Episodul 3 din Centenarul Rapidului. Primul titlu de campioană a României pentru giuleşteni şi interdicţia pentru cupele europene

Sezonul 1966-1967 a rămas scris cu litere de aur în istoria Rapidului, după ce elevii lui Valentin Stănescu au reuşit în sfârşit să guste succesul şi în campionat. Primul titlu din istoria giuleştenilor s-a lăsat aşteptat, dar a pus capăt unei serii de trei stagiuni consecutive cu clasări pe locul 2. În 1964, Rapidul privea cum Dinamo devenea campioană a României, scenariu care s-a repetat şi în 1965, pentru ca în 1966 trofeul să ajungă la Petrolul Ploieşti. În vara acelui an, rapidiştii nu se gândeau că tocmai oraşul Ploieşti va aduce marea bucurie de peste un an.

Start greoi în cursa spre titlu

După primele patru etape din sezonul 1966-1967, Rapidul ocupa locul 8, cu trei remize şi o înfrângere. Dinamo şi Progresul erau în fruntea clasamentului, iar titlul părea o himeră în Giuleşti. Explozia a venit în etapa a 5-a, când rapidiştii o umileau pe CSMS Iaşi, cu un 8-1 care nu lăsa loc de replici.

Moralul giuleştenilor a crescut cu un succes la Jiul Petroşani, dar a venit înfrângerea cu Dinamo şi norii negri reveneau peste Giuleşti. La finalul turului, Rapidul era pe locul 8, dar avea de jucat o restanţă cu Petrolul.

Primăvara a adus aer proaspăt la Rapid, iar jucătorii lui Valentin Stănescu au reuşit să lege nouă meciuri fără înfrângere. Mai mult decât atât, rapidiştii au obţinut victorii importante cu Dinamo şi U Craiova, contracandidatele în lupta la titlu. Ultima etapă se anunţa decisivă. Rapid avea un avans de două puncte în faţa lui Dinamo, iar o remiză la Ploieşti, cu Petrolul, aducea titlul în Giuleşti.

Digi24.ro

Cine a ucis-o pe Karen în 1966? Misterul a fost elucidat abia acum, iar descoperirea a provocat stupoare

Duminică istorică pentru Rapid

Ultima etapă a sezonului 1966-1967 s-a jucat pe 11 iunie, într-o duminică, iar fanii Rapidului au luat cu asalt Ploieştiul, dar stăteau cu urechile ciulite la radio pentru Dinamo – UTA Arad. Pentru că giuleştenii acuzaseră în dese rânduri arbitrajele nefavorabile, Federaţia a decis ca aceste două meciuri să fie conduse de două brigăzi din Bulgaria.

La finalul celor 90 de minute, Rapidul reuşea un 0-0 la Ploieşti, iar obţinerea punctului a declanşat fiesta în rândul rapidiştilor, iar printre fanii prezenţi pe stadionul “găzarilor” se număra şi Ioana Radu. “Când s-a terminat meciul, zbieram ca nebuna, dădeam cu bastonul în Dumnezeu. Mă-njurau ploieștenii, mă făceau babă, dar ce-mi păsa? Eram campioni!”, avea să povestească artista.

“În ultimele cinci minute îmi venea să îi strig lui nea Tinel (n.a. – antrenorul Valentin Stănescu) să mă schimbe. Până atunci nu am avut nici o emoție, dar din clipă aceea am început să simt că mi se taie picioarele” – Rică Răducanu, pentru FANATIK, despre meciul Petrolul – Rapid 0-0

Întoarcerea spre Bucureşti a fost de pomină, iar mulţi dintre suporterii giuleştenii au făcut drumul pe jos. Un pelerinaj cu stadionul Giuleşti ca punct terminus. “Rapid, campioană / Fără milă şi pomană”, era scandarea la modă printre rapidiştii conduşi de Titi Grămadă. Pentru titlu, Rică Răducanu, Dan Coe, Ion Ionescu şi ceilalţi jucători ai echipei au primit câte 4.000 de lei din partea Federaţiei.

