăștia.

„Răzvane, tu nu driblezi meseria. Ești una cu ea! Pasiunea ta, sutele de nopți albe terminate la 2-3 dimineața cu biografia lui Guardiola sau nu știu ce inovații tactice de ultimă oră dumicate filă cu filă, ambiția, încăpățânarea de a reuși, inteligența sensibilă, devotamentul pentru grupul tău, acestea cumulate n-au cum să te ducă decât acolo unde ți-e locul… În top!

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

Indiferent că va fi azi sau timpul îți va testa amarnic răbdarea… Răzvane, vei ajunge un mare antrenor! N-ai cum altfel…”, i-am prezis amicului meu. Am greșit doar la timing. Masa fusese în luna iulie…

Pe 11 august 2017, Răzvan Lucescu a semnat cu PAOK Salonic. Au urmat doi ani teribili în care a întors cu roatele în sus campionatul elen, marcându-l pentru totdeauna. Apoi, Al Hilal, „Real Madridul Asiei”. Și, aproape instant, Liga Campionilor Asiei, sora mai mică a Champions League. Ce repede vine și trece totul… Și cât de corectă este viața cu cei care n-o păcălesc!

Trecutul, toate experiențele fericite, triste, chiar și dureroase, munca, s-au adunat karmic până au atins acel break-even fotbalistic pe care-l caută toți tehnicienii, dar pe care îl găsesc atât de puțini. Și mai e aici un ingredient vital, fără de care Răzvan Lucescu n-ar fi ajuns niciodată atât de bun: presiunea! Acest băiat simpatic, cultivat și aparent atât de firav a trăit toată viața lui apăsat de ceva. Putea să fie supranumit, liniștit, „Captain Presiune”.

La început a fost presiunea numelui de Lucescu! Apoi a fanilor, a melteanului din tribună care plescăie de plăcere când jignește, când murdărește un nume faimos. De câte ori n-am auzit, urlându-se degradant, „puradelu’ de Lucescu”… A urmat – ați uitat! – presiunea comunistului  de Copos! Presiunea de la Națională, cu lașul Mircea Sandu și liota de impresari hoitari, ciugulindu-l la fiecare meci.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

Presiunea patronului Saviddis, care la 2 noaptea convoca de nebun ședințe cu staff-ul tehnic. Presiunea familiei, care nu-l mai găsea pe acasă. În fine, presiunea unei țări întregi, Arabia Saudită,  și a unei familii regale care nu iartă eșecurile. Iar la sfârșitul acestor tone de încercări: triumful. Deși a urcat pe Everest, eu cred că, totuși, cel mai frumos a rămas pentru Răzvan… drumul. Tatăl lui spunea pilduitor într-un interviu pentru FANATIK: ”A fost la Capello, la Ancelotti, la Mourinho! A luat de la toți câte ceva…” . În  decembrie, românul nostru va da mâna și cu Jurgen Klopp. Ba, poate o să-l și bată?!

Când l-am avut pe Lucescu jr. aici, în țară, l-am luat la țintă cu bulgări de ură. L-am alungat! Ne-a spus curajos câteva adevăruri crude despre mentalitatea noastră de români și tot poporul i-a sărit în cap. Dar, până la urmă, el a avut dreptate, iar noi am rămas cu Iohannis și Dăncilă. Tolăniți în balta puturoasă cu nuferi de trufie unde ne place cel mai mult…

Viața eroului nostru a început acum mulți ani cu implacabilul „Răzvan, fiul lui Mircea Lucescu”, dar continuă precum într-un best-seller cu „Mircea, tata lui Răzvan Lucescu”. Natural, Răzvan i-a dedicat trofeul Ligii Campionilor Asiei uriașului său părinte: „Îi datorez totul! Trăiesc asta datorită lui”.

Eu aș vrea să-i strâng în brațe pe toți Luceștii, iar din această îmbrățișare să nu lipsească mama și soția. Femeile puternice din viața lui Mircea și a lui Răzvan. Neli cea înțeleaptă, care a avut răbdarea să-i formeze caracterul când soțul era plecat în cantonamente interminabile, făcând acea muncă invizibilă precum mortarul magic ce leagă implacabil cărămizile destinului. Ana cea sensibilă, care l-a echilibrat mereu pe Răzvan când viața îl dezechilibra nedrept.

Și au fost atâtea momente de cumpănă! Clipe în care Răzvan poate ar fi fost tentat să abandoneze lupta. Și el știe bine ce zic! Cum îl văd pe Răzvan Lucescu mai departe? La o echipă de tradiție din Europa, uimindu-i și pe alții că românii au astfel de vârfuri. Iar la finalul finalului, împăcat, în fața unui șemineu cu buștenii trosnind plăcut, nițel visător, cu un trabuc și un coniac fin în mână. Și neapărat cu iubitele lui pisici torcând la picioarele obosite ale campionului…

Ai ajuns mare, prietene!