Editorial. Un an de război în Ucraina. Totul e „viu” pe frontul de est. Asistăm la un Vietnam al zilelor noastre, dar lipsit de șarmul lui Stallone

Pelicula „Nimic nou pe frontul de vest” s-a încununat cu BAFTĂ, la premiile anuale ale Academiei Britanice de Film. Pe frontul de est, drama nu s-a încuscrit niciodată cu ficțiunea, iar teroarea împărțită, la preț amar, de Dictatoriada fără „happy end” împlinește un an. În acest timp, groaza a trecut de la joaca de-a bușilea la adolescența pseudo-eroică și până la cinismul cu care copilul anonim, al cărui tată anonim se bate cu osânda, în timp ce un cățel anonim moare, scoțând dintre cadavre bătrâni semi-vii. Ofensiva lui Putin, determinarea lui Zelenski, demonstrația de forță a Aliaților, toate devin maternitățile unui travaliu care nu poartă nimic sublim.

Editorial, după un an de război în Ucraina. Dublul front Putin – Zelenski & Friends naște efecte ireversibile pe paturile puștilor viitorilor noștri copii. Dușmănia nu poartă nimic eroic!

La Premiile BAFTA, remake-ul filmului „Nimic nou pe frontul de vest” și-a luat partea leului. Poate dacă nu trăiam în contextul actual, producția nu-și umplea cartușiera cu atâtea omagii și sufragii. Tragediile intră în post-producție, cu bestialitate. În Ucraina nu există artă, ci sânge, zeama fierbinte care ne folosește nouă în editoriale și altora, în mecanismul propagandei. E drept, printre aburii contondenți, lăsați în urmă de ruinele care se îmbrățișează în cădere cu iarba stearpă și cu galoșii picioarelor retezate de obuze, am zărit o solidaritate care, într-adevăr, ar putea – naiv vorbind – schimba istoria.

Dacă acest război a adus ceva nou, acela este fenomenul de „reînfrățire”. Trăim într-o lume cutremurată de mutații și de migrații, croită de un comunism reșapat, ascuns sub forme mai mult sau mai puțin cosmetizate de o pseudo-rațiune care propagă cultul agresiunii. Ca să rămân în lumea cinematografiei istorice, tip „bum-bum”, asistăm la un Vietnam al zilelor noastre, dar lipsit de șarmul lui Stallone și pigmentat exclusiv cu mutrele hidoase ale unor personaje discutabile.

Lumea s-a încolăcit în doi poli, unul care rezistă (Zelenski) și celălalt (Putin) care este condamnat să justifice cultul iraționalului. La înălțimea sa impenetrabilă, supereroul Biden zboară la Kiev pentru o plimbare demonstrativă la brațuletă cu megastarul ucrainean, încheiată cu o șliboviță și cu un cârnăcior picant, înfipt în dosul antihristului moscovit. Totul trebuie să se „vândă”, pentru că, de când cu prima „Furtună în deșert” și cu generalul Schwartzkopf, ăla cu nume de șampon, mapamondul s-a obișnuit să vadă execuții televizate în direct.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Martorii ultra-tehnologizați ai masacrelor, între frustrările ireversibile

Cine sunt martorii ultra-tehnologizați ai acestor masacre, „live”? Copiii noștri actuali și cei ce vor urma să se nască. Chiar și pentru Putin (ca și pentru prietenul său nord-coreean și comunist cu Bentley, Kim Jong-un), autoproclamata „cultură” a izolării, a bunului plac, într-o societate mondială tot mai liberă, nu ține de foame. Lozincile duc la groapa comună, iar cimitirul se grăbește. Și cu toții suntem condamnați să plătim tichetul pentru fantezia bolnavă a propovăduitorilor morții…

Propaganda, izvorâtă din tranșeele mediatice ale tuturor taberelor (oare cine știe câte sunt acestea, dincolo de „caftul bruzlian” Rusia – Ucraina?) este doar o subtilă evadare de zece minute la sala de forță, în condițiile în care tu, cetățeanule și omule, ai de „dat jos” vreo sută de tone de frustrare, pe cap de contemporan. Este sau nu o iluzie faptul că „luptăm” împotriva absolutismului? Aceste momente nu sunt, oare, ciclice în istoria omenirii, chiar și în condițiile în care noi le privim acum, emoțional? Cum despărțim, prieteni, raționalul de emoțional?

Măcelul din Ucraina va lăsa traume psihice și păduchi morali, în craterele ghiulelelor. Dar, suntem incapabili de a declara, cu sinceritate, că războiul va grava pe paturile puștilor – mitralieră dușmănii ireversibile, ale căror facturi nu sunt achitate de morții și de invalizii zilelor noastre, ci de copiii care vor fi siliți să reconstruiască, ori, mai grav, să recompună din instinct, o societate pe care i-am obligat să și-o asume, dinainte de a se naște. Dacă noi înșine știm sau nu să reacționam în fața schimbărilor care se petrec în jurul nostru, asta este deja o altă discuție.

Supereroi, îngropați în caldarâmul sângeriu

Cine este satrapul Planetei și cine este candidatul la Premiul Nobel pentru Pace din arealul abatorului? A cui rudă vie e mai prețioasă și al cui mort, mai galant? Să fim serioși, totul ține de propria accepțiune, pentru că Dumnezeu nu crede în „liberul arbitru” măsluit la masa tratativelor la care se mezează granițe și se mizează suflete, ci „pariază” pe mântuire.

Digisport.ro

Ce a spus Anamaria Prodan, după ce Laurențiu Reghecampf a fost pus sub urmărire penală și s-a numit ”victimă”

Site-ul Europa Liberă notează că 75% dintre micuții ucraineni suferă din pricina traumelor psihologice. Din sondaj lipsesc, însă, copiii cu caș la gură din Rusia și n-a fost luată la întrebări nici „kinderimea” europeană, supusă și ‘mneaei unui flux informațional puternic. Aproximativ 500.000 de copii au invadat Continentul, ascunzându-și jucăriile sub caldarâmul bombardat. Credeți că pe ei îi interesează cine este sau nu „dictator”, atât timp cât tolba cu Supereroi le-a fost muiată în sângele ruinelor? Dar, cu siguranță, își vor aminti ce le-am oferit cu toții ca surogat de after-school și nimic nu se va schimba, odată ce zarurile au fost aruncate.

Până și Angelina Jolie, aflată într-o vizită de mătase la Liov, s-a prins că „nu are niciun sens acest rău făcut copiilor”. Actoria atrage, magnetic, actorii. Totul e viu pe frontul de est, iar revanșele curg în remake-uri. Ție, copilule încă nenăscut pe patul puștii, îți ordon să achiți la cinema dușmăniile unei lumi delirante și ireversibile!