Iranul amenință deschis Occidentul cu arma nucleară. Istoria unui conflict vechi de peste jumătate de secol

Iranul, prin vocea ministrului pentru Informații, amenință Occidentul cu dezvoltarea armei nucleare dacă sancțiunile internaționale care afectează Teheranul rămân în vigoare.

Declarația lui Mahmoud Alavi marchează o ocazie rară în care un oficial guvernamental admite deschis că Iranul ar putea inversa cursul programului său nuclear, despre care Teheranul a insistat de mult timp că este doar în scopuri pașnice.

Conflictul dintre Iran și lumea occidentală s-a acutizat în timpul mandatului președintelui american Donald Trump, care a retras SUA din acordul nuclear semnat în 2015 și a impus noi sancțiuni Iranului.

Iranul s-ar putea vedea constrâns să dezvolte arme nucleare

Un edict religios (fatwa) din anii ’90 dat de liderul suprem al țării, ayatollahul Ali Khamenei, stabilește că că armele nucleare sunt interzise.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

“Programul nostru nuclear este pașnic și fatwa dată de către liderul suprem a interzis armele nucleare, dar dacă (Occidentul n.r.) împinge Iranul în această direcție, atunci nu ar fi vina Iranului, ci a celor care l-au împins”, a spus Alavi, citat de CBS News. “Dacă o pisică este încolțită, aceasta poate arăta un fel de comportament pe care o pisică liberă nu l-ar face”, a spus el, adăugând că Iranul are nici un plan să dezvolte o armă nucleară în circumstanțele actuale.

Khamenei, în vârstă de 81 de ani, care are ultimul cuvânt în toate problemele de stat din Iran, a cerut duminică SUA să ridice toate sancțiunile dacă dorește ca Iranul să se conformeze angajamentelor asumate în cadrul acordului nuclear din 2015 cu puterile mondiale. Cu toate acestea, președintele Joe Biden a declarat că SUA nu vor face prima mișcare.

Secretarul de stat american, Antony Blinken, a declarat la începutul acestei luni că SUA credeau că Iranul va avea nevoie de câteva luni pentru a produce suficient material nuclear foarte îmbogățit pentru a dezvolta o armă dacă alege să meargă pe această cale. Blinken a remarcat însă că „dacă Iranul va continua să ridice unele dintre aceste constrângeri impuse de acord, perioada s-ar putea reduce la câteva săptămâni”.

După uciderea din decembrie a anului trecut a unui om de știință iranian creditat cu coordonarea programul militar desființat al țării, parlamentul iranian a aprobat o lege pentru blocarea accesului inspectorilor nucleari internaționali – o încălcare gravă a acordului.

Digisport.ro

Sigla actuală devine istorie! Cum arată noua emblemă a lui Dinamo

Alavi, ministrul pentru Informații, a fost, de asemenea, citat spunând că un membru al forțelor armate iraniene a „facilitat” uciderea omului de știință, fapt pentru care Iranul a învinuit Israelul. Ministrul nu a detaliat ce a vrut să spună – și nu a fost clar dacă soldatul a efectuat explozia care l-a ucis pe omul de știință, Mohsen Fakhrizadeh. Israelul, care a fost suspectat de uciderea oamenilor de știință iranieni din domeniul nuclear în ultimul deceniu, a refuzat în repetate rânduri să comenteze asupra atacului.

Aceasta a fost prima dată când Iranul a recunoscut că un membru al forțelor sale armate ar fi putut acționa ca un complice la uciderea lui Fakhrizadeh, care a condus programul AMAD al Iranului, despre care Israelul și Occidentul au susțiut că este o operațiune militară care se uită la fezabilitatea construirii unei arme nucleare.

Agenția Internațională pentru Energie Atomică – instituția de supraveghere nucleară a ONU – spune că „programul structurat” s-a încheiat în 2003. Agențiile de informații americane au fost de acord cu această evaluare într-un raport din 2007.

Cu toate acestea, Israelul insistă că Iranul păstrează încă ambiția de a dezvolta arme nucleare, indicând programul de rachete balistice de la Teheran și cercetarea altor tehnologii.

În decembrie, președintele Iranului, Hassan Rouhani, a promis să răzbune uciderea lui Fakhrizadeh, spunând că țara sa va decide momentul sau locul oricărei acțiuni de represalii.

Ca răspuns la așa-numita campanie de „presiune maximă” a fostului președinte Donald Trump împotriva Iranului, țara a început să încalce treptat angajamentele sale din cadrul acordului nuclear și a amenințat cu provocări suplimentare în încercarea de a-și pune presiune asupra lui Joe Biden pentru ca acesta să acorde prioritate revenirii în acordul nuclear.

