Ștefan Nanu a fost invitatul lui Lucian Ionescu la emisiunea „Suflet de rapidist”. Fostul jucător de la Electroputere Craiova, Rapid, Vitesse sau Steaua a venit cu povești fabuloase.
Ștefan Nanu a dezvăluit la „Suflet de rapidist” de ce nu ține cu Universitatea Craiova: „În continuare inima mea este tot vișinie pentru că dacă stau și mă gândesc, Rapidul în cariera mea de fotbalist mi-a dat cam totul: Cupă, campionat, echipa națională, contract la Vitesse în Olanda.
Deci pentru mine Rapidul va fi echipa sufletului meu. Și soția mea a jucat handbal la Rapid, și copiii, toți suntem rapidiști. Cu toate că am ajuns cam târziu la Rapid, aproape de 28 de ani. Dar au fost niște ani senzaționali. Mi-a oferit tot ceea ce sunt eu la ora actuală.
Am început cariera de junior la Filiași. Eram născut la un sat undeva la 5 kilometri și făceam naveta zi de zi pe jos. Am plecat de pe maidan. În clasa a 9-a am plecat la juniori la Trafo Filiași, care atunci era o echipă de liga a patra și era obligatoriu să joci cu juniori în deschidere”.
Ștefan Nanu a evoluat ca atacant central o bună perioadă de timp: „După un an am ajuns la CSS Craiova. Am plecat la un club sportiv prin valoarea mea. Până la vârsta de 21 de ani eu am jucat atacant. Cu toate că în prima ligă am doar un gol înscris, la juniori eram golgheterul echipei. Aveam câte 30-40 de goluri date pe sezon competițional.
M-ai întrebat de ce am suflet de rapidist că sunt oltean. În clasa a 10-a am plecat la Craiova la 15 ani și acolo am făcut pasul către fotbalul mare. La 17 ani și jumătate Electroputere era în Liga 2. Mi-aduc aminte că eram în ultimul an de juniorat și în 22 martie m-a chemat la comisariat să plec în armată. Am semnat, cu Inter Sibiu care era în liga a doua. Marian Bondrea mă știa ca jucător de la Craiova.
M-a luat de acasă de la țară cu mașina, m-am și speriat. M-am dus că se făcea recrutarea. Pe 1 aprilie m-am încorporat. De unul singur am plecat în armată. După 8 zile eram la Inter Sibiu. După 10 luni am depus jurământul pentru că n-am făcut armata”.
Ștefan Nanu și-a continuat povestea: „Îmi aduc aminte că am plecat de la Filiași cu valiza de lemn. Am plecat cu trenul personal și am ajuns pe la Sibiu dimineața. Mă aștepta un colonel în rezervă care se ocupa de Inter Sibiu. Am crezut că mă duce direct la unitate.
M-a dus la hotel. Am stat cu Nicu Ghiară în cameră. Am jucat împreună la Inter Sibiu. Multe amintiri frumoase am avut acolo. Am stat un an și jumătate pe timpul armatei și am jucat o jumătate de an la Inter Sibiu.
Nu s-a promovat în retur când am ajuns eu. S-a pus apoi în vară obiectivul, promovarea în prima ligă. Atunci au venit foarte mulți jucători. Știam că va fi greu să joc meci de meci fiind un copil și atunci am avut o discuție cu Marian Bondrea, mentorul și profesorul meu. Mi-a fost ca un tată pentru că el m-a dus în fotbalul mare”.
Ștefan Nanu a explicat cum s-a întors la Craiova: „Am plecat la Mecanică CSU Sibiu. Am jucat un an la liga a treia, apoi m-am întors la 19 ani la Electroputere în liga a doua. Eram în retur undeva la mijlocul clasamentului și am retrogradat.
S-a întors Marian Bondrea. Ne-a luat din liga a treia, liga a doua și apoi în Liga 1. Să nu uităm că primul an de Liga 1 cu Adrian Ilie, cu Gabi Popescu, Jerry Gane, cu Albeanu, Mitriță, am terminat pe locul trei în primul an de Liga 1.
Ne-am dus în cupele europene. Ne-a dat 6 Panathinaikos acasă și patru la ei. Am luat 10 în total, dar pentru noi a fost o rampă de lansare. Toți acești tineri au ajuns jucători de valoare și unii dintre noi au prins echipa națională, au jucat pe-afară”, a mai spus fostul fotbalist la „Suflet de rapidist”, emisiunea care poate fi urmărită pe FANATIK.RO în fiecare marți, de la ora 13:30.
Echipa mea de suflet care era până atunci era Electroputere Craiova. S-a desființat și după 5 ani toți acești jucători care eram acolo nu aveam contracte în prima ligă, eram angajați în uzină.
Eu am fost prelucrător prin așchiere, frezor. Când pierdeam ne chemau la serviciu. Ne duceam dimineața la 7 la pontaj. Îmi puneam salopeta, era obligatoriu. Vremuri frumoase. La 25 de ani am plecat la Farul Constanța”.