EXCLUSIV / „Mesajul lui nea Gigi m-a lăsat fără cuvinte!”

Partida cu Ungaria, de la Budapesta. Acolo a fost, Alex, ultima ta mare reuşită, cînd golul tău a adus un punct preţios pentru naţională.

– Da, totul s-a întîmplat foarte repede acolo. Am intrat pe finalul meciului, iar în prelungirile partidei am marcat! Este un sentiment foarte frumos, mai ales într-un meci cu Ungaria. Există o istorie încărcată de evenimente cu maghiarii şi toţi ştim gîndurile „speciale” pe care le avem faţă de ei. Este un sentiment superb să marchezi, dar la fel mă simt şi cînd înscriu pentru Steaua şi am 50 de mii de oameni în tribune.

Cum ai trăit momentele cînd te-ai accidentat la derby-ul cu Dinamo?
– (n.r. – oftează) Parcă ieri s-a întîmplat acel eveniment, nici nu ştiu cum a trecut timpul. M-am operat, am stat în ghips trei luni. Bine că am avut familia lîngă mine… Mai era puţin pînă la pauză şi mă gîndeam că poate o să revin dacă fac o injecţie în vestiar. I-am spus lui Mister, dar cînd am călcat în vestiar m-a durut foarte tare. Nu mi-a fost greu. A fost frustrant doar că au fost meciuri importante, iar eu nu am fost acolo. Îmi e greu mai mult acum, cînd sînt aproape de revenire.

„Doctorii nu au mai văzut asemenea accidentare! Fractură în patru locuri!”

Ai simţit imediat că este vorba de o accidentare gravă?

– Mister mi-a zis să mă duc la radiografie, dar nu voiam. S-a rugat mult de mine pînă m-a convins. Pînă la urmă am fost şi mi-a ieşit că am fractură de tibie, moment în care mi-au pus ghipsul. În seara aia nu am simţit, însă cînd am făcut analize amănunţite, aveam fractură în patru locuri. Vorbeam cu doctorii şi nimeni nu a mai întîlnit asemenea accidentare, cu două operaţii pe gleznă şi tibie. Prima dată s-a spus că o stau două luni, dar am ajuns să mă operez, iar de acolo timpul s-a scurs cu recuperarea.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

Cum ai rezistat psihic? Ai plîns de supărare?

– Nu am plîns, sînt puternic! Nu mai aveam ce să fac, am spus asta este şi am început să lupt. După o lună şi jumătate, deja mă antrenam. Chiar dacă eram cu piciorul în ghips, făceam flotări şi alte exerciţii. Uite, acum că m-ai întrebat, mi-am adus aminte că doar de operaţie mi-a fost frică. Dar nu să plîng. Nici o clipă!

Cum vezi contactul din nou cu adversarii? Ai rămas cu sechele, îţi va fi frică de contacte dure?

– Nu o să îmi fie frică să bag piciorul la minge! Aşa văd lucrurile acum, dar nu pot fi sigur că nu va exista o mică reţinere la început, poate fi în subconştient starea asta. Pînă nu joc nu voi fi sigur. Osul acum poate fi şi mai puternic, nu este ca atunci cînd ai probleme la ligamente şi îţi este teamă că va recidiva. La mine ar fi ghinionul prea mare să se repete accidentarea. Este o provocare să îmi revin şi să ating din nou forma maximă, dar eu sînt pregătit!

„Turcii sînt mai buni, ne-au dominat şi în tur”

Cum te-ai simţit să vezi meciurile cu Ungaria şi Turcia din tribună?

– Acum mi-am dat seama mai bine ce înseamnă echipa naţională, vreau să redevin titular. E frustrant să munceşti un an întreg şi la meciurile importante să stai pe margine sau în tribune şi să vezi cum colegii tăi dau totul pe teren. Îmi doream să se întîmple ceva şi să pot intra pe teren ca să joc. E enervant atunci cînd nu poţi schimba nimic.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

Din păcate, în momentul de faţă avem şanse mici să ajungem la Campionatul Mondial din Brazilia. Totul s-a năruit cu Turcia.

– Turcii au fost mai buni şi trebuie să recunoaştem asta. Mie aşa mi s-a părut. Ei ne-au dominat şi în tur, atunci am avut şi noroc. Este clar că au jucători mai valoroşi decît noi din punct de vedere individual. La noi se fac transferuri de un milion jumătate, maximum, în timp ce la ei vin fotbalişti pe sume mult mai mari. De exemplu, cei de la Legia aveau salarii de 350.000, dar tot noi eram consideraţi favoriţi în ţară şi, dacă nu ne calificam, ieşea scandal că de ce nu am reuşit.