Ca parte a acestor pași, Iranul a început să îmbogățească uraniul mai aproape de nivelul armelor și a declarat că va experimenta metale cu uraniu, o componentă cheie a unui focos nuclear. Iranul insistă asupra faptului că toate încălcările pactului sunt ușor reversibile.

O cronologie a conflictului SUA –  Iran

Tensiunile dintre SUA și Iran au o vechime de zeci de ani. Cu mult înainte ca Washingtonul să-l ucidă pe generalul iranian Qasem Soleimani și Teheranul să răspundă cu atacuri cu rachete asupra bazelor irakiene care adăposteau trupele americane, cele două țări au fost în conflict.

Punctele de dispută au inclus controlul asupra rezervelor de petrol ale Iranului, interferența politică a SUA în Teheran, dorința Iranului de energie nucleară și influența crescândă a ambelor țări în Orientul Mijlociu.

1951 – Tensiuni legate de influența britanică în Iran

De la începutul anilor 1900, guvernul britanic a păstrat controlul asupra rezervelor de petrol ale Iranului prin intermediul Anglo-Iranian Oil Company. La momentul la care Mohammad Mossadegh este numit prim-ministru, iranienii erau sătui de implicarea străină în afacerile lor și apelurile pentru iranieni să-și recapete controlul asupra resurselor lor naturale devin din ce în ce mai puternice.

1953 – CIA răstoarnă democrația Iranului

SUA ajută la organizarea unei lovituri de stat pentru a răsturna prim-ministrul ales al Iranului, Mossadegh. El era pentru naționalizarea câmpurilor petroliere ale țării – o mișcare pe care SUA și Marea Britanie o considerau o lovitură gravă, având în vedere dependența lor de petrolul din Orientul Mijlociu.

După ce l-au răsturnat pe Mossadegh, SUA îl susțin pe monarhul iranian Mohammad Reza Pahlavi să conducă în calitate de șah al Iranului. Iranienii sunt revoltați de interferențele străine, alimentând sentimentul anti-american în țară pentru deceniile viitoare.

1957 – Cooperare nucleară

SUA semnează un acord civil de cooperare nucleară cu Iranul. Acordul oferă Iranului tehnologie și resurse care devin în cele din urmă fundamentul pentru controversatul său program nuclear, pe care îl începe să-l dezvolte în anii 1970 cu sprijinul SUA.

1979 – Revoluția iraniană

Milioane de iranieni ies în stradă în semn de protest față de regimul șahului, pe care îl consideră corupt și ilegitim. Protestatarii laici se opun autoritarismului său, în timp ce protestatarii islamiști se opun agendei sale de modernizare. Pe 16 ianuarie, șahul fuge din țară. La 1 februarie, Ayatollahul Khomeini, un erudit islamic care fusese arestat și deportat de șah în 1964, se întoarce din exil și devine liderul suprem al Republicii Islamice.

1979-1981 – Criza ostaticilor din Iran

Studenții iranieni asaltează ambasada SUA la Teheran și iau zeci de americani ostatici. Ei cer ca șahul, care fusese primit în SUA pentru tratamentul cancerului, să fie extrădat în Iran pentru a fi judecat pentru „crime împotriva poporului iranian”. După 444 de zile, Iranul eliberează ostaticii în schimbul dezghețării activelor statului – la câteva minute după ce președintele Ronald Reagan a depus jurământul de învestire în funcție. În timpul crizei, SUA întrerupe toate legăturile diplomatice cu Iranul. Relațiile diplomatice formale nu au fost niciodată restabilite. Șahul moare în iulie 1980 la Cairo.

1980 – Începe războiul Iran-Irak

Dușmănia dintre cele două țări este agravată atunci când SUA sprijină Irakul în invazia Iranului, provocând un război regional care a durat opt ani. Qasem Soleimani, care s-a alăturat corpului de elită al Gărzii Revoluționare din Iran până acum, luptă pe fronturile acestui război.

1984 – SUA declară Iranul susținător al terorismului

Sub administrația lui Reagan, SUA declară Republica Islamică „stat susținător al terorismului”. Zeci de ani mai târziu, această desemnare este încă valabilă

1986 – Afaceri cu Iranul

În timp ce SUA sprijină Irakul în războiul său cu Iranul, administrația președintelui Reagan începe să caute pe ascuns modalități de a-și îmbunătăți relația cu Iranul. Presa dezvăluie că, în ciuda embargoului privind vânzarea armelor către Iran, Reagan a aprobat o vânzare cu profit ridicat în speranța că va obține eliberarea americanilor ținuți ostatici în Liban de Hezbollah, o miliție cu legături strânse cu Iranul.

