Vipera este un animal extrem de periculos pe care îl găsim în foarte multe locuri din România. Vorbim de singurele specii de șerpi veninoși prezente pe teritoriul țării noastre.
Viperele sunt un gen de șerpi veninoși din familia Viperidae. Aceasta cuprinde circa 80 de specii răspândite în Eurasia și regiunile tropicale și subtropicale din Africa. Dacă e să vorbim de România, la noi întâlnim mai multe speciii de vipere. Vorbim de vipera comună, vipera cu corn, dar şi cel puţin trei subspecii de viperă de stepă.
Cum îi spune și numele, vipera comună, numită și vipera cu cruce, este cea mai răspândită în România. Întâlnim peste 30.000 de astfel de exemplare. Cele mai mari șanse să dăm de acest animal sunt la marginile pădurilor de foioase, în poieni însorite, dar și în interiorul pădurii. De regulă, aceasta se ascunde în covorul de frunze. Mai poate fi găsită sub stâncile sau în crăpăturile acestora din pădure.
Mai sunt prezent în România, în număr mult mai redus, vipere de stepă și vipere cu corn. De notat că cea din urmă este cea mai periculoasă, dar şi cea mai rară. Reptila atacă doar dacă este provocată. Atacul este foarte virulent și rapid. De cele mai multe ori, victima nici nu apucă să sesizeze când este atacată.
Vipera cu corn poate ajunge la mărimi de 90 – 95 de centimetri. Dimensiunile medii sunt de 60 – 70 de centimetri. Culoarea variază în funcție de gen. Masculii sunt cenușii cu nuanţe maronii, iar femelele sunt roşcate şi cărămizii.
Comun la ambele sexe este celebrul zig-zag de culoare neagră sau maro pe spate. Diferența faţă de viperele comune este capul triunghiular şi cornul de pe maxilarul superior. De aici vine şi denumirea populară de viperă cu corn.
Aceste vipere cu corn trăiesc în Munții Banatului, Munții Retezat, Valea Cernei și Valea Nerei, potrivit atlasgeografic.net. Acest șarpe veninos stă de obicei în zonele stâncoase. Poate fi întâlnit și în apropierea apelor și în pădurile de foioase.
Despre vipera cu corn, cea mai periculoasă, mai trebuie spus că este mare iubitoare de caldură. Sezonul de activitate este aprilie – octombrie. De notat că toate speciile de viperă de la noi hibernează, inclusiv cea comună, mult mai rezistentă la frig.
Specialiștii recomandă celor care se află în zonele populate de vipere să părăsească potecile. E important să nu se meargă prin iarbă, iar dacă este necesară traversarea fânețelor se merge în șir indian cu un băț înainte care este agitat prin iarbă pentru a speria şerpii.
Deși viperele nu văd bine și sunt complet lipsite de simț auditiv, ele au un simț excelent la vibrațiile din sol și la orice mișcare. Măsuri indicate sunt bocancii cu parazăpezi, ciorapii groși și jambierele. Cei de la Montaniarzi ne spun că, dacă vedem o viperă, să ne îndepărtăm de aceasta încet, cu fața la ea. Nu trebuie să facem zgomot, întrucât asta o poate determina să atace.
Dacă sunteți mușcați de viperă, trebuie să anunțați imediat serviciul Salvamont și 112. Măsurile urgente sunt: imobilizarea victimei, care nu se va mai deplasa pe propriile picioare, nici ajutată, chiar dacă poate. Este esențial ca cel mușcat să rămână cât mai imobil cu putință, la orizontală.
Victima trebuie învelită și bine hidratată. Serul antiviperin are efect complet și înlătură efectele veninului dacă este administrat în următoarele cinci ore după mușcătură.
Simptomele care arată că vipera a inoculat venin apar la circa o oră de la mușcătură și se manifestă prin: tumefierea zonei mușcăturii, durere violentă, greață, vărsături, senzație acută de sete, transpirații reci, accelerarea pulsului și respirație accelerată.
În total, în România există 23 de specii de vipere cunoscute. Alături de vipera cu corn, care este cea mai mare, există și vipera neagră (cu cruce sau vipera de munte, întâlnită rar în tot lanțul Munţilor Carpaţi) și vipera de stepă (în Dobrogea, Delta Dunării şi șesurile din Moldova.