Rămășițele a 54 de deținuți politici, din lagărul de la Periprava, au fost descoperite de arheologi, în urma unor săpături efectuate de curând.
S-a constatat că o parte din victime fuseseră îngropate fără haine. Unele erau învelite în stuf și legate cu sârmă. Printre cadavre, arheologii au descoperit și rămășițele unor localnici din Periprava.
Asociația Foștilor Deținuți Politici s-a ocupat de săpături și a precizat că identificarea locurilor, în care deținuții erau îngropați, a fost posibilă datorită bătrânilor din localitate, dar și cu ajutorul unor foști angajați ai penitenciarului.
În lagărul comunist de la Periprava și-au găsit sfârșitul, între 1959 și 1964, sute de oameni, din cauza regimului de tortură la care erau supuse aceste persoane.
Acum Periprava este doar un sat izolat din Deltă, aflat la granița cu Ucraina. Liniștea acestui loc ascunde țipetele și chinurile inumane îndurate de oamenii care au fost torurați aici.
Acum 60 de ani, Periprava era spaima deţinuţilor politici, un adevărat lagăr de exterminare. Aici erau aduși cu forța, puși la muncă și chinuiți cei care se împotriveau regimului aflat la putere.
Mărturiile supravieţuitorilor, dar şi ale istoricilor care au documentat colonia de muncă din judeţul Tulcea, sunt cutremurătoare.
Periprava a fost condusă de trei comandanţi până în 1964: Dumitru Condurache, Ion Ficior şi Nicolae Cristea.
„Era lagăr de exterminare. Ei îl numeau colonie de muncă, uneori când se abăteau de la ideea de colonie, îl numeau lagăr de muncă. În realitate era lagăr de exterminare…” – Constantin Pavlovici, fost deținut politic.