Editorial Cornel Dinu: Renunț la acțiunile de la Dinamo, nu la Dinamo. Sunt obosit și deprimat

Vreau să lămuresc problema acțiunilor mele de la Dinamo. Așa cum consider eu că trebuie, direct de la sursă, nu colportând șoapte pe la colțuri, frânturi de știri obligatoriu senzaționale, înnădite din bârfe de guri bogate.

Editorial Cornel Dinu. Renunț la acțiunile de la Dinamo, nu la Dinamo. Sunt obosit și deprimat de multele cumpene prin care trece Dinamo

Ca să ajung la acțiunile de azi, trebuie să lămuresc acțiunile de ieri. Luați termenul de „acțiuni” sub toate înțelesurile sale. De aproape două decenii nu m-am mai regăsit în luarea unor decizii administrative la Dinamo. Și s-au petrecut atâtea! Majoritatea cu efecte care au adus suferință sutelor de mii de suporteri adevărați ai aceste echipe de renume nu numai în fotbalul nostru.

Am gândit împreună cu Nicolae Badea, încă din 2003, crearea unei societăți pe acțiuni, după modelul occidental din acele timpuri, în speță cel italian, concret Lazio. Care să poată fi înscrisă repede la bursă. Se putea atunci, societatea Dinamo fiind sănătoasă din punct de vedere financiar.

Ne gândeam să creăm o sursă de venituri și din cele 400.000 de acțiuni create, cu valoare de 100 de lei (1 milion d elei vechi), prin achiziționarea acestora de către suporteri. Ca în lumea fotbalului mare, spre care era firesc să tindem. Numai că s-a optat pentru un model riscant. Acela cu un număr de zece sponsori principali care să ia acțiunile, depunând, nu promisiuni ca în ultimul timp, ci o sumă de 500.000 de dolari. Destul de repede au apărut fireștile interese personale și de grup, de „bisericuțe”, ce caracterizează vrajba ciclică a decăderii noastre istorice.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Fiind numit „administrator delegat” din 2003, când am fost scos din poziția de antrenor, mi s-au oferit și mie un număr infim de acțiuni simbolice: 128. Plătite, desigur, de mine, la valoarea de atunci, de 100 de lei (în banii de azi, pe atunci 1 milion de lei vechi).

Editorial Cornel Dinu. Nu mai pot nici privi moacele impostorilor care se tot așezat să se înfrupte din atât de stoarsa societate cu doar numele de legendă Dinamo

Aș mai preciza că după conflictul din ianuarie 2007, dintre finanțatorul Nicolae Badea și președintele Ioan Becali, culminând cu luarea de… nas (!) a primului de către al doilea, nu s-au mai făcut până în zilele noastre, cu excepția perioadei bandiților spanioli ai lui Cortacero, Șerdean și Țălnar, decât câteva consilii de administrație și adunări generale efective. Se emiteau decizii fără întruniri. Și celor îndreptățiți să le cunoască și să le hotărască li se trimiteau doar la semnat.

La cele două, trei Adunări Generale efectiv întrunite și desfășurate în perioada „inchiziției” spaniole am fost reprezentat de un avocat. Nu mai puteam nici privi moacele impostorilor care se așezaseră – și s-au tot așezat de atunci încoace! – vremelnic să se înfrupte din atât de stoarsa societate, vânturată de colo, colo, cu doar numele de legendă Dinamo.

…Deja eram obosit și deprimat de prea multele cumpene prin care trecusem. Dinamo și apoi eu. Dar am rămas în acea postură de mai mult sfătuitor tehnic al antrenorilor care s-au perindat pe la echipă. Viața mea la Dinamo ajungând la aproape cinci decenii…

Digisport.ro

Cum a reacționat Ilie Dumitrescu după ce a aflat cine l-a umplut de sânge pe Mihai Stoica

Practic, la câte doar am constatat că se decid la Dinamo, deși părerile mele erau ades total diferite – și exprimate clar! –, eram prea legat sufletește de Dinamo ca să plec și să-mi continuu cariera de antrenor sau conducător la alte echipe. Închei aici trăirile mele la Dinamo după 2003 și uneori cad pe gânduri că trebuia să ies demult din Groapa care se tot adâncește în „Ștefan cel Mare”…

Editorial Cornel Dinu. Mă desparte totul de cei care mai mult taie și spânzură acum la Dinamo. De ei mă despart, nu de Dinamo

