Editorial post-electoral Cornel Dinu. De la prea mulții trântori de care ar trebui curățat stupul, la Uniunea Salvați Nu Siluiți România

„Pleacă-ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii!” este refrenul unui celebru cuplet rămas moștenire culturală de la vărul bunicii mele de la Bârlad, teribilul actor  Constantin Tănase.

Bietul neam românesc s-a ales cu dreptul votului universal printr-o lege din decembrie 1918, ce trebuia să valideze și să consolideze unirea vechilor provincii românești într-o Românie Mare și Sfântă, înaintea Congresului de la Paris de după Primul Război Mondial.

La aproape o sută de ani de la consfințirea sistemului electoral modern în „Evropa”, adevărul rostit cu „năcaz”, cum spun neaoș moldovenii, nu numai oltenii, de inegalabilul Constantin Tănase pornea dintr-o realitate trăita și de el timp de câteva decenii…

Editorial post-electoral Cornel Dinu. De la prea mulții trântori de care ar trebui curățat stupul, la Uniunea Salvați Nu Siluiți România

Moldovean din Vaslui, Tănase era în floarea vârstei, cum se spune, în 1919, la prologul Marii Uniri. Conservator în convingeri precum Mihai Eminescu, Petre Carp, Costache Negruzzi, Titu Maiorescu… și au mai fost… ar fi fost, cu siguranță, membru de marcă al Junimii.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Într-un alt monolog celebru, prin „Jos Costică, sus Ionică!”, arătați cu degetul mare în jos sau în sus, după caz, amintea, într-o comparație distrugătoare cu lumea politică a vremii, de alegerea dramatică a vieții sau morții gladiatorilor din arenele romane de către Imperator. Alegeri sui-generis, nu-i așa?, de început, dar după care nu se fura…

Îmi povestea tatăl meu că, înaintea unui spectacol la Bârlad, prin anii ’20 ai secolului trecut, la masa de prânz (care nu începea fără „Tatăl nostru” rostit de bunicul, capul familiei) marele Tănase a dat un recital de cunoaștere istorică a deziluziilor românești.

Începând cu „Proști, da mulți, Moțoace!” din nuvela „Alexandru Lăpușneanu” a lui Costache Negruzzi. Amintind apoi de precedentul „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu!”  și încheind ce ceea ce se promitea și atunci, dar nu se făcea, ca după majoritatea alegerilor de atunci și până în ziua de… ieri!

„Sunt atâția trântori de care trebuie curățat stupul!”… Și, într-adevăr, „stupul România” a fost bogat dintotdeauna și mereu s-au găsit trântori care să-l jefuiască. Rămași, cu mici excepții, bine-mersi și după ce au sfidat una dintre cele 10 porunci de pe munte coborâte de Moise în „table” scrise cu „foc din ceruri”…

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Zice filmul cu Charlton Heston în rol de al doilea Profet al lui Dumnezeu pe Pământ: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!”… Țineți minte asta…

Editorial post-electoral Cornel Dinu. Gata, a venit USR-ul, tare, tare de tot în prim-planul reparatorilor posibili de meleaguri, urbe și țărișoară. „…Ce-o să fie, ce-o să fie…”  Va fi numai lapte și miere…

Trecând „la cestiune”, haideți să ne mai mințim o dată, cu talentul nostru unic, inegalabil, confirmat nefast în timp, că, după rezultatul alegerilor de duminică, gata, a venit USR-ul, tare, tare de tot în prim-planul reparatorilor posibili de meleaguri, urbe și țărișoară. Și va fi numai lapte și miere…

„…Ce-o să fie, ce-o să fie…”, parodia Tănase alte vremuri, aidoma cu cele de acum…

Sună mai bine „Uniunea Salvați Româna” decât celelalte de după 1990. Constituite mai mult prin asociere în vederea comiterii de infracțiuni când au ajuns la „ciolan”… Ce iubire, ce grijă de aproapele tău?! Nouă să ne fie bine, prin partidul pus în slujba noastră.

