Editorial revoltat Cornel Dinu. Aș da zile de la mine / Să-i fie lu’ Dinamo bine!… Scăpată de vânzătorul Ionuț „Nevoiță” din tâlhăria de piață de la noi, dar nu în clonțul „corbului” Toni „Curea de transmisie” a țepelor

Știu, sunt demodat, retrograd… În fine, asimptomatic democrat… Nu jinduiesc după trecutul dictatorial socialist, l-am contestat și am avut de suferit. Nu s-a creat, încă, în civilizația pământeană o formă de societate apropiată de a-i satisface pe cei (mai) mulți…

Editorial revoltat Cornel Dinu. Aș da zile de la mine / Să-i fie lu’ Dinamo bine!… Scăpată de vânzătorul Ionuț „Nevoiță” din tâlhăria de piață de la noi, dar nu în clonțul „corbului” Toni „Curea de transmisie” a țepelor

Știu că în deschiderea prea puțin controlată de cei care reprezentau statul și luau decizii în numele său după 1990, aș-zisa democrație „originală” în care unii proslăvesc empiric că ne-am afla, are prea multe întâmplări și comportamente de… „sodoma-gomoranie” dictatorială, îngăduit să-mi fie termenul… De la orășelele de pierzanie trecute prin foc Biblic… Amicul Tavi Hoandră apreciază perfect că trăim într-o „dictatură mascată printr-un simulacru de democrație”. Și asta de aproape 20 de ani.

Știu, și sunt îngăduitor, că presa a devenit o veritabilă industrie. Era o imbecilitate să ai doar două ore de televizie pe zi. Dar nici să fii bombardat de dimineață până a doua zi în zori și apoi de la capăt cu tot felul de știri și monologuri de falși profeți ce te îndepărtează de adevăr. Și fac mult rău.

Știu că  nu poți să le ceri acestora să cunoască și să respecte două din perceptele perceptele de început ale filosofiei antice: „Fără ură și părtinire” și „A fi curajos nu înseamnă a te arunca înainte, în orice primejdie, cu orice risc, ci a fi hotărât să te afli întotdeauna de partea adevărului”.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Știu, bine-nțeles, că sunt periculos de naiv. Lumea comentariilor s-a hrănit până acum mai mult cu falsități și înșelăciuni ce propagă răul și scot la iveală doar din când în când binele ce asigură progresul.

Editorial revoltat Cornel Dinu. Ia cetiți ce mai pețitori s-au perindat să pună labele hrăpărețe pe Dinamo, chiar și ajuns „Dimano”!

Știu că pentru prea mulți doar „ziarici”, cum bine i-a botezat Răzvan Boanchiș, prietenul meu dintotdeauna indiferent de cum și cât ne provoacă lumea să ne „păruim” în vorbe, timpul de emisie, foaia ziarului (câte au mai rămas) sau formatul fără limite al internetului sunt mult prea mari pentru cât îi duce competența să le acopere.

Știu că acum vreo două nopți, dialogând cu prietenul Bogdan Cuza, strănepot al marelui domnitor care a reformat Principatele Unite, până la a fi trădat, firesc la noi, acesta mi-a trimis un text cu efect de blestem asupra nesăbuirii umane.

Conceput de învățatul Dimitrie Cantemir atunci când tatăl său, domnitorul Constantin Cantemir, în urma unor „normale” intrigi moldo-valaho-transilvane, i-a luat capul cronicarului Miron Costin (și fratelui acestuia!): „Suspinele  drepte pătrund și lacrimile obidite centrul Pământului, putrecăiesc (întrepătrund, străbat pe mai departe, arhaism) și sângele vărsat cărbune arzător și foc pârjolitor se face”

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Știu că reflecția asta ar fi fost pronunțată în apărarea tatălui… Nu mi se pare… Și prea departe de filosofia sa confirmată fără tăgadă în istoria omenirii: „Unui lucru fără cale, cale dând / Alte lucruri fără cale se vor naște prea curând”…

Editorial revoltat Cornel Dinu. Aș continua cu „Știu”, dar și eu știu că… nu știu nimic! Știe „Nevoiță”…

Luați cum vreți această introducere, așa cum am învățat la liceul „Ienăchiță Văcărescu” că trebuie să aibă o dizertație. Am făcut-o pentru a-mi motiva noua revoltă fotbalistică. Dacă vi se pare cel puțin curios, vă cer… doar iertare!

