Ionuț Galani, doliu după tată, în lacrimi: “Depresia trebuie tratată la medic”

Ionuț Galani, cunoscutul cântăreț și “copilul de suflet” al celebrului Jean Constantin, ne vorbește despre pierderea tatălui său și despre alt moment greu din viața lui.

Ionuț Galani, exclusiv despre depresia din 2011

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, cunoscutul cântăreț Ionuț Galani ne dezvăluie când l-a cunoscut pe Jean Constantin și cât de bun prieten a fost acesta cu tatăl lui.

Aflăm cum a reușit să depășească toate greutățile alături de soția lui, Georgiana, și cât de importantă a fost ea atunci când a intrat în depresie, în 2011. Ionuț Galani este recunoscuator Georgianei că îi înțelege munca, una neobișnuită pentru majoritatea oamenilor, și vorbește despre prețul succesului.

Ionuț Galani, dezvăluiri despre drama pierderii tatălui

Bunicii tăi sunt greci, tu ești armân. Cât de mult crezi că a contat asta în dezvoltarea ta?

-Da, bunicii mei sunt născuți în Grecia, dar au fost armâni. Mă mândresc cu asemenea bunici pe care i-am avut eu și o să mă mândresc toată viața mea. Au fost născuți în partea de nord a Greciei și au venit în România, după război.

Digi24.ro

„Măcelarul de eunuci”: Un bărbat care a făcut o afacere filmându-se în timp ce își mutila și castra victimele a fost închis pe viață

Și tot despre familie, în februarie ți-ai pierdut tatăl. Ai apucat să-i spui tot ce voiai să știe?

-Cel mai greu moment din viața mea este că, anul ăsta, l-am pierdut pe tata, pe data de 18 februarie. Îmi lipsește mult de tot, tata a fost un exemplu pentru mine, un om extraordinar, iubit de lume. Tatăl meu rămâne în sufletul meu adânc, pentru totdeauna, și îmi lipsește mult, mult de tot. Te iubesc, tată.

Îți mai amintești prima piesă pe care ai cântat-o?

-Sincer nu mai știu care a fost prima piesă pe care am interpretat-o. De mic ascultam  foarte multe piese și românești, și grecești. Îmi place foarte mult și muzica italiană, Celentano, care era și preferatul tatălui meu.

“Când aud aplauze, nu mă mai gândesc la niciun preț”

Există un preț al succesului pe care a trebuit să-l plătești?

-Prețul pe care îl plătești se compensează prin faptul că am ajuns la un nivel în care, când aud aplauze, nu mă mai gândesc la niciun preț. Mă gândesc că am ajuns unde trebuie și îi mulțumesc bunului Dumnezeu în fiecare zi.

Digisport.ro

FOTO Anamaria Prodan, toate detaliile despre nunta cu Gavril. Cine va cânta și unde se va organiza

Care a fost cea mai veselă întâmplare de la vreo cântare? Dar cea mai neplăcută?

-Am foarte multe întâmplări vesele cum am și foarte multe bucurii pe care le trăiesc în fiecare săptămână. Mă refer la spectacolele mele și la aceste momente unice pe care le trăiesc, o mare bucurie. Cel mai nasol este atunci când nu merge sunetul sau când ai nu ai control să auzi bine orchestra, și poți falsa. Astea sunt cele mai nasoale, să nu auzi armonia.

A existat un moment în viața ta când, din varii motive, ai vrut să renunți la cântat?

-Niciodată până acum, și nu va exista niciodată un moment în care să spun că nu mai vreau să cânt. Muzica este viața mea, universul meu, exact ca și familia mea. Din muzică trăiesc și din ea mă hrănesc, și sufletește dar și real, îmi hrănesc familia. Muzica rămâne pentru mine sufletul meu.

“Avem o o viață pe care poate unii nu o înțeleg”

După 7 zile de când ai cunoscut-o, ai cerut-o pe Georgiana de soție. A zis Da din prima?

-Mi-a răspuns Da din prima, a fost emoționant. Am o soție minunată pe care o iubesc foarte mult. Știu că e greu să stai lângă un artist și asta cu siguranță știu toate doamnele care stau cu artiștii, locuiesc în casă cu ei. Este greu pentru că noi avem o viață agitată, o viață pe care poate unii nu o înțeleg. Dar este o viață  frumoasă și unică. Iar dacă m-aș naște din nou aș face la fel.

Ați trecut prin niște perioade foarte grele. Cum ați reușit să rămâneți uniți, să mergeți mai departe?

-Au fost momente dificile în viață asta alături de soția mea, dar am trecut peste, toate astea le facem împreună. Orice ar fi în viața asta, oricât ar fi de greu, o să trec peste tot împreună cu soția mea, Georgiana.

“A devenit prieten cu tata după ce a avut un accident auto”

Toată lumea știe ce a însemnat pentru ține Jean Constantin. Îți mai aduci aminte când și cum l-ai cunoscut?

-Da, l-am cunoscut pe Jean Constantin când eram foarte mic. A devenit prieten cu tata după ce a avut un accident auto. La spitalul din Eforie Sud, spitalul de recuperări medicale, unul din cele mai renumite din țară, l-a cunoscut pe tata. Acolo a lucrat timp de 40 de ani și a făcut bine foarte mulți oameni, printre care și pe Jean Constantin, care a avut  fractură la mână. Au devenit prieteni în ‘80 parcă. După care a durat această prietenie toată viața lor.

Ce vă plăcea să faceți împreună și ce lucru esențial ai învățat de la mentorul tău?

-De la Jean am învățat să nu întârzii. Îmi aduc  aminte că trebuia să-l iau odată de la un spectacol și am întârziat, era un spectacol de vară, îl duceam și-l luam cu mașina. După ce l-am luat nu a mai vorbit cu mine până la Olimp, și abia acolo mi-a spus să nu mai întârzii niciodată. Am învățat să fiu parolist de la Jean și de la tata.

“În 2011 am avut o depresie”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

-Nu chiar cel mai greu, pentru că l-am depășit. În 2011 am avut o depresie peste care am trecut cu ajutorul soției, familiei, prietenilor și medicilor. O depresie pe care  am tratat-o și tot timpul spun asta peste tot, pentru că vreau să înțeleagă lumea: depresia trebuie tratată, este necesar să mergem la medic. Trebuie să fim deschiși față de cei dragi, să le explicăm ce simțim.

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a ‘urcat’ la cap?

-Nu mi-am luat-o în cap niciodată, pentru că mereu mi-am spus să nu uit de unde am plecat. Tot timpul am urmărit asta, chiar și acum. Unii îmi mai spun ce figurant sunt, dar asta până mă cunosc. Oamenii ne văd la televizor și poate suntem niște idoli pentru ei, dar eu sunt un om simplu, care știe să vorbească și are prieteni. Un om care se consideră iubit de prieteni și de public. Ști cum e, nu te poate iubit toată lumea, dar simt asta de la public și prieteni. Mă consider un om bun, chiar dacă fac și eu greșelile mele. Am luat-o pe trepte, n-am luat liftul și de aia am ajuns unde am ajuns.