„Nea Piţi e defensiv, lui Reghe îi place să atacăm”

Mai avem şanse? Sîntem la mîna Olandei, care e deja calificată.

– Turcia o să bată Olanda! Sînt şanse, dar părerea mea e că Turcia va cîştiga în ultima etapă. Nu vreau să fiu înţeles greşit, îmi doresc să ajung la Campionatul Mondial, să îmi dau viaţa pe teren, dar, şi în cazul unei calificări, nu ştiu dacă voi fi convocat. Nu sînt titular, nu sînt om de bază acolo, de asta nu pot să vorbesc eu prea mult în numele naţionalei. Ar fi însă cel mai frumos lucru să ajung în Brazilia.

Există voci care spun că totul e din cauza tacticii prudente a lui Victor Piţurcă.

– Fiecare antrenor are planurile şi tactica lui. Nea Piţi probabil s-a gîndit ca aceasta e singura metodă prin care putem cîştiga în faţa unor echipe mai puternice. Nu e vina nimănui din moment ce la naţională vin cei mai buni jucători din ţară şi străinătate. Dînsul ţine mai mult la faza defensivă, îşi doreşte siguranţă deplină în apărare.

La naţională, scheletul echipei e al Stelei, dar rezultatele sînt diametral opuse. Care sînt motivele?

– La Steaua se joacă mai ofensiv decît la echipa naţională. Mister (n.r. – Laurenţiu Reghecampf) ne-a dat încredere mare în noi înaintea partidelor importante. Ne-a spus că îi eliminăm pe Ajax, că îi putem bate pe Chelsea, ceea ce s-a şi întîmplat. Eu i-am spus că nu îl cred, dar a avut dreptate la final.

„Bourceanu e un exemplu prin ce face”

Toţi au spus că s-a simţit lipsa lui Bourceanu, în condiţiile în care Adrian Mutu nu a fost convocat.

– Aici se vede cît de important este un fotbalist într-o echipă, aici trebuie toţi să îşi dea seama de valoarea lui. Bourceanu aduce un plus prin determinarea lui. Tocmai vorbeam cu el cît am crescut de cînd a venit Mister la Steaua, mai ales fizic. El a progresat foarte, foarte mult, iar ca după un meci al naţionalei să se spună că s-a simţit lipsa lui Bourceanu, asta arată importanţa sa în angrenajul echipei. El este un exemplu pentru noi prin ce face pe teren, nu neapărat prin ce ne spune. Nu vă închipuiţi că vine şi ne ceartă în vestiar, pentru că toţi avem personalităţi puternice. Dar el dă totul pe gazon şi asta ne face şi pe noi să dăm mai mult.

„La început vomitam în fiecare zi, nimeni nu ştie cît muncim”

De unde această forţă fizică ieşită din comun? Adversarii au insinuat că aţi folosi metode ilegale.

– Nu ştie nimeni cît muncim noi la echipa de club. La început, vomitam în fiecare zi, atît de dure sînt antrenamentele. Facem şedinţe de pregătire de o sută de ori mai tari decît la orice alt club din Liga 1, acesta e secretul. La Steaua toţi ştiu că asta e principala calitate, stăm foarte bine fizic. Plus că la noi au venit cei mai buni jucători din ţară. S-au plătit sume mari pentru mine, Pîrvulescu sau Chiricheş. S-au achiziţionat toate vîrfurile echipelor din Liga 1 la ora aceea.

S-au plătit mulţi bani, dar se văd şi rezultatele. Chiricheş a adus 8,5 milioane de euro în bugetul clubului.

– Steaua are puterea să vîndă jucători pe sume mari, dar şi jucători buni precum Chiricheş costă mult pentru că tocmai valoarea fotbaliştilor a făcut diferenţa între noi şi celelalte echipe. El e un fotbalist senzaţional. De exemplu, de la Dinamo nu poate să plece nici un jucător pe suma asta şi în ultimii trei ani nu au mai putut să vîndă un fotbalist care să atingă cota lui Radu Ştefan.

„Egal în Germania şi victorie acasă cu Schalke”

Chiricheş a plecat. E mai slabă Steaua înaintea meciurilor din Liga Campionilor? Puteţi să învingeţi iar pe Chelsea?