1988 – SUA doboară un avion iranian

În timp ce navele americane și iraniene fac schimb de focuri în Golful Persic, SUA confundă un avion civil cu un avion de vânătoare și doboară zborul Iran Air 655. Toți cei 290 de pasageri și membri ai echipajului aflați la bord sunt uciși. Deși SUA afirmă că atacul a fost un accident, iranienii sunt de altă părere.

1997 – Soleimani este numit șef al Forțelor Quds

Qasem Soleimani este numit comandant șef al Forțelor Quds, o unitate de elită a forțelor speciale care se ocupă de operațiunile iraniene de peste mări. El este esențial în răspândirea influenței Iranului în Orientul Mijlociu și devine în curând unul dintre cei mai puternici lideri ai țării.

2002 – George Bush declară Iranul parte a „Axei Răului”

După atacurile din 11 septembrie, Iranul ajută în liniște SUA în războiul împotriva talibanilor, un dușman reciproc al ambelor țări. Dar într-un discurs despre starea Uniunii, președintele George Bush se referă la Iran, împreună cu Irak și Coreea de Nord, ca parte a „Axei răului”. Discursul suscită furie în Iran.

2003 – Amenințarea nucleară a Iranului

În timp ce SUA își exprimă îngrijorarea că Iranul încearcă să dezvolte arme nucleare, inspectorii de la Agenția Internațională pentru Energie Atomică anunță că au găsit urme de uraniu foarte îmbogățit la o centrală nucleară din Iran. Teheranul este de acord să suspende producția de uraniu îmbogățit și să permită inspecții mai stricte ale siturilor sale nucleare, dar aceasta situație este de scurtă durată.

Președintele Mahmoud Ahmadinejad va veni la putere câțiva ani mai târziu și va relua producția de uraniu îmbogățit, determinând ani de sancțiuni internaționale împotriva țării.

2013 – Este semnat acordul nuclear cu Iranul

După ani de negocieri cu administrația președintelui Barack Obama, șase națiuni (China, Franța Rusia, SUA, Marea Britanie, Germania)și Teheranul au ajuns la un acord important care încetinește programul de dezvoltare nucleară al Iranului în schimbul ridicării unor sancțiuni care au determinat stagnarea economiei țării.

2017 – Trump își începe mandatul

La o săptămână după învestire, președintele Donald Trump semnează un ordin executiv care interzice cetățenilor din șapte națiuni cu majoritate musulmană, inclusiv Iranul, să intre în SUA timp de 90 de zile. Iranul numește interdicția „o insultă evidentă pentru lumea islamică” și răspunde prin efectuarea unui test cu rachete balistice. Momentul marchează o escaladare bruscă a tensiunilor dintre cele două țări, ridicând îngrijorări cu privire la viitorul acordului nuclear.

2018, mai – Trump renunță la acordul nuclear cu Iranul

Trump îndeplinește o promisiune de campanie și anunță că retrage SUA din acordul nuclear cu Iranul, pe care l-a considerat „unilateral”. El mai spune că va aplica noi sancțiuni regimului de la Teheran. Criticii avertizează că această mișcare ar putea determina Iranul să reia programul său atomic și să pregătească scena pentru mai multe conflicte în Orientul Mijlociu.

2019, aprilie – SUA etichetează IRGC drept organizație teroristă

Președintele Trump anunță că SUA vor desemna în mod oficial Corpul de Garda Revoluționară din Iran (IRGC), cea mai puternică instituție militară din Teheran, ca organizație teroristă străină. Mișcarea este fără precedent, marcând pentru prima dată când SUA a desemnat o parte a unui alt guvern ca grup terorist. Iranul răspunde declarând SUA stat susținător al terorismului.

2019, iunie – Iranul, acuzat pentru atacurile din Golf

Tensiunile cresc și mai mult după atacurile asupra petrolierelor din Golful Persic și instalațiilor petroliere din Arabia Saudită, precum și doborârea unei drone americane, pentru care Washingtonul și aliații săi învinovățesc Iranul. Oficialii americani subliniază în mod repetat că amenințările la adresa libertății de navigație în Golf și comerțul cu petrol sunt inacceptabile, dar administrația Trump nu ia nicio măsură.

2019, iunie – Iranul își reduce angajamentele din acordul nuclear

După ce SUA a impus Iranului mai multe runde de sancțiuni, inițial ridicate în cadrul acordului nuclear, Iranul anunță că va crește îmbogățirea uraniului de calitate inferioară. Acest lucru depășește limita de stocuri pe care a convenit-o în 2015 și aduce țara cu un pas mai aproape de a putea construi o bombă nucleară.

2019, decembrie – SUA bombardează facilități în Irak și Siria

Forțele SUA desfășoară atacuri aeriene asupra facilităților din Irak și Siria, despre care Pentagonul susține că sunt legate de milițiile pro-iraniene responsabile de atacarea personalului serviciilor SUA în Irak. Cel puțin 25 de persoane sunt ucise, spune o miliție susținută de Iran. Zile mai târziu, sute de manifestanți pro-iranieni încearcă să asalteze ambasada SUA la Bagdad, escaladând zidurile și forțând deschiderea porților, în semn de protest împotriva atacurilor aeriene ale SUA.