Echipa care a adus titlul în Giuleşti

Portari: Răducanu Necula (24 meciuri / 0 goluri), Marin Andrei (3 / 0);

Fundaşi: Nicolae Lupescu (26 / 1), Ion Motroc (25 / 0), Dan Coe (26 / 0), Ilie Greavu (25 / 0), Vasile Ștefan (3 / 0), Savu Costea (1 / 0);

Digisport.ro

Mihai Neșu, adevărul despre divorț: ”Ei nu i-a plăcut niciodată”. S-a spus că soția l-a părăsit după accidentul teribil

Mijlocaşi: Constantin Dinu (23 / 1), Nicolae Georgescu (6 / 0), Constantin Jamaischi (21 / 2);

Atacanţi: Constantin Năsturescu (25 / 3), Emil Dumitriu (26 / 12), Ion Ionescu (22 / 15), Teofil Codreanu (23 / 2), Paul Mitroi (3 / 0), Viorel Kraus (12 / 2), Alexandru Neagu (8 / 1).

“Ziua căsătoriei și ziua aia de la Ploiești sunt cele mai fericite zile din viața mea. Îmi aduc aminte că, atunci când l-am văzut pe Ștefan Roman singur în fața lui Răducanu, n-am crezut că am să mai apuc a doua zi” – Puiu Ionescu despre Petrolul – Rapid 0-0

Debut în Cupa Campionilor Europeni

Cu titlul în vitrină, Rapid a obţinut biletele pentru Cupa Campionilor Europeni, iar primul tur a adus o dublă de poveste cu Botev Plovdiv. După manşa tur, bulgarii porneau cu prima şansă la calificare, în urma unui succces cu 2-0. La retur, în faţa a 40.000 de suporteri, pe stadionul “23 August”, rapidiştii au întors soarta dublei, cu o dublă a lui Teofil Codreanu şi reuşita lui Ion Ionescu, din minutul 108.

Sorţii nu au fost blânzi cu echipa lui Valentin Stănescu, iar următorul adversar a fost Juventus. Misiunea era una imposibilă pentru giuleşteni, însă rezultatul primei manşe, de pe “Comunale”, 1-0 pentru “Bătrâna Doamnă”, lăsa loc de speranţă. Returul nu s-a mai jucat în faţa unul stadion arhiplin, la fel ca la meciul cu Botev Plovdiv, de această dată doar puţin peste 5.000 de spectatori au venit pe stadionul “23 August”, pe 13 decembrie 1967. Giuleştenii au presat, au avut ocazii, însă defensiva italienilor nu a capotat, iar la final tabela arăta 0-0, scor la care Rapidul rata calificarea în sferturile de finală.

“Unii jucători au fost duri, nervoşi şi această atitudine le-a dăunat în primul rând lor, deoarece nu s-au concentrat asupra situaţiilor tactice. Noi ştim să ne apărăm foarte bine şi dacă adversarul atacă poarta lui Anzolin furibund, continuu, dar într-un mod uniform, aşa cum a făcut Rapid, atunci e foarte greu să ne marcheze. Am apreciat jocul lui Ionescu, Greavu şi Năsturescu”, spunea Heriberto Herrera, antrenorul lui Juventus, după manşa retur.

Interzis la meciuri internaţionale şi startul declinului

Spre finalul anilor ‘60, Rapid a bifat două participări în Cupa Oraşelor Târguri, însă rezultatele au fost umilitoare. În 1968, giuleştenii erau eliminaţi de OFK Belgrad, cu o înfrângere dură în Iugoslavia, scor 1-6. Un an mai târziu, cu Vitoria Setubal, Rapidul pierdea dubla cu un scor general de 2-7.