– Mister o să găsească soluţii. Cînd i-am întîlnit pe englezi în Europa League, la Bucureşti, am cîştigat meritat meciul. Putea fi şi egal, dar am fost la acelaşi nivel. Am reuşit cea mai mare performanţă pentru fotbalul românesc pentru că ne-am bătut de la egal la egal cu o echipă de top. Am fost singurii care am făcut asta. Cei de la CFR au învins pe United, bravo lor, dar în afară de van Persie şi Rooney au jucat doar cu copii şi erau şi calificaţi deja. Nu ştiu dacă putem învinge pentru că am rămas în minte cu ultimele 30 de minute de la Londra, cînd pentru noi a fost debandadă şi au făcut un pressing sufocant. Acum sînt mai puternici cu Mourinho, dar putem să ne batem pentru locul doi. Cred că putem să cîştigăm cu Schalke la Bucureşti şi să scoatem un egal în Germania, iar Basel sînt apropiaţi de valoarea noastră.

„Nu am fost cuminte cînd am venit în Bucureşti”

Sînt mulţi jucători care vin din provincie, se transferă la o echipă mare, dar au probleme extrasportive. Cum te-ai acomodat cu viaţa de noapte din Bucureşti?

– Nu pot să zic că am fost cel mai cuminte jucător cînd am venit în Bucureşti. Însă singur în cluburi nu am ieşit decît o dată sau de două ori. Nu am stat foarte liniştit, dar nici nu am făcut excese, ca dovadă că nu am fost prins de paparazzi. Acum am o familie minunată şi situaţia s-a schimbat. Ţinînd cont de calităţile şi defectele mele, dacă nu aş fi un jucător serios şi muncitor, nu aş face faţă. Nu sînt genul acela de fotbalist care să trăiască doar din execuţii, nu mă consider un jucător tehnic. Calitatea mea principală e că alerg foarte mult şi am determinare, iar asta se vede prin aprecierea fanilor.

Cît de importanţi au fost Reghecampf şi Mihai Stoica în ascensiunea ta?

– Toţi ne înţelegem foarte bine cu ei doi. Cu Mister mai şi glumim, uneori ne şi ceartă, dar clar este un antrenor foarte bun, iar rezultatele confirmă asta. Între noi, jucătorii, există unitate, iar asta a pornit tot de la el, care ne-a lăsat să ne luăm familiile în cantonamente. Soţiile noastre sînt prietene între ele, iar pentru noi e foarte importantă starea de spirit care s-a creat. Reghe pentru noi toţi e ca un părinte, dar şi un antrenor foarte, foarte bun.

„Am fost la un pas de Dinamo. Semnam dacă se înţelegeau cluburile!”

Din afară unii vă percep ca fiind aroganţi. Este o impresie falsă?

– Recunosc, uneori am avut această stare. De exemplu, la meciul cu Dinamo am fost aroganţi, ne-am pus mustaţă, dar a fost una frumoasă. Nu am făcut împotriva lor însă. Nu mai ştiu cine a avut ideea, dar mie mi-a plăcut. Trebuie să recunosc că a contat şi faptul că sînt antidinamovist de cînd eram mic. M-am şi accidentat atunci, dar nu cred că din cauza asta. Mă bucură rivalitatea cu Dinamo, o trăiesc intens pentru că totul e un spectacol, mai ales din partea galeriilor, care fac coregrafii excepţionale. Însă întodeauna îi respect şi pe ei, şi pe rapidişti.

Puţină lume ştie că ai fost la un pas să semnezi cu rivala din „Ştefan cel Mare”.

– Aşa este! Sporting Piteşti, clubul care avea procente din transferul meu, fusese cumpărat de domnul Nicolae Badea, fostul şef de la Dinamo. Am vorbit cu cei de la Braşov, mi-au zis de oferta lui Dinamo, dar nu s-au înţeles la bani.

Ai fi acceptat oferta „cîinilor”?

– Doar în anumite condiţii, dar o acceptam. Nu mai conta faptul că sînt stelist, mă duceam la Dinamo dacă era singura ofertă şi cluburile se înţelegeau, chiar dacă sînt stelist de mic copil. Era vorba de cariera mea, iar Steaua nu se vedea la orizont în acea clipă.

Mesajul care l-a lăsat fără cuvinte

Nu ai fost un fotbalist ieftin, Gigi Becali plătind o sumă importantă pentru tine. Cum resimţiţi acum lipsa lui de lîngă echipă?