2020, ianuarie – SUA îl ucide pe Soleimani, iar Iranul răspunde

Trump spune că a ordonat un atac aerian în Irak pentru uciderea generalului Qasem Soleimani – o acțiune pe care președinții anteriori americani o consideraseră mult prea provocatoare. Mii de oameni inundă străzile Iranului pentru a-l jeli. Iranul este furios și amenință cu represalii, lansând în cele din urmă rachete asupra bazelor irakiene care adăpostesc trupele americane câteva zile mai târziu. Nu se pierd vieți, iar Trump răspunde promițând mai multe sancțiuni.

Pe măsură ce tensiunile cresc, Iranul doboară în mod eronat un avion ucrainean de pasageri, atribuindu-l fricii de agresiunea americană. Toate cele 176 de persoane aflate la bord sunt ucise.

2020, aprilie – Iranul accelerează manevrele militare

Iranul lansează primul său satelit militar, ceea ce a determinat îngrijorarea SUA cu privire la capacitățile rachetelor cu rază lungă de acțiune ale Iranului. Câteva zile mai târziu, secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, spune că Statele Unite sunt încă parte a acordului nuclear și vor căuta să retragă sancțiunile multilaterale împotriva Iranului printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate. Oponenții acestei mișcări, inclusiv Rusia semnatară a acordului, susțin că Statele Unite au abandonat condițiile înțelegerii atunci când administrația Trump a reimpus sancțiunile asupra Iranului. Navele iraniene amenință navele marinei americane în Golful Persic, dar Statele Unite nu răspund militar.

2020, mai – Livrări de petrol către Venezuela

Pe fondul unei penurii în Venezuela, petrolierele iraniene ajung să livreze petrol în ciuda sancțiunilor SUA aplicate ambelor țări. În iunie, Casa Albă sancționează cinci căpitani de nave iraniene implicați în livrare pentru a descuraja comerțul dintre Iran și Venezuela.

2020, octombrie – Eșecul extinderii embargoului ONU asupra armelor

Administrația Trump încearcă să prelungească un embargo ONU asupra armelor care durează de un deceniu și care urmează să expire în octombrie în temeiul acordului nuclear. Administrația americană susține că Iranul încalcă acordul și nu i se poate permite să-și completeze stocul de arme.

La Consiliul de Securitate al ONU, o rezoluție susținută de SUA pentru prelungirea embargoului eșuează, subliniind lipsa de sprijin internațional pentru politica Washingtonului față de Iran și influența diminuată a Statelor Unite. Statele Unite nu reușesc, de asemenea, în încercarea de a reimpune sancțiunile internaționale asupra Iranului folosind mecanismul „snapback” al acordului nuclear, ducând la sancționarea unilaterală a entităților vizate anterior de Organizația Națiunilor Unite și spunând că va continua să respecte embargoul expirat al ONU.

2020, octombrie-decembrie – Ultimele sancțiuni ale lui Trump

Trump își intensifică campania de presiune maximă împotriva Iranului cu o serie de noi sancțiuni care vizează entități din sectoarele petrolului și financiar și o organizație caritabilă de vârf, printre altele, precum și înalți oficiali. Washingtonul citează drept motive pentru noile măsuri presupusa ingerință a guvernului iranian în alegerile prezidențiale din 2020, presupusa dezvoltare a armelor chimice și abuzurile drepturilor omului comise în timpul represiunii împotriva protestatarilor din noiembrie 2019.

2020, noiembrie-decembrie – Iranul intensifică îmbogățirea uraniului

După asasinarea lui Mohsen Fakhrizadeh, parlamentul iranian aprobă un proiect de lege pentru creșterea îmbogățirii uraniului cu 20% – cu mult peste concentrațiile permise de acordul nuclear. De asemenea, promite să expulzeze inspectorii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică dacă sancțiunile asupra sectoarelor bancar și petrolier nu vor fi ridicate în termen de două luni. Proiectul de lege este aprobat de liderul suprem Khamenei, în ciuda opoziției președintelui Rouhani.

Iranul învinovățește Israelul de uciderea lui Fakhrizadeh, iar unele voci insistă că și Statele Unite au fost implicate. Khamenei semnalează că relațiile SUA-Iran vor fi în continuare sub presiune și sub președintele Joe Biden.

Noul președinte american s-a angajat să lucreze pentru a readuce SUA într-o eră a diplomației cu Iranul, după patru ani de „presiune maximă” a predecesorului său asupra țării respective.