„…Ce-o să fie, ce-o să fie…”, parodia Tănase alte vremuri, aidoma cu cele de acum…

Iar, pentru că la noi prea des este permis, ca la nimenea, când nu mai sunt la putere, aleșii hazardului hop, țop în barca partiduțului care vine la putere…

„…Ce-o să fie, ce-o să fie…”, parodia Tănase alte vremuri, aidoma cu cele de acum…

Încă, ce-i drept, nu s-a rostit contestația declarativ, pe față, că bine i-au făcut eteriștii, dar și vânzătorii neaoși, Vladimirescului când l-au aruncat mort în fântână pentru că a spus cum credea cu sfințenie, că „Patria este norodul și nu tagma jefuitorilor”.

 „…Ce-o să fie, ce-o să fie…”, parodia Tănase alte vremuri, aidoma cu cele de acum…

Editorial post-electoral Cornel Dinu. Oare, după atâtea deziluzii din iluzii – cum a propovăduit nea Emi, om de mare bun simț… – ne va fi mai bine? Eu zic că da!

Generația mea a fost într-un fel răsfățată. A prins cizma Cominternului, deschiderea care l-a costat pe Dej viața, industrializarea concepută de Maurer, cu trai echilibrat, bun!, dar compromisă de Ceaușescu după 1980, lovitura de stat cu public din decembrie 1989…

…Iar după, saturnalii parcă de distrugere totală a demnității și chiar identității naționale. Dragostea de țară și neam a ajuns desuetă, patrioții sunt etichetați peiorativ „comuniști”, globalizarea de turmă e „la modă”…

De aici și ruptura dintre nostalgia tot mai dureroasă a celor de vârsta mea și hazardul de carnaval a celor de până în 40 și ceva de ani, care, deocamdată, bat halvița democrației prost înțelese și mincinos așezată „că le e bine”, ceilalți să moară…

USR a rupt gura târgurilor, firesc. E ceva nou. Speranța umană se transmite și n-are moarte. Zău că e de pătruns neomarxismul globalizării! Nu sună rău, dar e normal să ne întrebăm: „Oare, după atâtea deziluzii din iluzii – cum a propovăduit nea Emi, om de mare bun simț… – ne va fi mai bine?”…

Eu cred că da! Dar după ce ne-om lovi căpățânile de tot felul de „grinzi” noi, ale noilor măsuri ce vor fi încercate tot pe spinarea, sănătatea și banul nostru. Dacă scăpăm numai cu cucuie, parcă, parcă „ce-o să fie, ce-o să fie” o să fie mai bine…

La asta cu globalizarea neomarxistă voi reveni mai jos… Nu râdeți, la câte ni s-au „suge-rat” și noi le-am executat fără crâcneală, suntem printre primii la care așa-zisa „nouă ordine”, prin apucături clare de… dezordine, e aproape așezată. Implementată, ca să venim la zi…

Păi președintele e șvab, premierul e Orb…an (de an), iar USR este condus de „reușiți” din vechiul imperiu crăiesc… Gata, ați câștigat, lăsați măscările, nu dau bine! Gata, ne-am aliniat cam primii europeni la noua experiență mondială!

…Ne rămâne doar ruga lui Octavian Goga, începută la Rășinari și continuată în capela de la Ciucea, fără Veturia, care colinda Basarabia: „Doamne, dă bine!”.

Aducând a dictatură, sper elevată, cum se spune că-i condusă globalizarea, chiar mi-e dor de așa ceva. Aduce a reparație cum n-a mai fost.

„…Ce-o să fie, ce-o să fie…”, parodia Tănase alte vremuri, aidoma cu cele de acum…

Editorial post-electoral Cornel Dinu. Suntem cei mai globalizați din… tra-la-la-ul lumii

Vrem, nu vrem, după toate astea, doar așa, de pamplezir și ținut minte, globalizarea mondială ar putea însemna o confirmare salvatoare și pentru noi. Nu de oropsiți duce lipsă istoria lumii…

Într-un fel, din ceea ce presupune globalizarea, pritocită teoretic în saloanele „inițiaților” de o sută de ani, deocamdată ne-am descurcat mai bine decât alte perimetre de seminții. Ajungând la aproape opt miliarde, puținii „vrăjitori” ai lumii de azi spun că e „tare mult”…

Noi ne-am împuținat cu vreo câteva milioane, deci dăm binișor… Multinaționalele, care vor trebui să domine, controlând producțiile mondiale, cu banii la ei și la doar câțiva care le vor trage sforile, la noi sunt, clar: „Vox populi, vox dei”!