Sensibilitatea morală sufletească e pe cale de dispariție la noi… Sunt scârbit și decepționat până la depresie și de faptul că toate intențiile… cele mai bune intenții ale mele și ale unui grup de suporteri de a crea o formă reală de ajutarea a lui Dinamo prin proiectul-inițiativă APDP mi-au adus ani de blamări de neconceput. Dirijate de câțiva profitori care au creat societatea comercială PCH. Punându-ne tot felul de piedici și preluând chiar modelul nostru concepțional sub denumirea iluzorie de DDB. Programul DDB. Care a avut eficiența lui, trebuie să recunosc, și în care m-am înscris pentru binele lui Dinamo. Dar „mi-a trecut”…

Am o cu totul altă strategie față de cea prezentată cu promisiuni de surle și răpăit de tobe de instalații dubioși la conducerea societății Dinamo, Eugen Voicu și Andrei Nicolescu din gruparea Red & White. Împroprietăriți cu echipa prin manevre ce țin prea mult de cu așa-zisele „inginerii financiare” de după 1990, care au distrus moral și material România.

Așa că tot ceea ce intenționam de câțiva ani, retragerea din acționariat o gândeam de ceva timp. Mă desparte totul de cei care mai mult taie și spânzură acum la Dinamo. Și ca măsuri ale capacității de a revitaliza societatea, dar și moral. Am prezentat, de fapt, părerile mele despre ce se întâmplă la Dinamo în editorialele mele anterioare de pe site-ul FANATIK.RO și în revista FANATIK, așa că nu mai repet.

Din punct de vedere moral, amintesc și le dedic, la cât și câte vorbește gura lumii slobodă, nimic nu „emană” fără un sâmbure de adevăr, un catren al lui Păstorel Teodoreanu, „epigramistul care și-a dăruit inima femeilor și ficatul vinurilor”, scris pe o… notă de plată după o masă la nobiliara „Capșa” de pe timpuri: „Îmi spunea un bețivan / Rezemat contra perete / Fetele din Popa Nan / E frumoase, dar nu fete…”.

Editorial Cornel Dinu. Aceste acțiuni sunt doar un simbol emoțional pentru mine, nicidecum „a special-purpose vehicle” de îmbogățire prin „know-how-l” pe care cred că-l posed

Da, și pentru morala mea creștină am decis să-mi vând acțiunile unei organizații a suporterilor, „Dinamo- Socios”, la valoarea la care le-am preluat. Am speranța că se vor înțelege cu celelalte grupări spre binele revenirii lui Dinamo.

Operațiunea totală în acest sens nu este, încă, reală. Definitivată. Nu am înregistrat la Registru Comerțului pentru a nu da motive de amânare a planului de reorganizare al administratului judiciar al insolvenței, din 13 iulie de către instanță, din cauza schimbării structurii acționariatului. Și tot s-a amânat, tergiversarea asta fiind gârbovitoare pentru Dinamo…

Aceste acțiuni sunt doar un simbol emoțional pentru mine, nicidecum „a special-purpose vehicle” de îmbogățire prin „know-how-l” pe care cred că-l posed… Sunt convins că acum, ajuns spre finalul luminii vieții, rămân să mă definească deceniile în care am servit, atât cu educația de-acasă, cât și cu aceea dobândită de la venirea mea la Dinamo, și nu m-am servit, nu m-am înfruptat cu nimic din acest club unic pentru mine, atâta timp ca jucător, antrenor și conducător real.

Cedarea acțiunilor mele către suporteri nu înseamnă că nu voi rămâne un mare susținător și doritor de bine pentru Dinamo. Întrebați-l în sensul ăsta pe Ovidiu Burcă, pe care l-am felicitat din toată inima după promovare, pentru că este unul dintre oamenii decisivi, dacă nu chiar principalul „actor”, care au dus la revenirea lui Dinamo în prima ligă. Este un tip de bună-creștere, civilizat, instruit, dăruit meseriei, cu potență profesională, în care, recunosc, nu am avut încredere, dar care mi-a schimbat părerea la 180 de grade.

Iar celor care nu mă înțeleg nici acum și mă vor blama pentru hotărârea mea de a ceda acțiunile, nu pot decât să le spun „Iartă-i, Doamne!” și să le urez să ne bucurăm împreună de revenirea la stabilitate, la normalitate, la succes a unicului liant care ne unește, Dinamo București.