Este una dintre cele mai spectaculoase insule dintr-un grup de trei de pe coasta Guyanei Franceze, din America de Sud. Île du Diable sau Insula Diavolului, un petic de pământ din Caraibe, are un peisaj luxuriant, parcă desprins din paradis. Însă, între anii 1852 şi 1953, pe acest teritoriu s-a aflat cea mai de temut închisoare din lume. Zeci de mii de deținuți au decedat în încercarea de a evada sau din cauza malnutriţiei şi a bolilor.
Île du Diable face parte din arhipelagul denumit Insulele Salvării, format din trei insule care au fost numite Insula Regală, în numele regelui lor, Insula Sfântului Iosif şi Insula Diavolului din cauza apelor pline de rechini. Înainte de a deveni un loc la morții, Insula Diavolului a fost un refugiu pentru coloniştii francezi exterminați de febra galbenă pe la 1760.
La vederea decorului parcă desprins din vis, cu palmieri şi ape strălucitoare, nu ai spune că Insula Diavolului are în spate un trecut îngrozitor.
Conform datelor, timp de aproape 100 de ani, zeci de mii de prizoniei și-au pierdut viața, asta după ce, bărbații erau condamnaţi pentru ofensarea lui Napoleon al III-lea. Chinurile bolilor grele, malnutriţia şi maltratările gardienilor sunt principalele motive pentru care ei nu au mai reușit să se întoarcă în Franța.
Împăratul francez a transformat cele trei insule într-o închisoare, asta pentru că dorea să scape de oricine s-a opus loviturii de stat din decembrie 1851. De asemenea, s-a urmărit eliminarea infractorilor periculoşi din ţară.
Nu doar supraviețuirea pe insulă era dificilă, ci și traseul până acolo, deoarece ei trebuiau să supravieţuiască pe mare. Închişi la grămadă, adesea izbucneau lupte în care mai mulţi mureau. Puţini au rezistat anilor grei, aproximativ 40% nici măcar n-au trecut de primul an pe insulă din cauza lipsei de hrană şi a bolilor, nu mai vorbim de tratamentul gardienilor, care le interzice și să vorbească, să fumeze sau să citească.
Cei mai puternici, deși au reușit să facă față tuturor încercărilor, prea puțini au reușit să se întoarcă în Franţa, asta pentru că ei nu puteau părăsi Guyana franceză. Au rămas încă o perioadă egală cu pedeapsa iniţială. Cei care aveau o pedeapsă de peste opt ani au fost exilaţi pe viaţă.
În aproximativ 100 de ani cât terifiantul loc a fost folosit pentru ai întemnița pe cei care se ridicau împotriva lui lui Napoleon al III-lea, au fost peste 80.000 de prizonieri. Zeci de mii dintre cei ajunși pe Insula Diavolului și-au dat ultima suflare acolo. Se pare că leșurile lor erau aruncate de oficialii închisorii direct în apă, bătând într-un clopot care alerta rechinii să se apropie.
Abia prin anul 1938, guvernul francez a început oficial să nu mai trimită prizonieri pe insulă. Însă, odată cu cel de-al Doilea Război Mondial a fost o perioadă de oprimare a bărbaților, 1946 fiind anul în care s-a încetat trimiterea lor pe Insula Diavolului. Ultimii prizonieri au părăsit definitiv teritoriu terifiant în 1953.