Legătura emoționantă dintre campioana Ana Maria Popescu și rugbystul paralizat George Baltă

George Baltă este unul dintre sportivii români care a paralizat pe terenul de rugby în urmă cu 15 ani. „Sunt fost practicant de rubgy. Rugbyst o să fiu până mor, pentru că iubesc sportul ăsta și este disciplina care m-a format ca om, mi-a format caracterul”, spune el.

„Era un meci de pregătire între națională și echipa mea de club, Olimpia București. Eram în cantonament și voiam să vedem cât de pregătiți suntem. Aveam 20 de ani și 5 zile. Nu apucasem să joc în naționala României.

Am cochetat puțin cu lotul, am fost la triale, dar nu am ajuns să joc. Îmi doream foarte mult. Acela era drumul. La sfârșit de juniorat am fost desemnat cel mai bun jucător din campionat pe postul meu, pe numărul 2.

Ziarele au scris despre George Baltă, dar nu așa cum și-ar fi dorit

Pe 6 martie 2006, de ziua mea, eram în cantonament și m-au sunat părinții să-mi ureze toate cele. Iar mama mi-a transmis o urare din suflet:

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

– Tot ce-ți dorești tu, mamă, să ți se îndeplinească.

Și eu i-am spus dorința cu voce tare:

– Mamă, vreau să ajung foarte cunoscut în lumea rugby-ului”, rememorează George Baltă.

„Și cinci zile mai târziu, ziarele scriau despre George Baltă. din păcate, nu așa cum mi-am dorit, dar George Baltă a ajuns cunoscut în lumea rugby-ului.

11 martie 2006. O zi destul de înorată. Am ajuns la stadion. S-au făcut, practic, două echipe, pentru că eram mai numeroși. Eu făceam parte din a doua echipă și m-am supărat puțin, pentru că știam cât de bine m-am pregătit și voiam să fac parte din prima echipă.

Antrenorul m-a văzut că eram puțin nervos pe situație că nu am intrat în prima echipă și a făcut schimbarea asta, în ultimele cinci minute: iese Ionescu și intră Baltă.

George Baltă a preluat în ceafă șocul unei grămezi de 600 de kilograme

Mai erau 10 minute din meci. Până la momentul respectiv legasem mii de grămezi. A fost o neatenție a arbitrului, nu am avut susținere din partea colegilor și, practic, când s-au legat grămezile, am preluat eu șocul grămezii adverse în ceafă, undeva la vreo 600 de kilograme.

Digisport.ro

FOTO Edi Iordănescu, inclus în Top 10 cei mai sexy selecționeri de la EURO 2024. Pe ce loc e românul

Bărbia mi-a fost înfiptă în piept și am căzut pe spate. Am simțit ca un curent cum îmi străbate corpul de la gât până în glezne. Nu m-a durut nimic, dar încercam să mă ridic și nu puteam. Am avut mare noroc că medicul echipei naționale de rugby era la meci.

A intervenit imediat și a spus să nu mă atingă nimeni pentru că este ceva grav. Și-a dat seama că este ceva la coloană. Mi-a acordat primul ajutor, mi-au pus gulerul acela să-mi imobilizeze coloana.

Asta a fost totul perfect până la salvare. Pentru că salvarea nu voia să plece cu mine de pe teren, pentru că protocolul spune că nu pleacă salvarea până nu vine alta în locul ei”, povestește Baltă.

Primul diagnostic a fost crunt: i s-au mai dat doar trei ore de trăit

„Până la urmă am fost transportat la Spitalul Floreasca. Acolo nu și-au dat absolut deloc interesul pentru situația mea. Eram singur acasă atunci. Au ajuns și ai mei de la Fetești, s-au întors în București. Și li s-a spus direct: ‘mai are trei ore de trăit’.

Ăsta a fost diagnosticul, traumatism vertebro-medular, mai precis, coloană cervicală ruptă. Dar am avut noroc, pentru că s-a intervenit și am fost transferat la spitalul Bagdasar-Arseni.

Acolo, altă problemă: au refuzat trei declarații pe proprie răspundere, refuzând să mă opereze pentru că nu am nicio șansă. Eram, din punctul lor de vedere, ca un pui cu gâtul rupt și nu aveau ce să îmi facă. Iar mama a spus: ‘dacă mai există o singură șansă, haideți să ne agățăm de ea și numai Dumnezeu șltie ce poate să se întâmple’.

