Editorial Răzvan Ioan Boanchiș: Onoarea din sport și lipsa de onoare din politică

Se vorbește foarte mult despre relația pe care domnul Petre Roman ar fi avut-o cu Zoia Ceaușescu. În cartea “Prințesele roșii”, Lavinia Betea
povestește ce ar fi făcut Elena Ceaușescu pentru a scăpa de Petre Roman.

Răzvan Ioan Boanchiș, editorial despre onoare și lipsa ei. Cu exemple din sport, dar și din politică

“I-a oferit lui Roman, probabil la modul direct, o bursă de studii peste hotare. Un miracol pe vremea aceea, trăit de câțiva alesi ai zeilor pământeni ai puterii! Așa a ajuns, în 1970, tânărul Roman la Universitatea Paul Sabatier din Toulouse, unde a urmat un program de master și unul doctoral, revenind în glorie la alma mater din București.”

În decembrie 1989, domnul Roman a devenit premier și Zoia Ceausescu a intrat în pușcărie. Și unul dintre fiii lui Stalin, Vasili, a ajuns la pușcărie după ce a murit cel mai mare criminal al secolului XX. Cu mențiunea că satrapul Stalin nu și-a favorizat copiii nici când erau pe front.

Iakov Stalin a căzut prizonier și I.V. Stalin a refuzat să-l schimbe cu generalul german Friedrich von Paulus. Iakov s-a sinucis. Iar Vasili (un mare petrecăreț) i-a cerut într-o scrisoare “să-i trimită niște bani”. La unitate se deschisese un bufet și, în plus, voia să-și coasă o uniformă de ofițer nouă.

Digi24.ro

Elena Lasconi, după ce Curtea Constituțională a anulat alegerile prezidențiale: „Statul român a călcat în picioare democrația”

“Stalin i-a răspuns: ‘1. Din câte știu eu, rația de front a forțelor aviației militare ale Armatei Roșii este pe deplin suficientă. 2. Nu e prevăzută o uniformă  deosebita în Armata Roșie pentru fiul tovarășului Stalin.’ Și nu i-a trimis niciun ban”. Am citat tot din cartea doamnei Lavinia Betea.

Răzvan Ioan Boanchiș, de la Petre Roman și Stalin, la conducătorii din fotbalul românesc

Si acum trec la conducătorii din fotbal și la foștii mari jucători. Despre Copos s-a scris de sute ori (și eu am făcut-o de zeci de ori) că are buzunarele cusute. Iar Serghei Mizil îmi povestește de vreo 15 ani cât de generos a fost zgârcitul Copos cu Nicu Ceaușescu, după revoluție.

La fel s-au dovedit Gino Iorgulescu – tot față de Nicu – sau Tudorel Stoica și Lăcătuș în relația cu Valentin Ceaușescu. Nicolae Badea nu numai ca nu s-a dezis de fostul lui socru. L-a venerat pana la sfârșitul vieții.

Concluzia lui Răzvan Ioan Boanchiș: În sport găsești și insule de onoare

Iar omul de afaceri Aurel Munteanu – mijlocașul de farmec al Sportului Studentesc din anii ’70-’80, despre care Fănuș Neagu scria, în revista Fotbal, scoasă de Sportul Studențesc în 1986, “uneori am sărbătorit frumos, poate prea frumos, victoriile din Regie alături de Gino Iorgulescu și de Aurel Munteanu” – i-a onorat, după 1989, pe marea actriță Violeta Andrei și pe consulul Călin Andrei, soția si fiul lui Ștefan Andrei. La fel s-a purtat cu Ilie Năstase și Rică Răducanu. Pentru acești doi artiști, Aurel Munteanu a fost si soarele, și umbrela.

Digisport.ro

Presa din Ungaria a descris într-un singur cuvânt marea victorie obținută de România

De peste 20 de ani scriu, în “Național”, mai mult despre politică și social decât despre fotbal. Ei bine, după acești 20 și ceva de ani vă pot garanta că oamenii trecuți prin sport sunt superiori uman politicienilor. Onoarea nu e multă sau puțină. O ai sau nu o ai. În sport găsești și insule de onoare.