De vreo doi ani se vinde de către apropitarul Ionuț (nicio legătură cu vreun prenume de sfântă povestire moldavă…) „Nevoiță”, brandul Dinamo… Firesc, ca un… „Săgeată de bogat” din „Nunta Zamfirei” a lui George Coșbuc… Împărat… de rah… Doamne, iartă-mă!

Și tot în viers se spune:
„Și dac-a fost pețită des,
E lucru tare cu-nțeles”… continuând cu
„Din munți și văi, de peste mări,
Din larg cuprins de multe zări,
Nuntași din nouăzeci de țări
S-au răscolit”.

Eee, sigur că în „Cazul Dinamo” nu mai putea să fie exact ca în poezie. Deși zestrea lui Dinamo, ajuns „Dimano” prin jefuirea la care a supus-o „Negoiță Nevoiță”, „împărat” din tâlhăria de piață de la noi, nu-i de câteva milioane, cum lasă să se înțeleagă vânzătorul. Ci de câteva zeci de milioane dacă am mai putea gândi că istoria n-are preț.

Mamă, tată, frați, mătuși, unchi, veri, nepoți și rude tare-ndepărtate, „ia cetiți ce mai pețitori” s-au perindat să pună labele hrăpărețe pe Dinamo, chiar și ajuns „Dimano”: arendași de cruce templieră căzută în menajerie neaoșă, maharajahi azvârliți demult de elefanții „regali” nevăzuți nici în filmele cu Raj Kapoor, gradați loco de spoliere a canapelelor de Mizil, informatică de la fosta FEA din Floreasca și „marele soft” de la Microsoft… Or mai fi fost, bine că i-am dat uitării…

Editorial revoltat Cornel Dinu. Ultimul pețitor, corbul Toni „Curea de transmisie” a țepelor, m-a scos din sărite!

Dar ultimul pețitor, Toni Curea, ce l-a vrăjit scoțându-l din amorțire Voluntară pe bietul și dinamovistul greu de contestat Ioan Andone, m-a scos din sărite. Colac, sau mai bine zis capac peste pupăzoiul de dat măcar uitării „Nevoiță”.

Corbul ăsta, „curea” de transmisie „hocu-pocus” între practicanți ai fotbalului, mai lipsea pe suferindul de/din terapie intensivă Dimano. Fost Dinamo de glorie și onoare în vremuri demult apuse…

Iar câțiva „ziarici-ciocli” ai fotbalului nostru i-au mai dat și ultimatul până luni fostei echipe din „Ștefan cel Mare”, înecate de ani buni într-un Rin poluat. Puțin spus… Ce ultimatum de cedare a Cadrilaterului, Basarabiei, Bucovinei, Herței și Transilvaniei, Toni-Zvoni-Curea este peste Fabricius, Molotov și Ribbentrop. Dă cu zarul și șmanglește „potul” fotbalului românesc.

Păi, dragii mei „ziarici”, dați fișa corbului de la anunțarea mascaradei! Să știe bietul român ce vă citește, mai crede și chiar așteaptă ceva de la fotbalul românesc, cu ce măscărici cinic are de-a face.

Editorial revoltat Cornel Dinu. Scurtă aducere aminte a faptelor „de clonț” din activitatea pro(st)digioasă a corbului-curea

Fost junior-speranță în generația ‘84 la Dinamo, devenit ospătar și geambaș de jucători între două pizze aduse la masă pe Coasta Berberă și în insulele foștilor piratas de España a los conquistadores.

Să ne amintim câteva dintre jafurile reușite cu largul concurs al câtorva apucați pe post de comersanți cu avantaj numai pentru ei de la câteva echipe din fotbalul nostru. Descrise chiar în rechizitoriul presei de la noi. Acum, nu-i așa?, date uitării… întru complicitate în vederea comiterii de infracțiuni, e clar!, prin tăcere și omisiuni a fișei corbului.

În 2003 păcălea prima dată pe Dinamo, aducându-l cu fanfară și fanfaronadă pe stoperul nigerian Samuel Okunowo, inclus pe (dez)„onoranta” listă a „celor mai proaste transferuri din istoria Barcelonei”. A pontat de trei ori prin teren, suficient pentru antrenorul de atunci Ion Andone ca să-l dea afară.

