Dinamo a vrut să bată una dintre Craiove, dar “Patrula cățelușilor” s-a ilustrat printr-un fel de leapșă, fără a-și prinde adversarul.
Aceștia au fost primii câini care au jucat leapșa pe ouate. Craiova care a pierdut în fața FCSB a fost mult mai bună decât Craiova care a bătut-o pe Dinamo la București.
Și acest lucru spune totul despre Dinamo. Red&White e o firma de borș, jucătorii sunt de nivelul campionatului corporatist (gafează că aitiştii în meciul cu rigizii de la firma de telefonie), iar galeria își va pierde curând, foarte curând răbdarea (și) cu Burcă.
Dacă facem o paralelă cu tenisul, Dinamo lasă senzația că a primit un wild-card pentru a se întoarce în Liga 1. E ca Sharapova când a revenit, meteoric, în circuitul WTA.
Wild-card-ul lui Dinamo înseamnă Dumitrache, Dinu, Lucescu, Nunweiller, apoi Moraru, Augustin, Orac, ajungem la Raducioiu, Mateut, Klein și nu trebuie uitate nici generațiile care au jucat la Dinamo între 1999 și 2012.
În acel ultim interval, un stelist, Piţurcă, a chemat mereu la echipa națională câte cinci-șase fotbaliști de la Dinamo.
Două vorbe și despre retragerea lui Cornel Dinu din actionariatul lui Dinamo, dacă așa ceva se poate numi acționariat. Procuroru’ a greșit. Dar nu a greșit acum.
A greșit că nu a plecat mai de mult. Acesta nu mai e de ani buni Dinamo pe care îl știa el. S-a spus “stai, dom’le, că omu’ încercă, din fidelitate, să repare mașina.”
Da, dar de vreo zece ani încoace a fost înlocuit un bolid defect, dar blazonat, cu o furgonetă pe care scrie Dinamo.