Prezidențialele americane au de fiecare dată “candidați zombie”, care participă la campania electorală fără a avea nici cea mai mică șansă și mai mult încurcă.
Unul dintre acești candidați pare a fi republicanul Tim Scott, care a avut o seară absolut neremarcabilă la prima sa dezbatere prezidențială. Nimeni nu s-a luat cu adevărat de el. Nici el nu a încercat să fie agresiv cu vreunul dintre ceilalți participanți la dezbatere.
A vorbit doar opt minute în decursul a două ore cât a durat dezbaterea, iar când a vorbit, a dispărut în mare parte în fundalul albastru marin. Chiar și susținătorii săi au fost mirați de prestația candidatului lor.
Un sondaj a constatat că doar 4% dintre republicani au crezut că Scott a câștigat seara. El a fost la egalitate pe ultimul loc în căutările Google înainte și după dezbatere, potrivit publicației TIME.
Și totuși, Scott nu pleacă nicăieri prea curând. El a fost primul candidat care a comandat reclame după Ziua Muncii (Labor Day – prima zi de luni din luna septembrie n.r.) și are unul dintre cele mai mari bugete din cursa electorală.
Candidatul zombie este o caracteristică la fiecare patru ani, un politician care pur și simplu nu știe când să renunțe. După doar o dezbatere, Scott nu aparține încă acestei tabere. Există cu siguranță alții care au ajuns mult mai repede la această fază a unei campanii.
Primarul din Miami, Francis Suarez, care nu s-a calificat pentru etapa dezbaterilor de săptămâna trecută, și-a încheiat efectiv candidatura. Alți doi candidați, care au fost pe scena din Milwaukee – guvernatorul statului Dakota de Nord, Doug Burgum, și fostul guvernator al statului Arkansas, Asa Hutchinson – s-ar putea să nu se califice pentru cea de-a doua dezbatere din septembrie.
Potrivit analiștilor politici, campania pentru prezidențialele americane se apropie de faza zombie, în care unii candidați încearcă să răzbată, fără nicio speranță rezonabilă de succes.
Senatorul John Thune din Carolina de Sud a călătorit săptămâna trecută în Milwaukee pentru a-l încuraja pe Scott. Este unul dintre republicanii care nu s-au împăcat cu ideea de a-și vedea partidul refăcut după imaginea lui Donald Trump.
“Avem nevoie de o alternativă la fostul președinte”, a spus Thune. “Vom vedea. În mod clar, există un apetit pentru nemulțumire, pentru politica bazată pe frică. Dar cred că există o majoritate care caută pe cineva care face apel la speranțele oamenilor și nu se folosește de temerile lor.”
Thune a oferit această evaluare la câteva momente după o dezbatere republicană în care majoritatea candidaților au încercat să ajungă la alegătorii primarelor republicane exact în modul pe care el îl critica. Cei mai mulți dintre candidați au încercat să canalizeze un element de Trumpism în prestația și poziția lor.
Lui Scott i-a lipsit un moment de izbândă, dar, de asemenea, nu a fost absolut deloc dispus să încerce să se vândă ca un politician Trumpist, chiar dacă sondajele arată că o astfel de abordare ar putea fi o strategie câștigătoare pentru moment.
Echipa lui Scott a inundat undele radio din Iowa cu mai multe reclame decât orice rival în perioada premergătoare dezbaterii. El a dublat un buget inițial de 6 milioane de dolari pentru reclame în Iowa și New Hampshire și a mai adăugat încă 8 milioane de dolari la aceasta în ceea ce ar fi trebuit să fie o performanță de răsunet în Milwaukee, dar care s-a dovedit a fi mai degrabă mediocră.
Scott, care a pus optimismul și credința în centrul discursului său în fața alegătorilor, își poate permite să rămână în continuare în cursă. La urma urmei, el a încheiat al doilea trimestru cu strângerea de fonduri înaintea tuturor celor din teren, cu excepția lui Trump, iar un super PAC (comitet de acțiune politică n.r.) independent care îl susține are pregătite până în ianuarie reclame în valoare de 40 de milioane de dolari.
Cu toate acestea, după dezbatere, o analiză statistică a plasat șansele lui Scott de a deveni candidatul republicanilor, în cel mai bun caz, la 5%. Trump, în schimb, avea în continuare 78% șanse de a fi nominalizat, chiar și după ce a scăzut cu 6 puncte într-un sondaj realizat după dezbaterea la care Trump a refuzat să participe. Deși donatorii încă îl plac pe Scott, vine un moment în care se impune realitatea crudă a campaniilor.
În urmă cu patru ani, congresmanul Eric Swalwell și-a dat seama că nu va câștiga și s-a retras pe 8 iulie. Guvernatorul statului Colorado, John Hickenlooper, a renunțat pe 15 august, guvernatorul statului Washington, Jay Inslee, a urmat pe 21 august, iar senatorul Kirsten Gillibrand s-a retras pe 28 august.
Primarul New York-ului, Bill de Blasio, și-a încheiat campania la 20 septembrie. Tim Ryan a încetat să mai candideze la 24 octombrie, iar Beto O’Rourke a renunțat la 1 noiembrie.
Joe Sestak și-a suspendat cursa pe 1 decembrie, Steve Bullock a ieșit pe 2 decembrie, senatorul Kamala Harris a părăsit-o a doua zi, Julián Castro a făcut același lucru pe 2 ianuarie, iar senatorul Cory Booker a renunțat pe 13 ianuarie.
Mai simplu spus: pe măsură ce accederea la dezbateri a devenit mai dificilă, dacă nu chiar imposibilă, democrații care nu se numesc Joe Biden au găsit motive convingătoare pentru a lăsa deoparte propriile ambiții în slujba unui partid disperat să îl facă pe Trump un președinte cu un singur mandat.
Aceleași motive ar putea fi cele care îi țin pe republicani de data aceasta în cursă. NeverTrumpers consideră că o competiție primară este utilă, în sensul că ar putea arăta vulnerabilitățile lui Trump, l-ar putea slăbi în perspectiva unei confruntări așteptate cu Biden.
Problemele lui Trump cu justiția, fără precedent pentru un fost președinte al SUA, rămân un factor latent în sesiunile de strategie, un zumzet care hrănește un optimism care îi obligă pe unii candidați să creadă că sunt încă în competiție.
Există și stimulente mai puțin idealiste. Rămânerea în cursă îi aduce pe rivalii lui Trump la televizor, ceea ce generează donații politice pentru această competiție electorală și mai departe. Contractele pentru cărți, discursurile plătite și contractele cu presa vin adesea odată cu familiaritatea și celebritatea.
Cei șase senatori democrați care au candidat la președinție în 2016 au încasat drepturi de autor din cărți care depășesc 7 milioane de dolari.
Spre deosebire de democrații de acum patru ani, republicanii nu se confruntă cu presiunea de a se coaliza în jurul unui candidat care să îi salveze pe toți. Aici se află cealaltă amenințare principală a unei lupte de durată, sunt de părere analiștii.
Acești candidați nu se decid să cedeze până când nu este prea târziu, deteriorându-și propriile imagini și putând să împiedice unitatea partidului.