Editorial Horia Ivanovici: Nedemnul ministru Novak. Nu mă reprezinți nici pe mine, nici pe Popovici și Glință, nici România!

În 1999, cel mai iubit păstor din istorie al credincioșilor catolici, liderul Bisericii catolice, Papa Ioan Paul al II-lea, rostea aceste vorbe întru eternitate: „România este Grădina Maicii Domnului”. La câte minuni au apărut în ultimii 50 de ani în grădina sportului nostru, pare-se că la acest capitol Suveranul Pontif chiar a avut dreptate… Miracole răsărite de nicăieri, precum Nadia, Patzaichin, Lipă, Iolanda, Gațu, Hagi sau Halep… Iar acum, fenomenul de doar 17 ani, David Popovici… Flori unice, ce ne-au încântat și ne încântă cu splendoarea lor și ne îmbată cu parfumul performanțelor. Specii rare de români, deși grădinarii sunt mai degrabă leneși și nepricepuți!

O colecție unică de gafe și gesturi revoltătoare în doar 18 luni de mandat

Un astfel de grădinar „fără simțire” este efemerul ministru al Sportului, Carol Eduard Novak, ungur ținut în brațe firesc de UDMR și anti-român tot mai fățiș ținut în brațe nefiresc de Partidul Unic, PSD-PNL.

Instalat de un alt personaj detestabil, Florin Cîțu, la șefia sportului pe 23 decembrie 2020, Novak a reușit performanța ca-n doar 18 luni să adune o colecție unică de gafe și gesturi revoltătoare ce l-ar face invidios pe orice politician dâmbovițean care se respectă…

Novak, efigia perfectă a oportunismului de masă

Marele campion paralimpic a ajuns efigia perfectă a oportunismului de masă, care caracterizează tot mai evident noua generație de conducători. Un animal politic pervers, uneori agresiv, camuflat perfect sub un costum elegant de la Brioni…

Digi24.ro

Oamenii sunt uluiți când află ce vârstă are acest bărbat. Cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire și cât îl costă pe an

Novak are ce le povesti la bătrânețe nepoților… Cum a evitat să dea mâna cu el uriașa campioană Ana Maria Brînză… Cum a escaladat Everestul penibilului, ba chiar l-a depășit, când n-a fost în stare, de fapt n-a vrut!, să fredoneze măcar o strofă din „Deșteaptă-te române!”, imnul țării unde mănâncă, zi de zi, cozonac cu stafide (nu doar o pâine!)…

Cum abia își poate masca desconsiderarea față de sportivii români pe care îi conduce, felicitând cu orice prilej și cu orice preț echipele și performanțele având pedigree maghiar, în dispreț total față de ceilalți competitori. Rămâne între noi, ministre, tu ai scos-o pe aia cu „toate inimile României” din mesajul Facebook sau o arunci pe un amărât de la PR? Hai, fii măcar o dată bărbat și recunoaște! Iar dacă nu ești tu ăsta, atunci dă-i afară pe toți!

Și-ar mai exista destule acțiuni nu doar de mini-politician, ci și de om mic, dar enumerarea lor ne-ar mânca prea mult spațiu. Iar hârtia a devenit un lux!

Ocupat să se cațere pe David Popovici, ministrul Novak pur și simplu a uitat de Robert Glință, colegul lui!

Personal însă, pe mine m-a deranjat cel mai tare modul umilitor în care ministrul Novak s-a comportat cu talentatul nostru înotător Robert Glință. Pur și simplu te scârbește atâta oportunism politic! Atâta dualitate pe care nici măcar nu e în stare să o mascheze! Iar prefăcutul ăsta impus de la Centru nu are decât 45 de ani, deci toată cariera în față.

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

Probabil, știți ce s-a întâmplat… La revenirea în țară a înotătorilor Popovici și Glință, ministrul Novak nu i-a rostit nici măcar o dată numele celui care este, totuși, al 5-lea sportiv al lumii în proba de 50 de metri. Nu mai vorbim de alte titluri sau medalii din palmaresul lui Robert Glință, „fratele” lui Popovici…

Preocupat să se suie și să sugă, precum o căpușă, din capitalul de imagine al fenomenalului David Popovici, acest oficial cu apucături de politruc pur și simplu a uitat de Glință! La sosirea de pe aeroport, fără remușcări, n-a catadicsit să-l bage în seamă pe tânărul argeșean… Nedemn comportament, Eduard Novak! Mai ales din partea unuia pe care viața l-a încercat cumplit, tăindu-i din destin, la doar 20 de ani…

Gudurându-se pe lângă Popovici, cățărându-se pe Popovici, sufocându-l pe Popovici – zbieretele isterice din timpul cursei fabuloase a „Rachetei” n-au impresionat pe nimeni! – uitând că sportul nu e doar pentru învingători, ci și pentru cei mai puțin norocoși, învinșii! Degeaba ai câștigat medalii de aur la viața ta, Eduard Novak… Cuvintele „respect” și „echipă” sunt prea greu de tradus, pare-se, din maghiară în română. N-ai învățat nimic demn din lecțiile destinului, domnule Edi! Mi-e și jenă că ești din Miercurea Ciuc, locul magic unde eu mi-am petrecut cei mai frumoși 8 ani ai copilăriei. Simt că parcă prestația ministrului îmi întinează chiar și amintirile…

În final, mă regăsesc în mesajul Irinei Angelica Glință, mama lui Robert: „Dumnealui, acest ministru obscur și total nepregătit, nu merită decât ocolit – cum ocolești chestia aia care stă în drum și te-ar putea accidenta sau murdări. Acești oameni nu mă reprezintă! Pur și simplu mă dezic de ei! Ei nu sunt România și poporul român!”

Și încă un lucru, doamnă! Să nu vă mai cereți scuze niciodată că v-ați apărat copilul batjocorit. Ăștia nu merită nimic!