Sper că-ți mai amintești, dragul meu Ando! Căci, iartă-mă, nu înțeleg ce mai cauți tu cu corbul „curea” de transmisie între „ia mârlanu’, dă banu’” curat murdar, coane Ionică?!

Revin la trecutul corbului. Peste cinci ani, în 2008, bietul Turcu, Dumnezeu să-l odihnească, mușcă momeala și-l cumpără cu 500.000 de euro pe alt „reușit” al „curelei”, brazilianul Júlio César Santos Correa. Primit cu covor roșu fezandat cu petale de trandafir în restaurantul amărâtului de nea Vasile (suflet bun, mai spun odată odihnește-l, Doamne…), de parcă ar fi trecut Rubiconul fotbalului marele dictator roman cu același nume…

„Toni…fiantul Curéa” a luat și țechini „împrumut” de la Nicolae Badea, ce nu-i va mai vedea, știe, nici dacă respectivul corb vine pe cai „marți” la Dinamo! Final previzibil pentru césarul Júlio după opt doar pontaje pe teren, ușchit de Mircea Rednic. Iar „cureaua” este scoasă în șuturi, la propriu!, din biroul lui Cristi Borcea! Credeți-mă, eram pe-acolo…

A mai fost adus de corb și spaniolul Francisco Molinero, în 2009, folosit de italianul Dario Bonetti de, record!, 16 ori și trimis acasă după numai un sezon.

Tot „cureaua” a mai dat o lovitură și la Vasluiul prietenului Adrian Porumboiu. I l-a adus pe spaniolul Lopez Caro să-i antreneze echipa, prin 2010. „Valetul de caro” a stat, la propriu, pe banca tehnică o scurtă perioadă și a plecat cu scandal, acuzat la acea vreme de Porumboiu că a făcut tot ce i-a stat în putința… calităților (!) ca să fie demis și astfel să încaseze clauza de demitere ce se ridica la „dăcât” un milion de euro.

Fâsâitul cu Ba(p)tista (pe țambal!) de la CFR Cluj, ce a costat 300.000 de euroi aiurea, e recent. În trecut, mai fuseseră câteva operațiuni de fraudă programată, cu câțiva șoareci fierți în lichid de frână ce căpușează și acum Clujul ceferist. Și gata, e deja prea mult despre faptele „de clonț” ale corbului-curea…

Editorial revoltat Cornel Dinu. „Aș da zile de la mine / Să-i fie lu’ Dinamo bine!”. Oare se mai poate? Cât mai respir, cred că da!

Cât despre spaniolii pe care i-a „croncănit” cu tobe și trâmbițe, se spune că primul, fondul „Alondra”, ce nici măcar „Arcobaleno” (curcubeu în italiană) nu e, ar fi blocat financiar de fiscul spaniol, iar celălalt, al doilea, Juan Jose Melero Marin, n-avea cum să se pricopsească dându-i doar salariu la Getafe lui Gicuță Craioveanu pe vremuri, asta fiind foncția lui în club… ar fi fost câteva luni pe la liga spaniolă de fotbal, dar oricum n-are euroi nici cât negru sub unghie…

Bine că „Nevoiță” s-a cam prins ce basme i se servesc. Și precauții suporteri, „chapeau”!, pentru felul în care s-au organizat și dau să se-nțeleagă că intuiesc că nu pot conduce, ci doar ajuta… Păi unde-s doi români pe covertă, repede începe mâncătoria…

Am boscorodit și n-am slăvit, dar ce ziceți dacă „Nevoiță” chiar le-ar da „Dimano fost Dinamo” pe câteva contururi de curcubeu, așa cum se deduce din declarațiile sforăitoare venite de la Españica? Zău nu m-ar mira! Lehamite peste lehamite… iubiții mei prieteni „de taste”, deși eu am rămas la… karandaș, înnobilat „Caran d’Ache”… Pe românește, „creionul” rusesc ajuns „stilou” în Elveția.

Dacă versurile lui Coșbuc nu se mai învață demult, s-o dăm la încheiere pe melosul actual de împăiere a vieții: „Aș da zile de la mine / Să-i fie lu’ Dinamo bine!”. Oare se mai poate? Cât mai respir, cred că da!