Sport

Editorial Răzvan Ioan Boanchiș: Aur la categoria grea a Jocurilor Olimpice

Editorialistul Răzvan Ioan Boanchiș scrie, în stilul caracteristic, despre așteptările pe care le are de la România la Jocurile Olimpice din 2024.
26.12.2023 | 11:50
Editorial Razvan Ioan Boanchis Aur la categoria grea a Jocurilor Olimpice
Editorial Răzvan Ioan Boanchiș: Aur la categoria grea a Jocurilor Olimpice. FOTO: hepta.ro
ADVERTISEMENT

După ce David Popovici a iesit campion mondial, l-am lăudat pentru că părea ca are patru brațe (două ale lui plus vâslele lui Patzaichin) și i-am transmis să se aștepte la ce e mai rău din partea presei române, dacă nu va lua și titlul olimpic.

Răzvan Ioan Boanchiș și așteptările sale de la Jocurile Olimpice 2024: “Să nu fim la fel de ingrați”

Reacțiile negative la adresa lui Popovici au venit cu mult înaintea Olimpiadei din 2024. Cozmin Gușă (președintele neavenit de la F.R. Judo) a dilibădit păreri despre Popovici, Halep și Cristina Neagu.

ADVERTISEMENT

Cu Gușă alta e discuția, el crede că dacă s-a contorsionat politic se poate contorsiona și pe tatami. Nu m-aș mira să-l vad și la un concurs de Mister Univers, unde va ajunge în finală după ce unul dintre membrii juriului îl va privi pe superbul Cozmin și va exclama “uite-l pe fratele geamăn al oului de struț!”.

Pe campionii de azi îi înjurăm, iar pe cei de ieri i-am uitat. Nici eu nu sunt cu nimic mai bun, nu e cazul să dau lecții. Nu am scris tot anul despre vreo sportivă – cu excepția Simonei Halep. Fac acum o tardiva reverență.

ADVERTISEMENT

O mai țineți minte pe Constantina Tomescu Diță? În 2008 a caștigat maratonul la J.O.  Asta înseamnă performanță istorică – să obții mai mult decât o medalie de aur.

Maratonul constituie categoria grea a sporturilor pentru că nu se desfășoară într-un spațiu determinat, într-o sală sau pe un stadion. Acestei probe i se dedică o adevarată geografie urbană.

ADVERTISEMENT

Alergătorul devine și mașină, și bicicletă, și metrou, fuge prin centrele metropolelor, pe șosele, pe pante, prin galerii subterane ce leagă cartierele, în urechi îi vâjâie înjurături sau ironii, respiră praf și spârcâiala de eșapament.

Simte că i se infășoară bucăți de sârmă ghimpată pe mușchii picioarelor, iar după 25-30 de kilometri nu stie dacă se află mai aproape de finish, de levitație sau de ambulanță.

ADVERTISEMENT

Să sperăm că în 2024 nu vom fi la fel de ingrați. Am scris fraza asta și râd singur. De pe 2 ianuarie iar ne luăm viteză la egoism.

ADVERTISEMENT