Meseriile, altă dată deprinse din școli concepute anume la noi, sunt pe cale de dispariție. Am căutat o croitorie și o cizmărie vreo lună până le-am găsit.. prin ganguri parcă din tenebrele primelor așezări umane din Mesopotamia și, mai nou, Matera…

Bine-nțeles că exagerez, dar realitatea-i pe.. acolo în această privință. Desigur, vor veni roboții. Adu-i, Creatorule, mai repede, dar fă-ne un semn și nouă că retragi războiul molimelor, ultima născocire distructivă a doar instinctualului om.

A cărui pornire de a-i fi bine făcând rău este mai puternică decât rarele iluminări ale rațiunii. Mai ales atunci când aceasta nu creează reguli și legislații capabile să o impună chiar și cu ajutorul fricii. Incontestabil, singura atenționare care-l duce cel mai des pe om la… „Păzea! Nu-i a bună!”.

Bine-nțeles că și la grai suntem cu un pas înaintea multor nații. „Rom-anglo-franco-italiana”, ultimele trei tare puțin la noi, din păcate, deși de acolo ne vine mult din melodicitatea vorbelor, e din ce în ce mai mult cimilitură concretă.

Sper să ne mai rămână măcar o țâră de timp obiceiurile și datinile… Chiar dacă de ziua Sfântului Gheorghe, apărătorul ortodoxiei, noile calendare încropite susțin că ar fi ziua… contabilului!!!  Și câte ar mai fi…

Editorial post-electoral Cornel Dinu. Fiți măcar Volkswagen, domnule Klaus Werner Iohannis, prin implicare reală și nu doar pompos-declamativ-demagogică, atâta timp cât v-a mai rămas…

Dă bine ca poză, ades, președintele nostru de etnie germană, care ar trebui, totuși, să se comporte ca președinte al tuturor românilor. Are apariții de impunere peste unele instituții ale statului, care, de fapt, nu-s consecvente și clare nici ele.

Are înaintași de genă de la care măcar ar trebui să se inspire realizând o necesară democrație, dictată prin reguli și legi nou create, în pas cu punerea la punct a imaginației cârcotașe a oamenilor, aplicate fără crâcneală.

Precum Frederic al II-lea cel Mare, care, plimbându-se în compania câinilor, la Weimar, dicta politica „Marii Rusii” pravoslavnice prin nepoata Elisabeta, Marea Regină Elisabeta.

Sau necruțătorul Bismark, despre care cronicile spun că l-au impresionat la vizita de la începutul secolului 20 românii, cu capul plecat mereu a supunere la vederea unui străin…

V-aș mai aminti din trecutul mereu recent de dictatorul luminat Carol I. Ce ordine, după care jinduim, a pus la noi, începând cu mereu dubioasa boierime, ca orice urmaș al cruciaților Sigmaringen.

Merită să-i sugerăm, măcar, domnului președinte actual, repet, al tuturor românilor!, să urmeze calea marilor cancelari Konrad Adenauer, Franz-Joseph Strauss și Helmuth Kohl, ale căror fotografii stau la loc de cinste în casele germanilor.

…Că dacă urmează exemplul redegistei Angela Nicidecum a Îngerilor Merkel, dar cu destule momente distractive de führer fără fustă, de cele mai multe ori în pantaloni, vai de picioarele pe care ar trebui să stea țeapănă minunata noastră țărișoară!

Fiți măcar Volkswagen, domnule Klaus Werner Iohannis, prin implicare reală și nu doar pompos-declamativ-demagogică, atâta timp cât v-a mai rămas…

…Ca să nu rămâneți la stadiul de Trabant al lui Răzvăniel românul Boanchiș, în istoria noastră amărâtă și sinusoidală, domoală colină, adâncă prăpastie.

…„Ce-o să fie, ce-o să fie…”, parodia Tănase alte vremuri, aidoma cu cele de acum…