– Ne doare cînd vedem imagini cu nea Gigi de acolo, sîntem siguri că îi este foarte greu. Cred că nu e corect ceea ce i s-a întîmplat, dar sper că l-am bucurat cu evoluţiile noastre, victoriile şi calificarea în Champions League. Noi ne-am obişnuit să ne certe cînd evoluăm slab, pentru că a doua zi te poate lăuda şi poţi fi Cristiano Ronaldo pentru dînsul. Nu mai puneam la suflet vorbele lui la supărare.

Chiar dacă uneori exagera şi punea presiune?

– Nu mai conta presiunea, preferam să vină de şapte sute de ori la noi în vestiar şi să ne certe, dar să fie în libertate. Cînd eram în Spania, dînsul a vrut să discute cu mine şi Mihai Stoica mi-a dat telefonul. Mi-a transmis să ajung cel mai mare fotbalist, să evoluez bine. M-au emoţionat vorbele dumnealui, rămăsesem fără cuvinte!

„Doar o dată i-am schimbat scutecele ăleia mici”

De curînd ai devenit tătic. Cum te simţi în noua postură?

– Minunat! Am noroc cu mama şi cu soacra pentru că stau pe la noi, iar eu pot să dorm noaptea şi astfel să mă odihnesc pentru antrenamente. Încă e mică, plînge, doarme mult şi nu am timp să socializez prea mult cu ea. Cred că doar o dată i-am schimbat scutecele ăleia mici

A fost un eveniment destul de neaşteptat pentru un fotbalist tînăr.

– Da, dar sentimentul de tată e frumos, nu îmi vine să cred cît de bine mă simt. Într-adevăr, lucrurile s-au întîmplat repede, sînt tînăr, dar mă bucur pentru cum se desfăşoară lucrurile în viaţa mea. E cel mai frumos sentiment. Mi s-a schimbat viaţa de cînd am o fetiţă, sînt mai liniştit. Am copil şi o prietenă pe care o iubesc, familia e pe primul loc pentru mine acum.

Declaraţii de excepţie:

„Nu m-am gîndit încă la un transfer afară! Nu ştiu unde în altă parte poţi să joci cu 50.000 de oameni şi să ai parte de o atmosferă precum cea de la Steaua” 

„Eram înnebunit după Steaua de mic, eram supărat mult timp dacă pierdea. Am fost la multe meciuri pe stadionul Ghencea, dar nu mă gîndeam că o să ajung să joc aici” 

„Nu îmi e frică de concurenţă, dar nu ştiu unde voi juca. Ori pe stînga, ori pe dreapta, pot chiar şi în spatele vîrfurilor” 

„În perioada asta grea mi-a fost alături familia. Prietena mea a dormit cu mine la clinică, părinţii au fost prezenţi cînd m-am operat, cînd am fost internat. E bine să ştii că ai un sprijin. Acum mi se pare mai greu, chiar dacă mai am puţin pînă revin” 

„Tănase şi Pîrvulescu îmi sînt cei mai apropiaţi colegi, deşi mă înţeleg bine cu toţi. Cu Pîrvulescu am stat în acelaşi apartament, prietena mea şi nevasta lui sînt amice foarte bune” 

„Mutu iese de pe teren cu sînge pe ghete şi răni la picioare”

Idol al multor fotbalişti din noua generaţie, Adrian Mutu reprezintă şi pentru Alexandru Chipciu un fotbalist ieşit din comun, cu un impact benefic asupra randamentului pe care îl poate da echipa naţională. „E un jucător foarte puternic, din ce am văzut se bate cu adversarii incredibil de mult. Nu am văzut jucător mai puternic ca Mutu, să ţină fundaşii în spate şi să cîştige duelurile cu ei, ajungînd să termine meciurile cu sînge pe ghete, iar pe picioare să fie plin de răni. E altceva decît fotbaliştii români. E bun rău de tot. Nu ştiu acum dacă este la potenţialul necesar pentru a fi convocat, dar ca valoare este foarte puternic”. Chipciu a rememorat şi prima întîlnire cu „Briliantul”. „Cînd am debutat, cu San Marino, speram să joc cu Mutu, pentru că nu ştiam dacă o să mai am vreo altă şansă. Eram chiar nerăbdător, dar pînă la urmă a jucat Curelea. Eram fericit numai cu gîndul că voi evolua alături de el. Apoi, cu Ungaria şi Olanda am stat de vorbă mai mult, mi-am dat seama ce om şi ce fotbalist puternic este”, a încheiat stelistul.