Am fost operat după trei zile, pentru că inflamația era foarte mare la mine în ceafă și a trebuit să se dezumfle zona. Cred că imaginile acelea că se derulează toată viața prin ochii tăi este luată de undeva din realitate, pentru că practic asta vedeam și eu.

Mi se închideau ochii și o mână pe umăr mă mai trezea. La fel și o vorbă venită de la colegii care au venit la spital mă aducea înapoi din moarte și mi se spunea că totul va fi bine. Încurajările acestea m-au ținut în viață”, îmi amintește eroul Anei Maria Popescu.

Cea mai frumoasă imagine pentru George: curtea Spitalului Bagdasar verde

„O imagine foarte puternică din care am înțeles că drumul meu nu s-a terminat acolo a venit la șapte săptămâni după operație. Pentru că șapte săptămâni am stat la orizontală, nu am avut voie să mă mișc absolut deloc, am stat numai cu ochii în tavan.

Iar după aceea am fost pus în scaunul cu rotile și am spus atunci: ‘o să mă pun înapoi în pat când obosesc și seara la culcare. În rest, vreau să mă mișc, să experimentez cât mai multe’. Și am fost scos la etajul 10 al spitalului, pe balcon.

Eu intrasem pe 11 martie, când totul era gri, nicio frunză, nimic. Și am ieșit după șapte săptămâni și am văzut toată curtea Spitalului Bagdasar verde. O spun și acum, este cea mai frumoasă priveliște din lume. Este cea mai frumoasă imagine și nu cred c-o să-mi dispară din cap. Să vezi totul verde, să poți să stai în scaun, să poți să respiri aer curat”, este descrierea lui George.

George Baltă a fost copilotul lui Marco Tempestini în Raliul Harghitei

Chiar dacă este în fotoliu rulant de 15 ani, în toată această perioadă George s-a dat cu parapanta, a fost copilotul lui Marco Tempestini în Raliul Harghitei într-o etapă de campionat naţional, a luat permisul auto din prima încercare, a zburat cu elicopterul, iar unul dintre obiective este să facă rafting.

Ana Maria Popescu, medaliată cu argint în proba de spadă, a precizat, într-un vlog postat pe pagina ei de youtube, care sunt persoanele pe care le consideră modele. Pe primul loc sunt părinții. Pe locul 2 este fostul ei antrenor Dan Podeanu, alături de care a cucerit zeci de medalii.

Podiumul este încheiat de unguroaica Nagy Timea, singura dubla campoioană olimpică la spadă feminin. Pe locul 4 se află ultramaratonistul american Dean Karnazes. Iar pe locul 5 este George Baltă.

George Baltă a alergat sute de kilometri ca să strângă bani în scopuri caritabile

„George este un tip extraordinar. Este un tip foarte mișto, pe care l-am cunoscut, am avut ocazia să ne întâlnim de mai multe ori, dar căruia nu i-am spus niciodată cât de mișto mi se pare că este el.

Este fost rugbyst pentru simplul fapt că în 2006 la un meci de antrenament, să spunem, un meci de pregătire, a avut un accident. De atunci, George stă într-un scaun rulant. Dar asta nu l-a împiedicat

• să alerge sute de kilometri ca să strângă bani în scopuri caritabile
• să conducă până la mare, până la munte, oriunde vrea el, pentru că este independent
• să aibă un job normal
• să sară cu parașuta

și prin postările lui din social media să dea așa, câte o palmă nouă, multora, cărora ne este lene. Sau care ne simțim demotivați. Sau care sau care nu mai vrem. Sau care nu mai putem.

Nu! George, când nu este la serviciu, este în sala de recuperare. Adică acasă la el. Și-a transformat, pratic, camera, în sală de recuperare. Și băiatul ăsta are o energie atât de bună încât pe mine multe ori mă face de să-mi fie rușine că astăzi nu am chef să fac nimic. Serios.

Îți mulțumesc, George, pentru lecțiile pe care mi le predai de fiecare dată când am eu un moment, așa, în care nu am chef de nimic, și tu ești acolo. Mai scrii, așa, două rânduri de la tine, și, brusc, îmi dau seama că nu am niciun motiv să mă plâng”, a explicat campioana motivul pentru George este unul dintre modelele ei.