Federaţia a intervenit imediat şi le-a interzis rapidiştilor să mai dispute meciuri internaţionale timp de un an. O pedeapsă asemănătoare primise şi UTA Arad, după 1-10 cu Legia Varşovia, în acelaşi sezon 1969-1970, însă federalii s-au răzgândit după un timp şi arădenii au putut să joace în cupele europene în stagiunea următoare.

Cu încă două clasări pe locul secund, în sezoanele 1969-1970 şi 1970-1971, Rapid a început să pice în clasament. Eroii titlului din 1967 au început să părăsească Giuleştiul, iar ultimele sclipiri au venit în Cupa României.

În 1972, cu Bazil Marian pe bancă, formaţia de sub Podul Grant a câştigat Cupa României. Pe plan european, Rapidul a obţinut câteva victorii de răsunet, precum 1-0 cu Napoli, 4-0 cu Legia Varşovia şi o calificare în sferturile de finală ale Cupei Cupelor, în sezonul 1972-1973.

CITEŞTE AICI EPISODUL 1 DIN CENTENARUL RAPIDULUI: Echipa de cartier care a ajuns până într-o finală europeană! Cum s-au abonat giuleştenii la Cupa României

CITEŞTE AICI EPISODUL 2 DIN CENTENARUL RAPIDULUI: Dramele primelor două retrogradări şi coşmarul finalei cu Arieşul Turda! Recordul stabilit cu CFR Cluj

Promovarea şi Cupa din 1975

La finalul sezonului 1973-1974, Rapid a retrogradat pentru a treia oară în Divizia B. Contraperformanţa a venit în ultima etapă, după 0-1 cu Poli Iaşi, iar giuleştenii erau din nou victima golaverajului şi Jiul Petroşani se salva la mustaţă. Exilul în Divizia B a durat doar un an, iar promovarea a fost sărbătorită în faţa Progresului.

Succesul din liga a doua a fost acompaniat de câştigarea Cupei României. Chiar dacă era o divizionară B, Rapidul le-a eliminat pe Dinamo, în 16-imile de finală, şi pe Steaua, în semifinale, la capătul unui meci decis la loviturile de la 11 metri şi pentru care Nae Manea a fugit din spital ca să joace. În finala Cupei României, contra Universităţii Craiova, Rapid pornea cu şansa a doua, însă Nicolae Manea a reuşit un nou meci mare. Cu o dublă, “Ghepardul din Giuleşti” a întors scorul în ultimul act şi a adus trofeul în vitrina alb-vişiniilor.

Abonament în Divizia B

Revenită în Dvizia A, Rapid a bifat un loc 14 în sezonul 1975-1976, pentru ca în următoarea stagiune să vină o nouă retrogradare. De această dată, giuleştenii nu au mai revenit imediat în prima ligă şi au devenit o prezenţă obişnuită în Divizia B, mai mereu implicată în lupta pentru promovare.

Chiar dacă echipa se duela acum cu Metalul Plopeni, Autobuzul Bucureşti, Şoimii Sibiu sau Rulmentul Alexandria, Giuleştiul atrăgea în continuare mii de spectatori, iar unele meciuri jucate pe “Republicii” sau “23 August” atrăgeau o asistenţă mai mare decât a unor echipe din Divizia A. Revenirea Rapidului în primul eşalon a venit abia la finalul sezonului 1982-1983, când i-a luat faţa Victoriei Bucureşti. Artizanul promovării a fost Valentin Stănescu, revenit în Giuleşti în 1982, ajutat de jucători precum Ion Manu, Nicolae Manea, Gabriel Petcu sau Florin Cojocaru.

• 3-1 a fost scorul dublei din finala Cupei Balcanice 1964, Rapid – Spartak Plovdiv, primul trofeu internaţional al giuleştenilor
• 2 Cupe Balcanice a câştigat Rapid: 1964 – 3-1 cu Spartak Plovdiv şi 1966 – 5-3 cu Farul Constanţa